1 P entruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

«لِماذا لا يَخفَى شَيءٌ مِنَ الأزمِنَةِ عَلَى القَدِيرِ؟ بَينَما الَّذِينَ يَعرِفُونَهُ لا يَرَوْنَ ماذا سَيَحدُثُ؟

2 S înt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

«يُغَيِّرُ النّاسُ حُدُودَ أراضِي الآخَرِينَ، يَسرِقُونَ المَواشِيَ وَيُطلِقُونَها فِي مَراعِيهِمْ.

3 i au măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

يَسُوقُونَ حِمارَ اليَتِيمِ، وَيُصادِرُونَ ثَوْرَ الأرمَلَةِ رَهْناً.

4 î mbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

يُبعِدُونَ المُحتاجِينَ عَنِ الطَّرِيقِ، فَيَختَبِئُ مِنهُمْ كُلُّ فُقَراءِ الأرْضِ.

5 Ş i aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

«كَالحَيواناتِ البَرِّيَّةِ يَخْرُجُونَ إلَى عَمَلِهِمْ فِي البَرِّيَّةِ، يُبَكِّرُونَ فِي سَعيِهِمْ إلَى الخُبزِ مِنْ أجلِ صِغارِهِمْ فِي الأرْضِ المُقفِرَةِ.

6 T aie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

يَحصُدُ الفُقَراءُ عَلَفَ الشِّرِّيرِ فِي الحَقلِ، وَيَجمَعُونَ البَواقِي مِنْ كَرمِهِ.

7 Î i apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

يَبِيتُونَ عُراةً مِنْ غَيرِ كِساءٍ، وَلَيسَ لَهُمْ ما يَحْميهُمْ مِنَ البَرْدِ.

8 Î i pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

تُبُلِّلهُمْ أمطارُ الجِبالِ. فَيَلتَصِقُونَ بِصَخْرَةٍ يَحْتَمُونَ بِها.

9 A ceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

يَخْطَفُ الأشْرارُ اليَتِيمَ عَنْ ثَديِ أُمِّهِ، وَيَأخُذُونَ ثِيابَ المَساكِينِ رَهناً.

10 Ş i săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

فَيَمشِي المَساكِينُ عُراةً دُونَ كِساءٍ، وَيَحمِلُ الجِياعُ حَفنَةَ حُبُوبٍ.

11 î n grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

يَعصِرُونَ الزَّيتَ بَينَ أتلامِ الأشرارِ. وَيَدُوسُونَ مَعاصِرَ الخَمرِ وَهُمْ عِطاشٌ.

12 î n cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

فِي المَدِينَةِ يَئِنُّ النّاسُ، وَحَناجِرُ المَجرُوحِينَ تَستَغِيثُ صارِخَةً، لَكِنَّ اللهَ لا يَنتَبِهُ إلَى صَلاتِهِمْ.

13 A lţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

«هَؤلاءِ مُتَمَرِّدُونَ عَلَى النُّورِ وَلا يَعتَرِفُونَ بِطُرُقِهِ، وَلا يَسكُنُونَ فِي مَسالِكِهِ.

14 U cigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

يَقُومُ القاتِلُ فَجراً، وَيَقتُلُ الضَّعِيفَ وَالمِسكِينَ، وَفِي اللَّيلِ يُصبِحُ لِصّاً.

15 O chiul preacurvarului pîndeşte amurgul:, Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

عَينُ الزّانِي تَتَرَقَّبُ حُلُولَ المَساءِ وَتَقُولُ: ‹لَنْ تَرانِي عَينٌ!› وَعَلَى وَجهِهِ يَضَعُ قِناعاً.

16 N oaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

يَسْطُونَ عَلَى البُيُوتِ لَيلاً، وَفِي النَّهارِ يُغلِقُونَ عَلَى أنفُسِهِمْ، لأنَّهُمْ غَيرُ مُتَصالِحِينَ مَعَ النُّورِ.

17 P entru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

لأنَّ الظُلمَةَ العَمِيقَةَ عِنْدَهُمْ كَالصُّبْحِ، غَيرَ أنَّهُمْ يَعْرِفُونَ أهْوالَ الظُّلمَةِ العَمِيقَةِ.

18 D ar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

«تَقُولُ: ‹إنَّ الشِّرِّيرَ كَالقَشَّةِ تَجْرُفُها المياهُ، وَمُمتَلَكاتِهِ مَلعُونَةٌ عَلَى الأرْضِ، فَلا يَعْمَلُ أحَدٌ فِي كُرُومِهِ.

19 C um sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

فَكَما يَسرِقُ الجَفافُ وَالحَرُّ مِياهَ الثُّلُوجِ الذّائِبَةِ، كَذَلِكَ تَسرِقُ الهاوِيَةُ الخُطاةَ.

20 P întecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

يَنساهُ البَطنُ الَّذِي وَلَدَهُ، وَيَستَحلِيهِ الدُّودُ. لا يَعُودُ يُذكَرُ، وَيَنكَسِرُ الشَّرُّ كَالعَصا.

21 e l, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

الشِّرِّيرُ يَأكُلُ المَرأةَ العاقِرَ، وَلا يُحسِنُ إلَى الأرمَلَةِ.

22 Ş i totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

يُزِيلُ بِقُوَّتِهِ الأشْرافَ الأشِدّاءَ. وَرُبَّما يَتَقَدَّمُ، لَكِنَّهُ لا يَثِقُ بِالحَياةِ.

23 E l le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

رُبَّما يَشعُرُ بِالأمانِ وَالثَّباتِ، وَيُرِيدُ أنْ يَتبَعَ طُرُقَهُمْ نَحْوَ القُوَّةِ،

24 S 'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

لَكِنَّهُ مِثلُهُمْ، يَرْتَفِعُ قَلِيلاً، ثُمَّ يَمضِي. يُقْطَعُ كَرُؤُوسِ السَّنابِلِ كَغَيرِهِ مِنَ النّاسِ.›

25 N u este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

«فَإنْ لَمْ تَكُنِ الأُمُورُ هَكَذا، فَمَنْ يُبَرْهِنُ كَذِبِي، وَيُبَيِّنُ أنَّ كَلامِي باطِلٌ.»