1 L uaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele.

“Give ear, O heavens, and I will speak; And hear, O earth, the words of my mouth.

2 C a ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvîntul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

Let my teaching drop as the rain, My speech distill as the dew, As raindrops on the tender herb, And as showers on the grass.

3 C ăci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!

For I proclaim the name of the Lord: Ascribe greatness to our God.

4 E l este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrşite, Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

He is the Rock, His work is perfect; For all His ways are justice, A God of truth and without injustice; Righteous and upright is He.

5 E i s'au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!

“They have corrupted themselves; They are not His children, Because of their blemish: A perverse and crooked generation.

6 P e Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te -a făcut, Te -a întocmit, şi ţi -a dat fiinţă?

Do you thus deal with the Lord, O foolish and unwise people? Is He not your Father, who bought you? Has He not made you and established you?

7 A du-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.

“Remember the days of old, Consider the years of many generations. Ask your father, and he will show you; Your elders, and they will tell you:

8 C înd Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Cînd a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,

When the Most High divided their inheritance to the nations, When He separated the sons of Adam, He set the boundaries of the peoples According to the number of the children of Israel.

9 C ăci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

For the Lord ’s portion is His people; Jacob is the place of His inheritance.

10 E l l -a găsit într'un ţinut pustiu, Într'o singurătate plină de urlete înfricoşate; L -a înconjurat, l -a îngrijit, Şi l -a păzit ca lumina ochiului Lui.

“He found him in a desert land And in the wasteland, a howling wilderness; He encircled him, He instructed him, He kept him as the apple of His eye.

11 C a vulturul care îşi scutură cuibul, Sboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi -i poartă pe penele lui:

As an eagle stirs up its nest, Hovers over its young, Spreading out its wings, taking them up, Carrying them on its wings,

12 A şa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.

So the Lord alone led him, And there was no foreign god with him.

13 L -a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mîncat roadele cîmpului, I -a dat să sugă miere din stîncă, Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,

“He made him ride in the heights of the earth, That he might eat the produce of the fields; He made him draw honey from the rock, And oil from the flinty rock;

14 U ntul dela vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grîului, Şi ai băut vinul, sîngele strugurelui.

Curds from the cattle, and milk of the flock, With fat of lambs; And rams of the breed of Bashan, and goats, With the choicest wheat; And you drank wine, the blood of the grapes.

15 I srael s'a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! -Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mîntuirii lui,

“But Jeshurun grew fat and kicked; You grew fat, you grew thick, You are obese! Then he forsook God who made him, And scornfully esteemed the Rock of his salvation.

16 L -au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mîniat prin urîciuni;

They provoked Him to jealousy with foreign gods; With abominations they provoked Him to anger.

17 A u adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu -i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curînd, De cari nu se temuseră părinţii voştri.

They sacrificed to demons, not to God, To gods they did not know, To new gods, new arrivals That your fathers did not fear.

18 A i părăsit Stînca cea care te -a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te -a întocmit.

Of the Rock who begot you, you are unmindful, And have forgotten the God who fathered you.

19 D omnul a văzut lucrul acesta, şi S'a mîniat, S'a supărat pe fiii şi fiicele Lui.

“And when the Lord saw it, He spurned them, Because of the provocation of His sons and His daughters.

20 E l a zis:,,Îmi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul, Căci sînt un neam stricat, Şînt nişte copii necredincioşi.

And He said: ‘I will hide My face from them, I will see what their end will be, For they are a perverse generation, Children in whom is no faith.

21 M i-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M'au mîniat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr'un popor care nu este un popor. Îi voi mînia printr'un neam fără pricepere.

They have provoked Me to jealousy by what is not God; They have moved Me to anger by their foolish idols. But I will provoke them to jealousy by those who are not a nation; I will move them to anger by a foolish nation.

22 C ăci focul mîniei Mele s'a aprins, Şi va arde pînă în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pămîntul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.

For a fire is kindled in My anger, And shall burn to the lowest hell; It shall consume the earth with her increase, And set on fire the foundations of the mountains.

23 V oi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.

‘I will heap disasters on them; I will spend My arrows on them.

24 V or fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimete în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.

They shall be wasted with hunger, Devoured by pestilence and bitter destruction; I will also send against them the teeth of beasts, With the poison of serpents of the dust.

25 A fară, vor peri de sabie, Şi înlăuntru, vor peri de groază: Şi tînărul şi fata, Şi copilul de ţîţă ca şi bătrînul.

The sword shall destroy outside; There shall be terror within For the young man and virgin, The nursing child with the man of gray hairs.

