1 T oate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.

There is an appointed time for everything. And there is a time for every event under heaven—

2 N aşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

A time to give birth and a time to die; A time to plant and a time to uproot what is planted.

3 U ciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

A time to kill and a time to heal; A time to tear down and a time to build up.

4 p lînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

A time to weep and a time to laugh; A time to mourn and a time to dance.

5 a runcarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

A time to throw stones and a time to gather stones; A time to embrace and a time to shun embracing.

6 c ăutarea îşi are vremea ei, şi perderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

A time to search and a time to give up as lost; A time to keep and a time to throw away.

7 r uptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

A time to tear apart and a time to sew together; A time to be silent and a time to speak.

8 i ubitul îşi are vremea lui, şi urîtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

A time to love and a time to hate; A time for war and a time for peace.

9 C e folos are cel ce munceşte din truda lui?

What profit is there to the worker from that in which he toils?

10 A m văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

I have seen the task which God has given the sons of men with which to occupy themselves. God Set Eternity in the Heart of Man

11 O rice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu.

He has made everything appropriate in its time. He has also set eternity in their heart, yet so that man will not find out the work which God has done from the beginning even to the end.

12 A m ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

I know that there is nothing better for them than to rejoice and to do good in one’s lifetime;

13 d ar şi faptul că un om mănîncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregei lui munci, este un dar dela Dumnezeu.

moreover, that every man who eats and drinks sees good in all his labor—it is the gift of God.

14 A m ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceeace face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

I know that everything God does will remain forever; there is nothing to add to it and there is nothing to take from it, for God has so worked that men should fear Him.

15 C e este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăş înapoi ce a trecut.

That which is has been already and that which will be has already been, for God seeks what has passed by.

16 A m mai văzut supt soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.

Furthermore, I have seen under the sun that in the place of justice there is wickedness and in the place of righteousness there is wickedness.

17 A tunci am zis în inima mea:,, Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.``

I said to myself, “ God will judge both the righteous man and the wicked man,” for a time for every matter and for every deed is there.

18 A m zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să -i cerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sînt decît nişte dobitoace.

I said to myself concerning the sons of men, “God has surely tested them in order for them to see that they are but beasts.”

19 C ăci soarta omului şi a dobitocului este aceeaş; aceeaş soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celalt, toţi au aceeaş suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

For the fate of the sons of men and the fate of beasts is the same. As one dies so dies the other; indeed, they all have the same breath and there is no advantage for man over beast, for all is vanity.

20 T oate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărînă, şi toate se întorc în ţărînă.

All go to the same place. All came from the dust and all return to the dust.

21 C ine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pămînt?

Who knows that the breath of man ascends upward and the breath of the beast descends downward to the earth?

22 A şa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine -l va face să se bucure de ce va fi după el?

I have seen that nothing is better than that man should be happy in his activities, for that is his lot. For who will bring him to see what will occur after him?