1 M 'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

“My soul loathes my life; I will give free course to my complaint, I will speak in the bitterness of my soul.

2 E u zic lui Dumnezeu:, Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

I will say to God, ‘Do not condemn me; Show me why You contend with me.

3 Î ţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Does it seem good to You that You should oppress, That You should despise the work of Your hands, And smile on the counsel of the wicked?

4 O are ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Do You have eyes of flesh? Or do You see as man sees?

5 Z ilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

Are Your days like the days of a mortal man? Are Your years like the days of a mighty man,

6 c a să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

That You should seek for my iniquity And search out my sin,

7 c înd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Although You know that I am not wicked, And there is no one who can deliver from Your hand?

8 M înile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

‘Your hands have made me and fashioned me, An intricate unity; Yet You would destroy me.

9 A du-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Remember, I pray, that You have made me like clay. And will You turn me into dust again?

10 N u m'ai muls ca laptele?

Did You not pour me out like milk, And curdle me like cheese,

11 M 'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Clothe me with skin and flesh, And knit me together with bones and sinews?

12 m i-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

You have granted me life and favor, And Your care has preserved my spirit.

13 I ată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

‘And these things You have hidden in Your heart; I know that this was with You:

14 c ă, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

If I sin, then You mark me, And will not acquit me of my iniquity.

15 D acă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

If I am wicked, woe to me; Even if I am righteous, I cannot lift up my head. I am full of disgrace; See my misery!

16 Ş i dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

If my head is exalted, You hunt me like a fierce lion, And again You show Yourself awesome against me.

17 Î mi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

You renew Your witnesses against me, And increase Your indignation toward me; Changes and war are ever with me.

18 P entruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

‘Why then have You brought me out of the womb? Oh, that I had perished and no eye had seen me!

19 A ş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

I would have been as though I had not been. I would have been carried from the womb to the grave.

20 N u sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

Are not my days few? Cease! Leave me alone, that I may take a little comfort,

21 î nainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

Before I go to the place from which I shall not return, To the land of darkness and the shadow of death,

22 î n ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

A land as dark as darkness itself, As the shadow of death, without any order, Where even the light is like darkness.’”