1 U n răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

La risposta dolce calma la collera, ma la parola pungente eccita l'ira.

2 L imba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -

La lingua dei saggi usa la conoscenza rettamente, ma la bocca degli stolti riversa follia.

3 O chii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -

Gli occhi dell'Eterno sono in ogni luogo, per guardare i cattivi e i buoni.

4 L imba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -

Una lingua sana è un albero di vita, ma la lingua perversa strazia lo spirito.

5 N esocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -

Lo stolto disprezza la correzione di suo padre, ma chi apprezza la riprensione agisce con accortezza.

6 Î n casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -

Nella casa del giusto c'è grande abbondanza, ma nella rendita dell'empio ci sono guai.

7 B uzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -

Le labbra dei saggi spargono conoscenza, ma non cosí il cuore degli stolti.

8 J ertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -

Il sacrificio degli empi è un abominio all'Eterno, ma la preghiera degli uomini retti gli è gradita.

9 C alea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -

La via dell'empio è un abominio all'Eterno, ma egli ama chi segue la giustizia.

10 C ine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -

Una dura correzione attende chi lascia la diritta via; chi odia la riprensione morirà.

11 L ocuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -

Lo Sceol e Abaddon sono davanti all'Eterno; tanto piú lo sono i cuori dei figli degli uomini!

12 B atjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -

Lo schernitore non ama chi lo riprende; egli non va dai saggi.

13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -

Un cuore gioioso rende il viso raggiante, ma per l'afflizione del cuore lo spirito è abbattuto,

14 I nima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -

Il cuore di chi ha intendimento cerca la conoscenza, ma la bocca degli stolti si pasce di follia.

15 T oate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -

Tutti i giorni dell'indigente sono cattivi, ma per un cuore contento è sempre festa.

16 M ai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -

Meglio poco con il timore dell'Eterno, che un gran tesoro con preoccupazioni.

17 M ai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -

Meglio un piatto di verdura dove c'è amore, che un bue ingrassato dove c'è odio.

18 U n om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -

L'uomo irascibile fomenta contese, ma chi è lento all'ira acqueta le liti.

19 D rumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -

La via del pigro è come una siepe di spine, ma il sentiero degli uomini retti è reso piano.

20 U n fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -

Il figlio saggio allieta il padre, ma l'uomo stolto disprezza sua madre.

21 N ebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -

La follia è gioia per chi è privo di senno, ma l'uomo che ha intendimento cammina diritto.

22 P lanurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -

I disegni falliscono dove non c'è consiglio, ma riescono dove c'è una moltitudine di consiglieri.

23 O mul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -

Uno prova gioia quando può dare una risposta, e quanto è buona una parola detta al tempo giusto!

24 P entru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -

Per l'uomo prudente la via della vita conduce in alto, per fargli evitare lo Sceol in basso.

25 D omnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -

L'Eterno distruggerà la casa dei superbi, ma renderà stabili i confini della vedova.

26 G îndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -

I pensieri malvagi sono un abominio all'Eterno, ma le parole affabili sono pure.

27 C el lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -

Chi è avido di guadagno mette nei guai la sua stessa casa, ma chi odia i regali vivrà.

28 I nima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -

Il cuore del giusto medita come deve rispondere, ma la bocca degli empi vomita cose malvagie.

29 D omnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -

L'Eterno è lontano dagli empi, ma ascolta la preghiera dei giusti.

30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -

La luminosità degli occhi rallegra il cuore, una buona notizia irrobustisce le ossa.

31 U rechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -

L'orecchio che ascolta la riprensione di vita, dimorerà fra i saggi.

32 C el ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -

Chi rifiuta la correzione disprezza la sua stessa anima, ma chi dà ascolto alla riprensione acquista senno.

33 F rica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -

Il timore dell'Eterno è un ammaestramento di sapienza, e prima della gloria c'è l'umiltà.