1 Ş i acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

¶ But now those that are younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to have set with the dogs of my flock.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

For, unto what might the strength of their hands profit me, in whom time was lost?

3 S frijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

For want and famine they walked alone; fleeing into solitude, to the dark place, desolate and waste.

4 S mulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Who cut up mallows among the bushes and juniper roots for their food.

5 S înt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

They were driven forth from among men (they cried after them as after a thief).

6 L ocuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

They dwelt in the clifts of the valleys, in caves of the earth, and in the rocks.

7 U rlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

Among the bushes they brayed; under the nettles they were gathered together.

8 F iinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

They were sons of fools and men without names; they were lower than the earth.

9 Ş i acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

And now I am their song, and I am their byword.

10 M ă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

They abhor me, they distance themselves from me, and do not spare to spit in my face.

11 N u se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Because God has loosed my cord and afflicted me, they have also gone out of control before my face.

12 T icăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Upon my right hand rise the youth; they push away my feet, and they raise up against me the ways of their destruction.

13 Î mi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

They cast down my path, they took advantage of my calamity, against them there was no helper.

14 C a printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

They came in as through a wide breach; they were stirred up because of my calamity.

15 M ă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

¶ They have loosed terrors upon me; they fought my will as the wind and my saving health as a cloud that passes.

16 Ş i acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

And now my soul is poured out upon me; the days of affliction have taken hold upon me.

17 N oaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

My bones pierce me in the night, and my sinews take no rest.

18 D e tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

By the great force of my disease my garment is changed; it binds me about as the collar of my coat.

19 D umnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

He has cast me into the mire, and I have become like dust and ashes.

20 S trig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

I cry unto thee, and thou dost not hear me; I present myself, and thou regardest me not.

21 E şti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Thou art become cruel to me; with the strength of thy hand thou dost hate me.

22 M ă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Thou didst lift me up and cause me to ride upon the wind, and didst dissolve my being.

23 C ăci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

For I know that thou dost conduct me unto death and to the house appointed for all living.

24 D ar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

But he will not stretch out his hand against the grave; do those who are buried cry out when he destroys them?

25 N u plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Did I not weep for the one that was in trouble? Was not my soul grieved for the needy?

26 M ă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

When I expected good, then evil came unto me; and when I waited for light, there came darkness.

27 Î mi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

My bowels boil and do not rest; the days of affliction came upon me.

28 U mblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

I went about darkened, but not by the sun; I stood up and cried out in the congregation.

29 A m ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

I have become a brother to dragons and a companion to owls.

30 P ielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

My skin is black upon me, and my bones are burned with heat.

31 A rfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

My harp is turned to mourning, and my organ into the voice of those that weep.