1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

Hear this, all peoples; Give ear, all inhabitants of the world,

2 m ici şi mari, bogaţi şi săraci!

Both low and high, Rich and poor together.

3 G ura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

My mouth will speak wisdom, And the meditation of my heart will be understanding.

4 E u îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

I will incline my ear to a proverb; I will express my riddle on the harp.

5 P entru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Why should I fear in days of adversity, When the iniquity of my foes surrounds me,

6 E i se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

Even those who trust in their wealth And boast in the abundance of their riches?

7 D ar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

No man can by any means redeem his brother Or give to God a ransom for him—

8 R ăscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

For the redemption of his soul is costly, And he should cease trying forever—

9 N u vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

That he should live on eternally, That he should not undergo decay.

10 D a, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

For he sees that even wise men die; The stupid and the senseless alike perish And leave their wealth to others.

11 E i îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Their inner thought is that their houses are forever And their dwelling places to all generations; They have called their lands after their own names.

12 D ar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

But man in his pomp will not endure; He is like the beasts that perish.

13 I ată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

This is the way of those who are foolish, And of those after them who approve their words. Selah.

14 S înt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

As sheep they are appointed for Sheol; Death shall be their shepherd; And the upright shall rule over them in the morning, And their form shall be for Sheol to consume So that they have no habitation.

15 D ar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

But God will redeem my soul from the power of Sheol, For He will receive me. Selah.

16 N u te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Do not be afraid when a man becomes rich, When the glory of his house is increased;

17 c ăci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

For when he dies he will carry nothing away; His glory will not descend after him.

18 S ă se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Though while he lives he congratulates himself— And though men praise you when you do well for yourself—

19 c ăci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

He shall go to the generation of his fathers; They will never see the light.

20 O mul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

Man in his pomp, yet without understanding, Is like the beasts that perish.