1 A scultaţi-Mă, voi, cari umblaţi după neprihănire, cari căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stînca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.

اسْتَمِعُوا إلَيَّ أيُّها السّاعُونَ نَحوَ البِرِّ، الَّذِينَ تَطلُبُونَ اللهَ. انظُرُوا إلَى الصَّخرَةِ الَّتِي قُطِعتُمْ مِنها، وَإلَى المَحْجَرِ الَّذِي أُخِذتُمْ مِنهُ.

2 U itaţi-vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v'a născut; căci l-am chemat, cînd era numai el singur, l-am binecuvîntat şi înmulţit.

فَكِّرُوا بِإبراهِيمَ جَدِّكُمْ، وَبِسارَةَ الَّتِي وَلَدَتكُمْ. عِندَما دَعَوتُهُ كانَ رَجُلاً واحِداً، فَبارَكتُهُ وَجَعَلْتُهُ أمَّةً كَبِيرَةً.

3 T ot astfel, Domnul are milă de Sion, şi mîngîie toate dărîmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţămiri şi cîntări de laudă.

هَكَذا سَيُعَزِّي اللهُ صِهْيَوْنَ، سَيَتَحَنَّنُ عَلَى كُلِّ خِرَبِها. وَسَيَجعَلُ بَرِّيَتَها كَجَنَّةِ عَدَنٍ، وَصَحراءَها كَجَنَّةِ اللهِ. سَيَفرَحُ سُكّانُها وَيَبتَهِجُونَ، سَيَشكُرُونَ وَيُرَنِّمُونَ.

4 I a aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi Legea, şi voi pune Legea Mea lumină popoarelor.

«اسْتَمِعْ إلَيَّ يا شَعبِي، وَانتَبِهِي إلَيَّ يا أُمَّتِي. لأنَّ التَّعلِيمَ سَيَخرُجُ مِنْ عِندِي، وَعَدالَتِي سَتَكُونُ نُوراً لِلشُّعُوبِ.

5 N eprihănirea Mea este aproape, mîntuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, şi se vor încrede în braţul Meu.

سَيَقتَرِبُ عَدلِي، خَلاصِي آتٍ، وَذِراعايَ سَتَحكُمانِ الشُّعُوبَ. الجُزُرُ وَالشَّواطِئُ تَنتَظِرُنِي، وَتَنتَظِرُ ذِراعِي.

6 R idicaţi ochii spre cer, şi priviţi în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfîrşit.

انظُرُوا إلَى السَّماواتِ فِي الأعالِي، وَإلَى الأرْضِ مِنْ تَحتُ. لأنَّ السَّماواتِ تَزُولُ كَدُخانٍ، وَالأرْضُ تَبلَى كَثَوبٍ، وَالَّذِينَ يَعِيشُونَ عَلَيها سَيَمُوتُونَ كَالبَعُوضِ. لَكِنَّ خَلاصِيَ سَيَكُونُ إلَى الأبَدِ، وَعَدالَتِي لَنْ تَنتَهِيَ.

7 A scultaţi-Mă, voi cari cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor.

اسْتَمِعُوا إلَيَّ يا عارِفِي الحَقِّ، أيُّها الشَّعبُ الَّذِي حَفِظَ تَعلِيمِي فِي قَلبِهِ، لا تَخافُوا مِنْ تَعيِيراتِ النّاسِ، وَلا تَرتَعِبُوا مِنْ شَتائِمِهِمْ.

8 C ăci îi va mînca molia ca pe o haină, şi -i va roade vermele cum roade lîna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac.``

لأنَّ العُثَّ سَيَأكُلُهُمْ كَالثَوبِ، وَالسُّوسَ سَيَأكُلُهُمْ كَالصُّوفِ. أمّا عَدلِي فَسَيَدُومُ إلَى الأبَدِ، وَخَلاصِيَ يَبقَى عَبرَ الأجيالِ.» خَلاصُ اللهِ لِشَعبِه

9 T rezeşte-te, trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca în zilele de odinioară, şi în veacurile din vechime! Oare n'ai doborît Tu Egiptul, şi ai străpuns balaurul?

اسْتَيقِظِي، اسْتَيقِظِي، البِسِي قُوَّةً يا ذِراعَ اللهِ. اسْتَيقِظِي كَما فَعَلْتِ مُنْذُ زِمَنٍ بَعِيدٍ. ألَستِ مَنْ قَطَعَ «رَهَبَ» وَطَعَنَ التِّنِّينَ؟

10 N u eşti Tu acela, care ai uscat marea, apele adîncului celui mare, şi ai croit în adîncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?

ألَستِ مَنْ نَشَّفَ البَحرَ، مِياهَ المُحِيطِ العَظِيمِ؟ ألَستِ مَنْ جَعَلَ أعماقَ البَحرِ طَرِيقاً لِعُبُورِ الشَّعبِ الَّذِي خَلَّصتِهِ؟

11 A stfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruinţă, şi o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.

لِذا سَيَرجِعُ مَنْ فَداهُمُ اللهُ ، وَيَأتُونَ إلَى جَبَلِ صِهْيَوْنَ بِهُتافٍ. سَتَكُونُ سَعادَتُهُمْ تاجاً عَلَى رُؤُوسِهِمْ إلَى الأبَدِ، وَسَيَكُونُ فِيهِمْ فَرَحٌ وَابتِهاجٌ.

