1 I ată locurile pe cari le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe cari li le-au împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.
هَذِهِ هِيَ المَناطِقُ الَّتِي أخَذَها بَنُو إسْرائِيلَ مِيراثاً فِي أرْضِ كَنْعانَ، الَّتِي قَسَّمَها ألِعازَرُ الكاهِنُ وَيَشُوعُ بْنُ نُونَ وَرُؤَساءُ قَبائِلِ إسْرائِيلَ لَهُمْ.
2 Î mpărţirea s'a făcut prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.
وَقَدْ تَمَّ تَقسِيمُها بِالقُرْعَةِ، كَما أمَرَ اللهُ عَلَى فَمِ مُوسَى، لِلقَبائِلِ التِّسْعِ وَلِنِصْفِ قَبِيلَةِ مَنَسَّى.
3 C ăci Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei.
فَمُوسَى أعطَى لِقَبِيلَتَي رَأُوبَيْنَ وَجادَ وَلِنِصْفِ قَبِيلَةِ مَنَسَّى مِيراثاً فِي الجِهَةِ الشَّرقِيَّةِ مِنْ نَهْرِ الأُردُنِّ، لَكِنَّهُ لَمْ يُعطِ لِلّاوِيِّينَ مِيراثاً كَباقِي القَبائِلِ.
4 F iii lui Iosif, alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim; şi Leviţilor nu li s'a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor.
وَبَنُو يُوسُفَ كانُوا قَبِيلَتَينِ هُما مَنَسَّى وَأفْرايمَ. وَلَمْ يُعطَ نَصِيبٌ مِنَ الأرْضِ لِلّاوِيِّينَ إلّا مُدُناً يَسكُنُونَ فِيها مَعَ مَراعِيهِمْ وَأغنامِهِمْ وَأبقارِهِمْ.
5 C opiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul, şi au împărţit ţara.
وَعَمِلَ بَنُو إسْرائِيلَ كَما أمَرَ اللهُ مُوسَى، فَقَسَّمُوا الأرْضَ. حِصَّةُ كالَبَ بْنَ يَفُنَّة
6 F iii lui Iuda s'au apropiat de Iosua, la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i -a zis:,,Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
وَجاءَ بَنُو قَبِيلَةِ يَهُوذا إلَى يَشُوعَ فِي الجَلْجالِ، وَقالَ لَهُ كالَبُ بْنُ يَفُنَّةَ القَنِزِّيُّ: «أنتَ تَعرِفُ ما قالَهُ اللهُ لِمُوسَى رَجُلِ اللهِ عَنِّي وَعَنْكَ فِي قادَشَ بَرْنِيعَ.
7 E ram în vîrstă de patruzeci de ani cînd m'a trimes Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.
كُنْتُ فِي الأربَعِينَ مِنْ عُمْرِي حِينَ أرسَلَنِي مُوسَى خادِمُ اللهِ مِنْ قادَشَ بَرْنِيعَ لاسْتِكشافِ الأرْضِ. وَقَدْ رَجِعْتُ وَقَدَّمْتَ تَقرِيراً صادِقاً بِحَسَبِ ما فِي قَلبِي.
8 F raţii mei cari se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.
رِفاقِي الَّذِينَ ذَهَبُوا مَعِي سَبَّبُوا الخَوفَ لِلنّاسِ، وَأمّا أنا فَتَبِعْتُ إلَهِي مِنْ كُلِّ قَلْبِي.
9 Ş i în ziua aceea Moise a jurat, şi a zis:,,Ţara în care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentrucă ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu``.
وَأقسَمَ مُوسَى فِي ذَلِكَ اليَومِ وَقالَ: ‹الأرْضُ الَّتِي ذَهَبْتَ إلَيها سَتُصْبِحُ مِيراثاً لَكَ وَلِنَسلِكَ مِنْ بَعدِكَ إلَى الأبَدِ، لِأنَّكَ تَبِعْتَ إلَهِي مِنْ كُلِّ قَلْبِكَ.›
10 A cum iată că Domnul m'a ţinut în viaţă, cum a spus. Sînt patruzeci şi cinci de ani decînd vorbea Domnul astfel lui Moise, cînd umbla Israel prin pustie; şi acum iată că azi sînt în vîrstă de optzeci şi cinci de ani.
«وَالآنَ، ها قَدْ أبقانِي اللهُ حَيِّاً خَمْساً وَأربَعِينَ سَنَةً، مُنْذُ أنْ قالَ اللهُ لِمُوسَى هَذا، حِينَ كانَ بَنُو إسْرائِيلُ يُسافِرُونَ فِي البَرِّيَّةِ. وَالآنَ، ها أنا اليَومَ فِي الخامِسَةِ وَالثَّمانِينَ مِنْ عُمْرِي.
11 Ş i astăzi, sînt tot aşa de tare ca în ziua cînd m'a trimes Moise; am tot atîta putere cît aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.
وَمازِلْتُ اليَومَ قَوِيّاً كَما كُنْتُ يَومَ أرسَلَنِي مُوسَى. وَما تَزالُ قُوَّتِي اليَومَ كَما كانَتْ فِي ذَلِكَ الوَقتِ. وما أزالُ مستعداً لِلحَربِ ولأيّةِ مَهَمَّةٍ أُخْرَى.
12 D ă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sînt Anachimi, şi că sînt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi -i voi izgoni, cum a spus Domnul``.
فَأعطِنِي هَذِهِ الأرْضَ الجَبَلِيَّةَ الَّتِي وَعَدَنِي اللهُ بِها فِي ذَلِكَ اليَومِ. لِأنَّكَ سَمِعْتَ فِي ذَلِكَ اليَومِ أنَّ العَناقِيِّينَ هُناكَ فِي مُدُنِهِمِ العَظِيمَةِ الحَصِينَةِ. فَإنْ كانَ اللهُ مَعِي فَإنِّي سَأطرُدُهُمْ كَما وَعَدَنِي.»
13 I osua a binecuvîntat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i -a dat ca moştenire Hebronul.
فَبارَكَ يَشُوعُ كالَبَ بْنَ يَفُنَّةَ وَأعطاهُ حَبْرُونَ مُلْكاً لَهُ.
14 A stfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire pînă în ziua de azi Hebronul, pentrucă urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
وَلِذَلِكَ صارَتْ حَبْرُونُ مِيراثاً لِكالَبَ بْنِ يَفُنَّةَ القَنِزِّيِّ وَنَسلِهِ إلَى هَذا اليَومِ، لِأنَّهُ أطاعَ اللهَ إلَهَ إسْرائِيلَ، مِنْ كُلِّ قَلْبِهِ.
15 H ebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Şi ţara s'a odihnit de război.
وَاسْمُ حَبرُونَ سابِقاً قَرْيةُ أرْبَعَ. وَكانَ أربَعُ أعظَمَ رَجُلٍ بَينَ العَناقِيِّينَ. وَبَعْدَ ذَلِكَ اسْتَراحَتِ الأرْضُ مِنَ الحَرْبِ.