1 M 'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

My soul is weary of my life: I will give free course to my complaint; I will speak in the bitterness of my soul.

2 E u zic lui Dumnezeu:, Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

I will say unto +God, Do not condemn me; shew me wherefore thou strivest with me.

3 Î ţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Doth it please thee to oppress, that thou shouldest despise the work of thy hands, and shine upon the counsel of the wicked?

4 O are ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Hast thou eyes of flesh? or seest thou as man seeth?

5 Z ilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

Are thy days as the days of a mortal? are thy years as a man's days,

6 c a să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

That thou searchest after mine iniquity, and inquirest into my sin;

7 c înd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Since thou knowest that I am not wicked, and that there is none that delivereth out of thy hand?

8 M înile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Thy hands have bound me together and made me as one, round about; yet dost thou swallow me up!

9 A du-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Remember, I beseech thee, that thou hast made me as clay, and wilt bring me into dust again.

10 N u m'ai muls ca laptele?

Hast thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?

11 M 'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Thou hast clothed me with skin and flesh, and knit me together with bones and sinews;

12 m i-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Thou hast granted me life and favour, and thy care hath preserved my spirit;

13 I ată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

And these things didst thou hide in thy heart; I know that this was with thee.

14 c ă, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

If I sinned, thou wouldest mark me, and thou wouldest not acquit me of mine iniquity.

15 D acă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

If I were wicked, woe unto me! and righteous, I will not lift up my head, being full of shame, and beholding mine affliction;—

16 Ş i dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

And it increaseth: thou huntest me as a fierce lion; and ever again thou shewest thy marvellous power upon me.

17 Î mi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Thou renewest thy witnesses before me and increasest thy displeasure against me; successions and a time of toil are with me.

18 P entruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

And wherefore didst thou bring me forth out of the womb? I had expired, and no eye had seen me.

19 A ş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

I should be as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

20 N u sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

Are not my days few? cease then and let me alone, that I may revive a little,

21 î nainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

Before I go, and never to return,—to the land of darkness and the shadow of death;

22 î n ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

A land of gloom, as darkness itself; of the shadow of death, without any order, where the light is as thick darkness.