1 P entruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?

لِماذا، يا اللهُ ، تَبقَى بَعِيداً هَكَذا، صامِتاً فِي زَمانِ الضِّيقِ؟

2 C el rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.

يُخَطِّطُ الأشْرارُ المُتَكَبِّرُونَ للشَّرِّ. وَيَسقُطُ المَساكِينُ فِي فَخِّ مَكائِدِ الأشرارِ.

3 C ăci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

حَقّاً يَفتَخِرُ الأشْرارُ بِرَغَباتِهِمِ الشِّرِّيرَةِ لِلَّذّاتِ. وَالجَشِعُونَ يَلْعَنُونَ وَيَحتَقِرُونَ اللهَ.

4 C el rău zice cu trufie:,, Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.

عِندَما يَغْضَبُ الأشْرارُ، فَإنَّهُمْ لا يَطلُبُونَ فِي تَكَبُّرِهِمْ مَشُورَةَ اللهِ. لا مَكانَ للهِ فِي خُطَطِهِمْ.

5 T reburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.

يَفعَلُ الأشْرارُ دَوْماً أُمُوراً مُلتَوِيَةً. وَهُمْ لا يَرَوْنَ أحكامُكَ وَتَعلِيمَكَ. لَكِنَّكَ تَسْخَرُ بِهِمْ.

6 E l zice în inima lui:,, Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``

يَقُولُونَ فِي قُلُوبِهِمْ إنَّهُمْ لَنْ يَفشَلُوا، وَلَنْ يَحدُثَ لَهُمْ سُوءٌ أبَداً.

7 G ura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

أفواهُهُمْ مَملوءَةٌ بِاللَّعَناتِ وَالمَكرِ وَالتَّهدِيدِ، وَتَحتَ ألسِنَتِهِمْ شَقاءٌ وَشَرٌّ.

8 S tă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.

يَكمُنُونَ فِي الأزِقَّةِ لِيَغتالُوا الأبرِياءَ. يَقبَعُونَ فِي السِّرِّ مُتَرَقِّبِينَ مُرُورَ المَسْكِينِ.

9 S tă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:

يَكمُنُونَ كَأسَدٍ فِي عَرِينِهِ. يَختَبِئُونَ لِيُمسِكُوا بِالمَساكِينِ. لِيُمسِكُوهُمْ وَيَجُرُّوهُمْ فِي شَبَكَتِهِمْ.

10 s e îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!

يَنطَرِحُ المَساكِينُ أيضاً مِنْ بَطشِ الأشرارِ.

11 E l zice în inima lui:,, Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``

يَقُولُ المَساكِين فِي أنفُسِهِمْ: «اللهُ نَسِيَنا. يَتَجاهَلُنا وَلا يَرَى ما يَحدُثُ لَنا.»

12 S coală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!

قُمْ يا اللهُ. ارفَعْ يَدَكَ لِتُعاقِبَهُمْ. لا تَنْسَ المَساكِينَ.

13 P entruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

لِماذا يُهِينُ الشِّريرُ اللهَ وَيَقُولُ لِنَفْسِهِ: «لَنْ يُحاسِبَنِي اللهُ عَلَى ما فَعَلْتُ»؟

14 D ar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.

لَكِنَّكَ تَرَى يا اللهُ ما يَحدُثُ. تَرَى كُلَّ الضِّيقِ وَالألَمِ! وَتَمُدُّ يَدَكَ لِتُساعِدَ البُؤَساءَ. أنتَ مُعِينُ مَنْ لا مُعِينَ لَهُ!

15 Z drobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

اكسِرْ يا اللهُ ذِراعَ الشِّرِّيرِ! حَطِّمْ ما فَعَلَهُ مِنْ شَرٍّ فَلا يَبقَى لَهُ أثَرٌ!

16 D omnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.

اللهُ مَلِكٌ إلَى أبَدِ الآبِدِينَ! وَسَتُقطَعُ الأُمَمُ الشِّرِّيرَةُ مِنْ أرْضِهِ!

17 T u auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,

اسْمَعْ يا اللهُ مَطلَبَ المَساكِينِ المُتَّضِعِينَ. شَجِّعْهُمْ! اسْتَمِعْ إلَى صَلَواتِهِمْ.

18 c a să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.

أنصِفِ الأيتامَ وَالمُضطَهَدِينَ، فَلا يَعُودُ الإنْسانُ، الّذِي هُوَ مِنَ الأرْضِ، يُرْعِبُهُمْ.