1 A scultaţi-Mă, voi, cari umblaţi după neprihănire, cari căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stînca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.

“Listen to Me, you who follow after righteousness, You who seek the Lord: Look to the rock from which you were hewn, And to the hole of the pit from which you were dug.

2 U itaţi-vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v'a născut; căci l-am chemat, cînd era numai el singur, l-am binecuvîntat şi înmulţit.

Look to Abraham your father, And to Sarah who bore you; For I called him alone, And blessed him and increased him.”

3 T ot astfel, Domnul are milă de Sion, şi mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţămiri şi cîntări de laudă.

For the Lord will comfort Zion, He will comfort all her waste places; He will make her wilderness like Eden, And her desert like the garden of the Lord; Joy and gladness will be found in it, Thanksgiving and the voice of melody.

4 I a aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi Legea, şi voi pune Legea Mea lumină popoarelor.

“Listen to Me, My people; And give ear to Me, O My nation: For law will proceed from Me, And I will make My justice rest As a light of the peoples.

5 N eprihănirea Mea este aproape, mîntuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, şi se vor încrede în braţul Meu.

My righteousness is near, My salvation has gone forth, And My arms will judge the peoples; The coastlands will wait upon Me, And on My arm they will trust.

6 R idicaţi ochii spre cer, şi priviţi în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfîrşit.

Lift up your eyes to the heavens, And look on the earth beneath. For the heavens will vanish away like smoke, The earth will grow old like a garment, And those who dwell in it will die in like manner; But My salvation will be forever, And My righteousness will not be abolished.

7 A scultaţi-Mă, voi cari cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor.

“Listen to Me, you who know righteousness, You people in whose heart is My law: Do not fear the reproach of men, Nor be afraid of their insults.

8 C ăci îi va mînca molia ca pe o haină, şi -i va roade vermele cum roade lîna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac.``

For the moth will eat them up like a garment, And the worm will eat them like wool; But My righteousness will be forever, And My salvation from generation to generation.”

9 T rezeşte-te, trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca în zilele de odinioară, şi în veacurile din vechime! Oare n'ai doborît Tu Egiptul, şi ai străpuns balaurul?

Awake, awake, put on strength, O arm of the Lord! Awake as in the ancient days, In the generations of old. Are You not the arm that cut Rahab apart, And wounded the serpent?

10 N u eşti Tu acela, care ai uscat marea, apele adîncului celui mare, şi ai croit în adîncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?

Are You not the One who dried up the sea, The waters of the great deep; That made the depths of the sea a road For the redeemed to cross over?

11 A stfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruinţă, şi o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.

So the ransomed of the Lord shall return, And come to Zion with singing, With everlasting joy on their heads. They shall obtain joy and gladness; Sorrow and sighing shall flee away.

12 E u, Eu vă mîngîi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,

“I, even I, am He who comforts you. Who are you that you should be afraid Of a man who will die, And of the son of a man who will be made like grass?

13 ş i să uiţi pe Domnul, care te -a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului?

And you forget the Lord your Maker, Who stretched out the heavens And laid the foundations of the earth; You have feared continually every day Because of the fury of the oppressor, When he has prepared to destroy. And where is the fury of the oppressor?

14 Î n curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, şi nu va duce lipsă de pîne.

The captive exile hastens, that he may be loosed, That he should not die in the pit, And that his bread should not fail.

15 E u sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea şi fac să -i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.

But I am the Lord your God, Who divided the sea whose waves roared— The Lord of hosts is His name.

16 E u pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pămînt nou, şi să zic Sionului:, Tu eşti poporul Meu!`

And I have put My words in your mouth; I have covered you with the shadow of My hand, That I may plant the heavens, Lay the foundations of the earth, And say to Zion, ‘You are My people.’” God’s Fury Removed

17 T rezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul ameţelii!

Awake, awake! Stand up, O Jerusalem, You who have drunk at the hand of the Lord The cup of His fury; You have drunk the dregs of the cup of trembling, And drained it out.

18 C ăci nu este nici unul, care să -l călăuzească, din toţi copiii pe cari i -a născut, nu este niciunul, care să -l ia de mînă din toţi copiii pe cari i -a crescut.

There is no one to guide her Among all the sons she has brought forth; Nor is there any who takes her by the hand Among all the sons she has brought up.

19 A mîndouă aceste lucruri ţi s'au întîmplat: -dar cine te va plînge? -pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. -, Cum să te mîngîi eu?`

These two things have come to you; Who will be sorry for you?— Desolation and destruction, famine and sword— By whom will I comfort you?

20 F iii tăi, leşinaţi, zăceau în toate colţurile uliţelor, ca cerbul într'un laţ, plini de mînia Domnului, şi de mustrarea Dumnezeului tău.

Your sons have fainted, They lie at the head of all the streets, Like an antelope in a net; They are full of the fury of the Lord, The rebuke of your God.

21 D eaceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:

Therefore please hear this, you afflicted, And drunk but not with wine.

22 A şa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui:, Iatăcă îţi iau din mînă potirul ameţelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el!

Thus says your Lord, The Lord and your God, Who pleads the cause of His people: “See, I have taken out of your hand The cup of trembling, The dregs of the cup of My fury; You shall no longer drink it.

23 Ş i îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îţi ziceau:,Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!`` Îţi făceai atunci spinarea ca un pămînt, şi ca o uliţă pentru trecători.

But I will put it into the hand of those who afflict you, Who have said to you, ‘Lie down, that we may walk over you.’ And you have laid your body like the ground, And as the street, for those who walk over.”