1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

«Al maestro del coro. Salmo dei figli di Kore.» Ascoltate, popoli tutti, porgete orecchio, abitanti del mondo,

2 m ici şi mari, bogaţi şi săraci!

sí plebei e nobili, ricchi e poveri assieme.

3 G ura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

La mia bocca proferirà parole di sapienza, e la meditazione del mio cuore porterá intendimento.

4 E u îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

porgerò l'orecchio a un proverbio, esporrò il mio enigma con l'arpa.

5 P entru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

Perché dovrei temere nei giorni dell'avversità, quando mi circonda la malvagità dei miei avversari,

6 E i se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

quelli che confidano nei loro beni e si gloriano nell'abbondanza della loro ricchezza?

7 D ar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

Nessuno può in alcun modo riscattare il proprio fratello, né dare a DIO il prezzo del suo riscattó,

8 R ăscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

perché il riscatto della sua anima è troppo caro, e il suo costo non basterebbe mai,

9 N u vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

per far sí che egli viva per sempre e non veda la fossa.

10 D a, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Infatti tutti vedono che i savi muoiono e che nello stesso modo periscono gli stolti e gli insensati, e lasciano ad altri i loro beni.

11 E i îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Internamente essi pensano che le loro case dureranno per sempre, le loro abitazioni siano eterne, e cosí danno i loro nomi alle terre.

12 D ar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Eppure anche l'uomo che vive nelle ricchezze non dura; egli è simile alle bestie che periscono.

13 I ată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Questo è il comportamento degli stolti e di quelli che li seguono e approvano i loro discorsi. (Sela)

14 S înt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Sono sospinti come pecore verso lo Sceol, la morte li ingoierà, e al mattino gli uomini retti regneranno su di loro. Il loro sfarzo svanirà nello Sceol lontano dalla loro dimora.

15 D ar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Ma DIO riscatterà la mia anima dal potere dello Sceol, perché egli mi accoglierà. (Sela)

16 N u te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

Non temere quando uno si arricchisce, quando la gloria della sua casa aumenta,

17 c ăci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

perché quando morrà non porterà nulla con sé; la sua gloria non scenderà dietro di lui.

18 S ă se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

Anche se in vita egli si riteneva felice (la gente infatti ti loda quanto tu prosperi)

19 c ăci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

egli raggiungerà la generazione dei suoi padri, che non vedranno mai piú la luce.

20 O mul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

L'uomo che vive nelle ricchezze senza avere intendimento è simile alle bestie che periscono.