1 S pun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor,

I am telling the truth in Christ, I am not lying, my conscience testifies with me in the Holy Spirit,

2 c ă simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.

that I have great sorrow and unceasing grief in my heart.

3 C ăci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

For I could wish that I myself were accursed, separated from Christ for the sake of my brethren, my kinsmen according to the flesh,

4 E i sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,

who are Israelites, to whom belongs the adoption as sons, and the glory and the covenants and the giving of the Law and the temple service and the promises,

5 p atriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!

whose are the fathers, and from whom is the Christ according to the flesh, who is over all, God blessed forever. Amen.

6 D ar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sînt Israel;

But it is not as though the word of God has failed. For they are not all Israel who are descended from Israel;

7 ş i, măcar că sînt sămînţa lui Avraam, nu toţi sînt copiii lui Avraam; ci este scris:,,În Isaac vei avea o sămînţă, care-ţi va purta numele.``

nor are they all children because they are Abraham’s descendants, but: “ through Isaac your descendants will be named.”

8 A ceasta însemnează că nu copiii trupeşti sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sînt socotiţi ca sămînţă.

That is, it is not the children of the flesh who are children of God, but the children of the promise are regarded as descendants.

9 C ăci cuvîntul acesta este o făgăduinţă:,, Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.``

For this is the word of promise: “ At this time I will come, and Sarah shall have a son.”

10 B a mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.

And not only this, but there was Rebekah also, when she had conceived twins by one man, our father Isaac;

11 C ăci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, -ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, -

for though the twins were not yet born and had not done anything good or bad, so that God’s purpose according to His choice would stand, not because of works but because of Him who calls,

12 s 'a zis Rebecii:,, Cel mai mare va fi rob celui mai mic``,

it was said to her, “ The older will serve the younger.”

13 d upă cum este scris:,, Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.``

Just as it is written, “ Jacob I loved, but Esau I hated.”

14 D eci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!

What shall we say then? There is no injustice with God, is there? May it never be!

15 C ăci El a zis lui Moise:,, Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.``

For He says to Moses, “ I will have mercy on whom I have mercy, and I will have compassion on whom I have compassion.”

16 A şa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

So then it does not depend on the man who wills or the man who runs, but on God who has mercy.

17 F iindcă Scriptura zice lui Faraon:,, Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.``

For the Scripture says to Pharaoh, “ For this very purpose I raised you up, to demonstrate My power in you, and that My name might be proclaimed throughout the whole earth.”

18 A stfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

So then He has mercy on whom He desires, and He hardens whom He desires.

19 D ar îmi vei zice:,, Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?``

You will say to me then, “ Why does He still find fault? For who resists His will?”

20 D ar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut:,, Pentru ce m-ai făcut aşa?``

On the contrary, who are you, O man, who answers back to God? The thing molded will not say to the molder, “Why did you make me like this,” will it?

21 N u este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

Or does not the potter have a right over the clay, to make from the same lump one vessel for honorable use and another for common use?

22 Ş i ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire;

What if God, although willing to demonstrate His wrath and to make His power known, endured with much patience vessels of wrath prepared for destruction?

23 ş i să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le -a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

And He did so to make known the riches of His glory upon vessels of mercy, which He prepared beforehand for glory,

24 A stfel, El ne -a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,

even us, whom He also called, not from among Jews only, but also from among Gentiles.

25 d upă cum zice în Osea:,, Voi numi, popor al Meu`, pe cel ce nu era poporul Meu, şi, prea iubită`, pe cea care nu era prea iubită.

As He says also in Hosea, “ I will call those who were not My people, ‘My people,’ And her who was not beloved, ‘beloved.’”

26 Ş i acolo unde li se zicea:, Voi nu sînteţi poporul Meu`, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.``

“ And it shall be that in the place where it was said to them, ‘you are not My people,’ There they shall be called sons of the living God.”

27 I saia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:,, Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită.

Isaiah cries out concerning Israel, “ Though the number of the sons of Israel be like the sand of the sea, it is the remnant that will be saved;

28 C ăci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pămînt cuvîntul Lui.

for the Lord will execute His word on the earth, thoroughly and quickly.”

29 Ş i, cum zisese Isaia mai înainte:,, Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.``

And just as Isaiah foretold, “ Unless the Lord of Sabaoth had left to us a posterity, We would have become like Sodom, and would have resembled Gomorrah.”

30 D eci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;

What shall we say then? That Gentiles, who did not pursue righteousness, attained righteousness, even the righteousness which is by faith;

31 p e cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n'a ajuns la Legea aceasta.

but Israel, pursuing a law of righteousness, did not arrive at that law.

32 P entruce? Pentru că Israel n'a căutat -o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s'au lovit de piatra de poticnire,

Why? Because they did not pursue it by faith, but as though it were by works. They stumbled over the stumbling stone,

33 d upă cum este scris:,, Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.``

just as it is written, “ Behold, I lay in Zion a stone of stumbling and a rock of offense, And he who believes in Him will not be disappointed.”