1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

And Job answered and said,

2 O h! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Oh that my grief were thoroughly weighed, and all my calamity laid in the balances!

3 a r fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

For now it would be heavier than the sand of the seas; therefore my words are vehement.

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

For the arrows of the Almighty are within me, their poison drinketh up my spirit: the terrors of +God are arrayed against me.

5 S biară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

Doth the wild ass bray by the grass? loweth an ox over his fodder?

6 P oţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Shall that which is insipid be eaten without salt? Is there any taste in the white of an egg?

7 O rice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

What my soul refuseth to touch, that is as my loathsome food.

8 O , de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

Oh that I might have my request, and that +God would grant my desire!

9 D e ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

And that it would please +God to crush me, that he would let loose his hand and cut me off!

10 Î mi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Then should I yet have comfort; and in the pain which spareth not I would rejoice that I have not denied the words of the Holy One.

11 L a ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

What is my strength, that I should hope? and what is mine end, that I should have patience?

12 T ăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Is my strength the strength of stones? is my flesh of brass?

13 N u sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Is it not that there is no help in me, and soundness is driven away from me?

14 C el ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

For him that is fainting kindness from his friend; or he forsaketh the fear of the Almighty.

15 F raţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

My brethren have dealt deceitfully as a stream, as the channel of streams which pass away,

16 U n sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Which are turbid by reason of the ice, in which the snow hideth itself:

17 v ine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

At the time they diminish, they are dried up; when heat affecteth them, they vanish from their place:

18 C ete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

They wind about in the paths of their course, they go off into the waste and perish.

19 C etele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

The caravans of Tema looked, the companies of Sheba counted on them:

20 D ar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

They are ashamed at their hope; they come thither, and are confounded.

21 A şa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

So now ye are nothing; ye see a terrible object and are afraid.

22 V 'am zis eu oare:, Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Did I say, Bring unto me, and make me a present from your substance?

23 s căpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Or, rescue me from the hand of the oppressor, and redeem me from the hand of the violent?

24 Î nvăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Teach me, and I will hold my tongue; and cause me to understand wherein I have erred.

25 O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

How forcible are right words! but what doth your upbraiding reprove?

26 V reţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Do ye imagine to reprove words? The speeches of one that is desperate are indeed for the wind.

27 V oi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Yea, ye overwhelm the fatherless, and dig for your friend.

28 U itaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Now therefore if ye will, look upon me; and it shall be to your face if I lie.

29 Î ntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Return, I pray you, let there be no wrong; yea, return again, my righteousness shall be in it.

30 E ste vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

Is there wrong in my tongue? cannot my taste discern mischievous things?