1 Ş i acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

But now they that are younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to set with the dogs of my flock.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Yea, whereto the strength of their hands me, in whom vigour hath perished?

3 S frijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

Withered up through want and hunger, they flee into waste places long since desolate and desert:

4 S mulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

They gather the salt-wort among the bushes, and the roots of the broom for their food.

5 S înt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

They are driven forth from among —they cry after them as after a thief—

6 L ocuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

To dwell in gloomy gorges, in caves of the earth and the rocks:

7 U rlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

They bray among the bushes; under the brambles they are gathered together:

8 F iinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

Sons of fools, and sons of nameless sires, they are driven out of the land.

9 Ş i acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

And now I am their song, yea, I am their byword.

10 M ă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

They abhor me, they stand aloof from me, yea, they spare not to spit in my face.

11 N u se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

For he hath loosed my cord and afflicted me; so they cast off the bridle before me.

12 T icăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

At right hand rise the young brood; they push away my feet, and raise up against me their pernicious ways;

13 Î mi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

They mar my path, they set forward my calamity, without any to help them;

14 C a printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

They come in as through a wide breach: amid the confusion they roll themselves onward.

15 M ă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Terrors are turned against me; they pursue mine honour as the wind; and my welfare is passed away like a cloud.

16 Ş i acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

And now my soul is poured out in me; days of affliction have taken hold upon me.

17 N oaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

The night pierceth through my bones from me, and my gnawing pains take no rest:

18 D e tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

By their great force they have become my raiment; they bind me about as the collar of my coat.

19 D umnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

He hath cast me into the mire, and I have become like dust and ashes.

20 S trig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

I cry unto thee, and thou answerest me not; I stand up, and thou lookest at me.

21 E şti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Thou art changed to a cruel one to me; with the strength of thy hand thou pursuest me.

22 M ă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Thou liftest me up to the wind; thou causest me to be borne away, and dissolvest my substance.

23 C ăci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

For I know that thou wilt bring me to death, and into the house of assemblage for all living.

24 D ar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Indeed, no prayer when he stretcheth out hand: though they cry when he destroyeth.

25 N u plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Did not I weep for him whose days were hard? was not my soul grieved for the needy?

26 M ă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

For I expected good, and there came evil; and I waited for light, but there came darkness.

27 Î mi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

My bowels well up, and rest not; days of affliction have confronted me.

28 U mblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

I go about blackened, but not by the sun; I stand up, I cry in the congregation.

29 A m ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

I am become a brother to jackals, and a companion of ostriches.

30 P ielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

My skin is become black off me, and my bones are parched with heat.

31 A rfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

My harp also is to mourning, and my pipe into the voice of weepers.