1 Ş i acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

«Ora invece i piú giovani di me mi deridono, quelli i cui padri avrei rifiutato di mettere fra i cani del mio gregge.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Del resto, a che cosa mi sarebbe valsa la forza delle loro mani? Il loro vigore è distrutto.

3 S frijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

Emaciati per la miseria e per la fame, fuggono di notte nel deserto desolato e arido.

4 S mulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

strappando erba amara accanto ai cespugli e radici di ginestra per loro cibo.

5 S înt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

Sono scacciati di mezzo agli uomini che gridano dietro a loro come a ladri.

6 L ocuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

Sono costretti a vivere nei dirupi delle valli, nelle caverne della terra e fra le rocce;

7 U rlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

urlano fra i cespugli e si stringono insieme sotto i rovi;

8 F iinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

gente stupida, sí, gente spregevole, cacciati via dal paese.

9 Ş i acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Ora sono diventato il loro canto di scherno, sí, sono il loro zimbello.

10 M ă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Hanno orrore di me, stanno lontano da me e non esitano a sputarmi in faccia.

11 N u se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Poiché Dio ha allentato la corda della mia tenda e mi ha umiliato, essi hanno rotto ogni freno davanti a me.

12 T icăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Questa gentaglia si leva alla mia destra, spingono lontano i miei piedi e preparano contro di me le vie per distruggermi.

13 Î mi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Sovvertono il mio cammino, peggiorano la mia sventura, anche se nessuno li soccorre.

14 C a printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Si avvicinano come attraverso un'ampia breccia, si lanciano su di me come un uragano.

15 M ă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Mi piombano addosso terrori, danno la caccia al mio onore come il vento, e la mia prosperità si dilegua come una nube.

16 Ş i acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

Ora mi struggo dentro di me, e i giorni di afflizione mi sono venuti addosso,

17 N oaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

Di notte mi sento trafiggere le ossa, e i dolori che mi rodono non mi danno tregua.

18 D e tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Per la grande violenza la mia veste si deforma, mi stringe attorno come il colletto del mio mantello.

19 D umnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Egli mi ha gettato nel fango e sono diventato come polvere e cenere.

20 S trig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Io grido a te, e tu non mi rispondi; ti sto davanti, ma tu mi stai ad osservare.

21 E şti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Sei divenuto crudele verso di me; mi perseguiti con la potenza della tua mano.

22 M ă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Mi sollevi in alto sul vento, mi fai cavalcare su di esso e mi fai scomparire nella tempesta.

23 C ăci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

So infatti che tu mi conduci alla morte, alla casa di convegno di tutti i viventi.

24 D ar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Certamente non stenderà la sua mano alla tomba, anche se nella sua sventura grida in cerca di aiuto.

25 N u plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Non ho forse io pianto per chi era nell'avversità, e non mi sono addolorato per il povero?

26 M ă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Quando aspettavo il bene, è venuto il male; quando aspettavo la luce, è venuta l'oscurità.

27 Î mi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Le mie viscere ribollono senza tregua, sono venuti per me giorni d'afflizione.

28 U mblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Vado attorno tutto annerito, ma non dal sole; mi alzo nell'assemblea e grido in cerca di aiuto.

29 A m ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

Sono diventato fratello degli sciacalli e compagno degli struzzi.

30 P ielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

La mia pelle si è annerita su di me e le mie ossa bruciano dal calore.

31 A rfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

La mia cetra serve solo per lamenti e il mio flauto per voci di pianto»