1 N u nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!
لا تُعطِنا نَحنُ، يا اللهُ ، الكَرامَةَ، فَهِيَ لَكَ، لَكَ وَحدَكَ المَجدُ، مِنْ أجلِ مَحَبَّتِكَ وَأمانَتِكَ.
2 P entruce că zică neamurile:,, Unde este Dumnezeul lor?``
كَيفَ تَقُولُ الأُمَمُ: «أينَ إلَهُكُمْ؟»
3 D umnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.
إلَهُنا فِي السَّماءِ، يَفعَلُ ما يَشاءُ!
4 I dolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti.
أمّا أصْنامُهُمْ فَما هِيَ إلّا تَماثِيلُ صَنَعَتْها أيدِي بَشَرٍ مِنْ ذَهَبٍ وَفِضَّةٍ.
5 A u gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
لَها أفواهٌ، وَلا تَقدِرُ أنْ تَنطِقَ. لَها عُيُونٌ، وَلا تَقدِرُ أنْ تَرَى.
6 a u urechi, dar n'aud, au nas, dar nu miroase,
لَها آذانٌ، وَلا تَقدِرُ أنْ تَسْمَعَ. لَها أُنُوفٌ، وَلا تَقدِرُ أنْ تَشُمَّ.
7 a u mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
لَها أيدٍ، وَلا تَقدِرُ أنْ تَلمِسَ. لَها أقدامٌ، وَلا تَقدِرُ أنْ تَمشِيَ. وَحَناجِرُها لا تَقدِرُ أنْ تَئِنَّ.
8 C a ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei.
وَمَنْ يَصنَعُونَها وَيَتَّكِلُونَ عَلَيها سَرْعانَ ما يَصِيرُونَ مِثلَها.
9 I sraele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
اتَّكِلْ عَلَى اللهِ ، يا إسرائِيلُ. هُوَ يُعِينُهُمْ وَيَحمِيهُمْ.
10 C asa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
اتَّكِلُوا عَلَى اللهِ ، يا بَيتَ هارُونَ، هُوَ يُعِينُهُمْ وَيَحمِيهُمْ.
11 C ei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
يا خائِفِي اللهَ ، اتَّكِلُوا عَلَى اللهِ. هُوَ يُعِينُهُمْ وَيَحمِيهُمْ.
12 D omnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvînta, va binecuvînta casa lui Israel, va binecuvînta casa lui Aaron,
اللهُ يَذكُرُنا وَسَيُبارِكُنا: سَيُبارِكُ بَيتَ إسرائِيلَ. سَيُبارِكُ بَيتَ هارُونَ.
13 v a binecuvînta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari.
سَيُبارِكُ مُتَّقِي اللهِ ، مِنَ الأقَلِّ شَأناً إلَى الأعظَمِ شَأناً.
14 D omnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri!
اللهُ سَيَظَلُّ يَكِيلُ بَرَكاتٍ عَلَيكُمْ، عَلَيكُمْ وَعَلَى أبنائِكُمْ.
15 F iţi binecuvîntaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pămîntul!
مُبارَكُونَ أنتُمْ مِنَ اللهِ ، خالِقِ السَّماءِ وَالأرْضِ.
16 C erurile sînt ale Domnului, dar pămîntul l -a dat fiilor oamenilor.
السَّماءُ هِيَ للهِ. أمّا الأرْضُ، فَأعطاها لَنا نَحنُ البَشَرَ.
17 N u morţii laudă pe Domnul, şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,
الأمواتُ الَّذِينَ يَهبِطُونَ إلَى عالَمِ الصَّمْتِ لا يُسَبِّحُونَ اللهَ.
18 c i noi, noi vom binecuvînta pe Domnul, deacum şi pînă în veac. Lăudaţi pe Domnul!
أمّا نَحنُ فَنُبارِكُ اللهَ مِنَ الآنَ وَإلَى الأبَدِ. هَلِّلُويا!