12 E u, Eu vă mîngîi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,

يَقُولُ اللهُ: «أنا، أنا هُوَ مُعَزِّيكُمْ. فَلِماذا يا قُدسُ تَخافِينَ مِنْ إنسانٍ يَمُوتُ، وَمِنِ ابْنِ آدَمَ الَّذِي يذبُلُ كَالعُشبِ؟

13 ş i să uiţi pe Domnul, care te -a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pămîntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului?

نَسِيتِ اللهَ صانِعَكِ، الَّذِي بَسَطَ السَّماواتِ، وَوَضَعَ أساساتِ الأرضِ. وَتَخافِينَ كُلَّ اليَومِ مِنْ غَضَبِ مُضايقِيكِ العازِمِينَ عَلَى تَدمِيرِكِ؟ فَأينَ غَضَبُ مُضايقِيكِ الآنَ؟

14 Î n curînd cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, şi nu va duce lipsă de pîne.

«سَيُطلَقُ المُنحَنُونَ، وَلَنْ يَمُوتُوا فِي الحُفرَةِ، وَسَيَكُونُ لَدَيهمْ طَعامٌ كَثِيرٌ.

15 E u sînt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea şi fac să -i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.

«أنا إلَهَكِ أُهَيِّجُ البَحرَ فَتَهدِرُ أمواجُهُ. يهوه القَدِيرُ اسْمُهُ.

16 E u pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mînii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pămînt nou, şi să zic Sionului:, Tu eşti poporul Meu!`

«وَضَعتُ كَلامِي فِي فَمِكَ، سَتَرْتُكَ فِي ظِلِّ يَدِي. أنا مَنْ نَشَر السَّماءَ وَوَضَعَ أساسَ الأرْضِ، وَأنا مَنْ أقُولُ لِصِهْيَوْنَ: ‹أنتَ شَعبِي.›» عِقابُ اللهِ لإسْرائِيل

17 T rezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul ameţelii!

اسْتَيقِظِي، اسْتَيقِظِي، انهَضِي يا قُدسُ. يا مَنْ شَرِبْتِ مِنْ يَدِ اللهِ كَأسَ غَضِبِهِ. شَرِبتِ كَأسَ التَّرَنُّحِ حَتَّى آخِرِ قَطرَةٍ.

18 C ăci nu este nici unul, care să -l călăuzească, din toţi copiii pe cari i -a născut, nu este niciunul, care să -l ia de mînă din toţi copiii pe cari i -a crescut.

لَيْسَ لِلقُدسِ أحَدٌ مِنْ بَنِيها الَّتِي وَلَدَتهُمْ لِيَقُودَها. لا أحَدَ مِنْ بَنِيها الَّذِينَ رَبَّتْهُمْ لِيُمسِكَ بِيَدِها.

19 A mîndouă aceste lucruri ţi s'au întîmplat: -dar cine te va plînge? -pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. -, Cum să te mîngîi eu?`

حَدَثَ لَكِ أمرانِ: الخَرابُ وَالدَّمارُ لِلأرْضِ، وَالجُوعُ وَالقَتلُ لِلنّاسِ. مَنْ سَيَحزَنُ عَلَيكِ؟ مَنْ سَيُعَزِّيكِ؟

20 F iii tăi, leşinaţi, zăceau în toate colţurile uliţelor, ca cerbul într'un laţ, plini de mînia Domnului, şi de mustrarea Dumnezeului tău.

أبناؤُكِ خارَتْ قِواهُمْ، لأنَّهُمُ امتَلأُوا تَماماً مِنْ غَضَبِ اللهِ وَتَوبِيخِهِ. فَها هُمْ يَستَلقُونَ فِي زَوايا الشَّوارِعِ كُلِّها، كَطَرائِدَ وَقَعَتْ فِي الشِباكِ.

21 D eaceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:

فَاسْتَمِعِي إلَيَّ أيَّتُها المِسكِينَةُ، وَالسَّكرَى وَلَكِنْ لَيسَ مِنَ الخَمرِ.

22 A şa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui:, Iatăcă îţi iau din mînă potirul ameţelii, potirul mîniei Mele, că să nu mai bei din el!

الرَّبُّ الإلَهُ ، إلَهُكِ الَّذِي يُدافِعُ عَنْ شَعبِهِ، يَقُولُ: «ها قَدْ أخَذتُ مِنْ يَدِكِ كَأسَ غَضَبِي، كَي لا تَعُودِي تَشرَبِينَ مِنها.

23 Ş i îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, cari îţi ziceau:,Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!`` Îţi făceai atunci spinarea ca un pămînt, şi ca o uliţă pentru trecători.

وَسَأضَعُها فِي يَدِ الَّذِينَ عَذَّبُوكِ، وَقالُوا لَكِ: ‹انْحَنِي لِنَمْشِيَ فَوْقَ ظَهرِكِ!› فَجَعَلْتِ ظَهْرَكِ كَالأرْضِ، وَكالطَّرِيقِ لِيَسِيرُوا عَلَيهِ.»