1 L a Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi:,, Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?``

عَلَى اللهِ أتَّكِلُ. فَكَيفَ تَقُولُونَ لِي: «اهرُبْ كَعَصفُورٍ إلَى جَبَلِكَ!»

2 C ăci iată că cei răi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns celor cu inima curată.

فَالأشرارُ يَختَبِئُونَ فِي الظَّلامِ، يَمُدُّونَ أقواسَهُمْ وَيُسَدِّدُونَ سِهامَهُمْ لِيُصِيبُوا أحشاءَ الإنسانِ المُستَقِيمِ.

3 Ş i cînd se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

ماذا يَفعَلُ الصّالِحُونَ إذا هَوَتِ الأساساتُ؟

4 D omnul este în Templul Lui cel sfînt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi ploapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

اللهُ فِي هَيكَلِهِ المُقَدَّسِ. عَرشُ اللهِ فِي السَّماءِ وَهُوَ يَرَى كُلَّ ما يَفعَلُهُ البَشَرُ.

5 D omnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

يَمتَحِنُ اللهُ الصّالِحِينَ، لَكِنَّهُ يُبغِضُ الأشرارَ العُنَفاءَ،

6 P este cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vînt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

وَيُمطِرُ عَلَيهِمْ ناراً وَكِبرِيتاً. وَرِيحٌ لافِحَةٌ هِيَ كُلُّ نَصِيبِهِمْ.

7 C ăci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.

اللهُ عادِلٌ وَيُحِبُّ الصّالِحِينَ. وَسَيُبصِرُ المُستَقِيمُونَ وَجْهَهُ.