Ecclesiast 10 ~ ﺍﻟﺠﺎﻣﻌﺔ 10

picture

1 M uştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

ذُبابٌ قَلِيلٌ مَيِّتٌ يُنتِنُ أطيَبَ العُطُورِ. وَيُمكِنُ لِحَماقَةٍ قَليلَةٍ أنْ تُفسِدَ الكَثِيرَ مِنَ الحِكمَةِ وَالكَرامَةِ.

2 I nima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.

أفكارُ الحَكِيمِ تَقُودُهُ إلَى الاسْتِقامَةِ. أمّا أفكارُ الأحْمَقِ فَتَقُودُهُ إلَى الانحِرافِ.

3 Ş i pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

الأحْمَقُ يُظهِرُ حُمقَهُ حَتَّى فِي مُجَرَّدِ سَيرِهِ فِي الطَّرِيقِ، وَهُوَ يُعلِنُ جَهلَهُ لِلجَمِيعِ.

4 C înd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.

لا تَترُكْ عَمَلَكَ لِمُجَرَّدِ أنَّ رَئِيسَكَ غَضِبَ عَلَيكَ، إذْ تَستَطِيعُ بِهُدُوئِكَ وَتَعاوُنِكَ أنْ تُصَحِّحَ أخطاءً كَبِيرَةً.

5 E ste un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:

وَرَأيتُ ظَلْماً فِي هَذِهِ الدُّنيا، تِلكَ الأخطاءَ الَّتِي يَرتَكِبُها الحُكّامُ.

6 n ebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.

يُعطَى الحَمقَى مَناصِبَ عالِيَةً. أمّا الأغنِياءُ فَيَنزِلُونَ إلَى الحَضِيضِ.

7 A m văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.

رَأيتُ عَبِيداً صارُوا سادَةً يَركَبُونَ الخَيلَ. وَرَأيتُ سادَةً صارُوا يَمشُونَ عَلَى الأرْضِ كَالعَبِيدِ. لِكُلِّ وَظِيفَةٍ مَخاطِرُها

8 C ine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.

مَنْ يَحفِرُ حُفرَةً يَقَعُ فِيها. وَمَنْ يَهدِمُ حائِطاً تَلدَغُهُ حَيَّةٌ.

9 C ine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.

مَنْ يَقطَعُ حِجارَةً يَتَأذَّى بِها. وَمَنْ يَحْطِبُ الأشجارَ مُعَرَّضٌ لِلخَطَرِ.

10 C înd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.

لَكِنَّ الحِكْمَةَ تَجعَلُ أيَّةَ وَظِيفَةٍ أكثَرَ سُهُولَةً. السِّكِّينُ غَيرُ الحادَّةِ لا تَقطَعُ، أمّا السِّكِّينُ المُسَنَّنَةُ فَتَقطَعُ جَيِّداً.

11 C înd muşcă şarpele, fiindcă n'a fost vrăjit, vrăjitorul n'are niciun cîştig din meşteşugul lui.

إذا لَدَغَتِ الحّيَّةُ أحَداً فِي غِيابِ الحاوِي، فَما الفائِدَةُ مِنْ كُلِّ سِحرِهِ؟

12 C uvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

كَلِماتُ الحَكِيمِ تَعُودُ عَلَيهِ بِالمَدِيحِ، أمّا كَلِماتُ الأحْمَقِ فَتَعُودُ عَلَيهِ بِالدَّمارِ.

13 C el dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

يَبدَأُ الأحْمَقُ كَلامَهُ بِالحَماقاتِ، وَيُنهِي كَلامَهُ بِأشْياءَ جُنُونِيَّةٍ.

14 N ebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?

لَكِنَّ الأحْمَقَ لا يَتَوَقَّفُ عَنِ الكَلامِ. ما مِنْ إنسانٍ يَعلَمُ ما سَيَحدُثُ، أوْ ما يُخَبِّئُهُ المُستَقبَلُ.

15 T ruda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.

يُجهِدُ الأحْمَقُ نَفسَهُ حَتَّى الإنهاكِ، وَهُوَ لا يَعرِفُ طَرِيقَهُ إلَى قَرْيَتِهِ. قِيمَةُ العَمَل

16 V ai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!

وَيلٌ لِبَلَدٍ مَلِكُهُ وَلَدٌ، وَقادَتُهُ يَأْكُلُونَ وَيَشرَبُونَ إلَى الصَّباحِ.

17 F erice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

وَهَنِيئاً لِبَلَدٍ مَلِكُهُ نَبِيلٌ، يَأكُلُ قادَتُهُ طَعامَهُمْ فِي وَقتِهِ لِلقُوَّةِ لا لِلسُّكْرِ.

18 C înd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.

سَقفُ الكُسَالَى لا بُدَّ أنْ يَهْبِطَ، وَبَعدَ ذَلِكَ يَنهارُ بِسَبَبِ تَراخِيهِمْ.

19 O speţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

يَأكُلُ النّاسُ الطَّعامَ لِيَضحَكُوا، وَيَشرَبُونَ الخَمْرَ لِيَفرَحُوا. لَكِنَّ المالَ يَحُلُّ كُلَّ أنواعِ المَشاكِلِ. الاسْتِغابَة

20 N u blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s'ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

لا تَتَكَلَّمْ بِالسُّوءِ عَلَى المَلِكِ وَلا حَتَّى فِي فِكْرِكَ. وَلا تَتَكَلَّمْ بِالسُّوءِ عَلَى الأغنِياءِ، وَلا حَتَّى عَلَى فِراشِكَ. لِأنَّ طُيُورَ السَّماءِ تَنقُلُ الكَلامَ.