26 V oiam să zic:,Îi voi lua cu o suflare`, Le voi şterge pomenirea dintre oameni!

I would have said, “I will dash them in pieces, I will make the memory of them to cease from among men,”

27 D ar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească, Şi să zică:, Mînă noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri`.

Had I not feared the wrath of the enemy, Lest their adversaries should misunderstand, Lest they should say, “Our hand is high; And it is not the Lord who has done all this.”’

28 E i nu sînt un neam care şi -a perdut bunul simţ, Şi nu -i pricepere în ei.

“For they are a nation void of counsel, Nor is there any understanding in them.

29 D acă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, Şi s'ar gîndi la ce li se va întîmpla.

Oh, that they were wise, that they understood this, That they would consider their latter end!

30 C um ar urmări unul singur o mie din ei, Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca, Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul?

How could one chase a thousand, And two put ten thousand to flight, Unless their Rock had sold them, And the Lord had surrendered them?

31 C ăci stînca lor nu este ca Stînca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sînt judecători în această privinţă.

For their rock is not like our Rock, Even our enemies themselves being judges.

32 C i viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sînt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sînt amare;

For their vine is of the vine of Sodom And of the fields of Gomorrah; Their grapes are grapes of gall, Their clusters are bitter.

33 V inul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.

Their wine is the poison of serpents, And the cruel venom of cobras.

34 O are nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?

‘ Is this not laid up in store with Me, Sealed up among My treasures?

35 A Mea este răsbunarea şi Eu voi răsplăti, Cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, Şi ceea ce -i aşteaptă nu va zăbovi.`` -

Vengeance is Mine, and recompense; Their foot shall slip in due time; For the day of their calamity is at hand, And the things to come hasten upon them.’

36 D omnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzînd că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.

“For the Lord will judge His people And have compassion on His servants, When He sees that their power is gone, And there is no one remaining, bond or free.

37 E l va zice:,, Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost,

He will say: ‘Where are their gods, The rock in which they sought refuge?

38 D umnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor, Cari beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!

Who ate the fat of their sacrifices, And drank the wine of their drink offering? Let them rise and help you, And be your refuge.

39 S ă ştiţi dar că Eu sînt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea.

‘Now see that I, even I, am He, And there is no God besides Me; I kill and I make alive; I wound and I heal; Nor is there any who can deliver from My hand.

40 C ăci Îmi ridic mîna spre cer, Şi zic:, Cît este de adevărat că trăiesc în veci,

For I raise My hand to heaven, And say, “ As I live forever,

41 A tît este de adevărat că atunci cînd voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, Şi voi pune mîna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei, Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

If I whet My glittering sword, And My hand takes hold on judgment, I will render vengeance to My enemies, And repay those who hate Me.

42 S abia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sînge, De sîngele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.`

I will make My arrows drunk with blood, And My sword shall devour flesh, With the blood of the slain and the captives, From the heads of the leaders of the enemy.”’

43 N eamuri, cîntaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi, El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.``

“Rejoice, O Gentiles, with His people; For He will avenge the blood of His servants, And render vengeance to His adversaries; He will provide atonement for His land and His people.”

44 M oise a venit şi a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

So Moses came with Joshua the son of Nun and spoke all the words of this song in the hearing of the people.

45 D upăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

Moses finished speaking all these words to all Israel,

46 l e -a zis:,, Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

and he said to them: “Set your hearts on all the words which I testify among you today, which you shall command your children to be careful to observe—all the words of this law.

47 C ăci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, dupăce veţi trece Iordanul.

For it is not a futile thing for you, because it is your life, and by this word you shall prolong your days in the land which you cross over the Jordan to possess.” Moses to Die on Mount Nebo

48 Î n aceeaş zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

Then the Lord spoke to Moses that very same day, saying:

49 S uie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel.

“Go up this mountain of the Abarim, Mount Nebo, which is in the land of Moab, across from Jericho; view the land of Canaan, which I give to the children of Israel as a possession;

50 T u vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

and die on the mountain which you ascend, and be gathered to your people, just as Aaron your brother died on Mount Hor and was gathered to his people;

51 p entrucă aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M'aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

because you trespassed against Me among the children of Israel at the waters of Meribah Kadesh, in the Wilderness of Zin, because you did not hallow Me in the midst of the children of Israel.

52 T u vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe cre o dau copiilor lui Israel.`

Yet you shall see the land before you, though you shall not go there, into the land which I am giving to the children of Israel.”