1 D eschide-ţi porţile, Libanule, ca să-ţi mănînce focul cedrii!

افتَحْ أبوابَكَ يا لُبنانُ كَي تَأْكُلَ النّارُ أشْجارَ الأرْزِ.

2 V aită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, şi cei falnici sînt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!

نُحْ يا شَجَرَ السَّرْوِ، لِأنَّ الأرْزَ سَقَطَ، لِأنَّ الأشْجارَ العَظِيمَةَ خَرُبَتْ. نُوحِي يا أشْجارَ بَلُّوطِ باشانَ، لِأنَّ الغابَةَ الكَثِيفَةِ سَقَطَتْ.

3 P ăstorii scot strigăte de jale, pentrucă li s'a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului este nimicit.

اسمَعُوا صَوْتِ نُواحِ الرُّعاةِ، لِأنَّ مَجدَهُمْ قَدْ خَرُبَ. اسمَعُوا زَمجَرَةَ الأُسُودِ، لِأنَّ غابَةَ نَهْرِ الأُردُنِّ قَدْ خَرُبَتْ.

4 A şa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu:,, Paşte oile de tăiat!

هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ إلَهِي: «ارْعَ القَطِيعَ المُعَيَّنَ لِلذَّبْحِ.

5 C ăci cei ce le cumpără le taie şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice:... Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogăţesc!... Şi păstorii lor nu le cruţă.

الَّذِينَ يَشتَرُونَهُمْ يَذْبَحُونَهُمْ وَلا يُعاقَبُونَ. وَالَّذِينَ يَبِيعُونَهُمْ يَقُولُونَ: ‹صِرْتُ غَنِيّاً! لِذا، ليكُن الله مُبارَكاً› وَرُعاتُهُمْ لا يَشْعُرُونَ بِأيَّةِ شَفَقَةٍ نَحوَهُمْ.

6 C ăci nu mai am milă de locuitorii ţării, -zice Domnul:... Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora şi în mînile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n'o vor izbăvi din mînile lor.

لِذَلِكَ لَنْ أعُودَ أرحَمَ ساكِنِي يَهُوذا،» يَقُولُ اللهُ. «سَأضَعُ كُلَّ واحِدٍ مِنْهُمْ تَحتَ سُلْطانِ جارِهِ وَمَلِكِهِ. سَيُخَرِّبُونَ الأرْضَ وَلَنْ أُنقِذَ أحَداً مِنْ يَدِهِمْ وَسُلْطانِهِمْ.»

7 A tunci M'am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit...Îndurare,... iar pe celalt l-am numit... Legămînt.... Şi am păscut oile.

وَلِذا رَعَيتُ الغَنَمَ الَّذِي يُرَبَّى بِقَصْدِ الذَّبْحِ. ثُمَّ أخَذْتُ لِنَفسِي عَصَوَينِ. دَعَوْتُ إحداهُما «نِعْمَةً،» وَدَعَوْتُ الأُخرَى «وِحْدَةً،» وَرَعَيْتُ الغَنَمَ بِالعَصَوَيْنِ.

8 A m nimicit cu desăvîrşire pe cei trei păstori într'o lună: sufletul Meu nu -i mai răbda, şi se scîrbise şi sufletul lor de Mine.

تَخَلَّصْتُ مِنْ ثَلاثَةِ رُعاةٍ فِي شَهْرٍ واحِدٍ، إذْ فَرَغَ صَبْرِي عَلَيهِمْ، وَهُمْ أيضاً أبغَضُونِي.

9 Ş i am zis:... Nu vă mai pot paşte! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, şi cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!...

وَقُلْتُ: «لَنْ أرعاكُمْ ثانِيَةً. فَلْيَمُتِ المُحتَضِرُ، وَلْيَهلَكِ الهالِكُ، وَلْيَأْكُلِ الباقُونَ بَعضَهُمْ لَحمَ بَعْضٍ.»

10 M i-am luat toiagul...Îndurare,... şi l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care -l încheiasem cu toate popoarele.

وَأخَذْتُ عَصايَ المُسَمّاةَ «نِعْمَةً» وَكَسَرْتُها لِأُظْهِرَ أنِّي أكسِرُ عَهْدِي الَّذِي عَمِلْتُهُ مَعَ كُلِّ الشُّعُوبِ.

11 Ş i cînd s'a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, cari au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvîntul Domnului.

فَانكَسَرَ فِي ذَلِكَ الوَقتِ. وَعَرَفَ تُجّارُ الغَنَمِ الَّذِينَ كانُوا يُراقِبُونَنِي أنَّ هَذِهِ كانَتْ نُبُوَّةً مِنَ اللهِ.

12 E u le-am zis:... Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi -o daţi!... Şi Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginţi.

وَقُلْتُ لَهُمْ: «إنْ حَسُنَ الأمْرُ فِي عُيُونِكُمْ فَادفَعُوا لِي أُجرَتِي. لَكِنْ إنْ لَمْ يَحسُنِ الأمْرُ فِي عُيُونِكُمْ فَلا تَدفَعُوا لِي.» فَدَفَعُوا إلَيَّ ثَلاثِينَ مِثْقالاً مِنَ الفِضَّةِ كَأجرٍ لِي.

13 D ar Domnul Mi -a zis:... Aruncă olarului preţul acesta scump, cu care M'au preţuit!... Şi am luat cei trei zeci de arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.

وَقالَ لِيَ اللهُ أنْ أُلقيَ فِي خَزِينَةِ الهَيكَلِ ذَلِكَ المَبلَغَ العَظِيمَ الَّذِي كافَأُونِي بِه! فَألقَيتُ الثَّلاثِينَ مِثْقالاً مِنَ الفِضَّةِ إلَى الخَزِينَةِ فِي بَيتِ اللهِ.

14 A poi Mi-am rupt la doilea toiag... Legămînt,... ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel.

ثُمَّ قَطَعْتُ عَصايَ الثّانِيَةَ المُسَمّاةَ ‹وِحدَةً› مُبطِلاً عَلاقَةَ الأُخُوَّةِ بَينَ يَهُوذا وَإسْرائِيلَ.»

15 D omnul mi -a zis:... Ia şi uneltele unui păstor nebun!

وَقالَ اللهُ لِي: «خُذْ ثانِيَةً أدَواتِ راعٍ لا يَسْتَخدِمُها سِوَى راعٍ أحْمَقَ،

16 C ăci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu -i va păsa de oile cari pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mînca din carnea celor mai grase, şi nu le va mai lăsa decît copitele!

لِأنِّي سَأُعَيِّنُ فِي الأرْضِ راعِياً لا يَهْتَمُّ بِالخَرُوفِ التّائِهِ، وَلا يَبْحَثُ عَنِ الرَّضِيعِ. لا يُضَمِّدُ الجَرِيحَ، وَلا يَسْنِدُ الخِرافَ الضَّعِيفَةَ. يَأْكُلُ لَحْمَ الخِرافِ السَّمِينَةِ، فَلا يُبقِي سِوَى حَوافِرِها.»

17 V ai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot, şi să i se stingă ochiul drept!

يا راعِيَّ الأحْمَقُ الَّذِي يَترُكُ القَطِيعَ! لِيَضْرِبْ سَيفٌ ذِراعَهُ وَعَينَهُ اليُمْنَى! لِيَذبُلْ ذِراعُهُ الأيمَنُ تَماماً، وَلتَعْمَ عَينُهُ اليُمْنَى تَماماً!