1 I ată cuvîntul spus lui Ieremia cu privire la toţi Iudeii, cari locuiau în ţara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi în ţara Patros:

هَذِهِ هِيَ الرِّسالَةُ الَّتِي جاءَتْ إلَى إرْمِيا لِجَميعِ اليَهُودِ السّاكِنِينَ فِي أرْضِ مِصرَ، فِي مَجْدَلَ وَتَحْفَنْحِيسَ وَمَمْفِيسَ وَفِي صَعِيدِ مِصرَ:

2 A şa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel:, Aţi văzut toate nenorocirile, pe cari le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sînt decît nişte dărîmături, şi nimeni nu mai locuieşte în ele,

«هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ القَدِيرُ، إلَهُ إسْرائِيلَ: ‹قَدْ رَأيتُمُ الشَّرَّ الَّذِي جَلَبتُهُ عَلَى القُدْسِ وَعَلَى كُلِّ مُدُنِ يَهُوذا. فَها هِيَ خَرِبَةٌ مَهجُورَةٌ، لا يَسكُنُ فِيها أحَدٌ.

3 d in pricina răutăţii, cu care au lucrat, ca să Mă mînie, ducîndu-se să tămîieze şi să slujească altor dumnezei, cari nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.

هَذا بِسَبَبِ الشَّرِّ الَّذِي صَنَعُوهُ. أثارُوا غضَبِي بِتَقدِماتِهِمْ وَعِبادَتِهِمْ لآلِهَةٍ أُخرَى لَمْ يَعرِفُوها هُمْ وَلا آباؤُهُمْ.

4 V 'am trimes într'una pe toţi slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună:, Nu faceţi aceste urîciuni, pe cari le urăsc.`

وَأرسَلْتُ إلَيكُمْ خُدّامِيَ الأنبِياءَ واحِداً بَعدَ الآخَرِ، وَقُلْتُ لَكُمْ: ‹لا تَعمَلُوا هَذِهِ الأُمُورَ الكَرِيهَةَ الَّتِي أُبغِضُها.›

5 D ar ei n'au vrut s'asculte, n'au luat aminte, nu s'au întors dela răutatea lor, şi n'au încetat să aducă tămîie altor dumnezei.

لَكِنَّهُمْ لَمْ يَستَمِعُوا إلَيَّ، وَلَمْ يَفتَحُوا آذانِهِمْ، لِيَتُوبُوا عَنِ شَرِّهِمْ، وَيَتَوَقَّفُوا عَنْ تَقديمِ القَرابِينَ لآلِهَةٍ أُخرَى.

6 D e aceea s'a vărsat urgia Mea şi a izbucnit mînia Mea, şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, cari nu mai sînt decît nişte dărîmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.

فَغَضِبْتُ جِدّاً، بَلِ اشتَعَلَ غَضَبِي عَلَى مُدُنِ يَهُوذا وَشَوارِعِ القُدْسِ، فَأصبَحَتْ خِربَةً مَهجُورَةً كَما هُوَ حالُها اليَومَ.›

7 A cum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel:, Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atît de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi să nu mai rămînă nici o rămăşiţă din voi?

«وَالآنَ، هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ الإلَهُ القَدِيرُ، إلَهُ إسْرائِيلَ: «لِماذا تَجلِبُونَ هَذا الشَّرَّ عَلَى أنفُسِكُمْ؟ وَلِماذا تُفنُونَ كُلَّ الرِّجالِ وَالنِّساءِ وَالأطفالِ وَالرُّضَّعِ مِنْ يَهُوذا؟ لِمَ لا تَترُكُونَ لَكُمْ ناجِينَ؟

8 P entruce Mă mîniaţi voi prin lucrările mînilor voastre, aducînd tămîie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem şi de ocară printre toate neamurile pămîntului?

لِماذا تُثِيرونَ غَضَبِي بِالأشياءِ الَّتِي تَفعَلُونَها؟ لِماذا تُحرِقُونَ بَخُوراً لآلِهَةٍ أُخْرَى فِي أرْضِ مِصرَ حَيثُ تَسكُنُونَ؟ سَتُدَمِّرُونَ أنفُسَكُمْ، وَسَتَشتِمُكُمْ جَميعُ أُمَمِ الأرْضِ وَتَسخَرَ بِكُمْ.

9 A ţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile împăraţilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile nevestelor voastre, săvîrşite în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?

هَلْ نَسِيتُمْ شُرُورَ آبائِكُمْ وَشُرُورَ مُلُوكِ يَهُوذا وَشُرُورَ نِسائِهِمْ وَشُرُورَكُمْ وَشُرُورَ نِسائِكُمُ الَّتِي عَمِلُوها فِي أرْضِ يَهُوذا وَفِي شَوارِعِ مَدينَةِ القُدْسِ؟

10 E i nu s'au smerit nici pînă în ziua de azi, n'au frică, nu urmează Legea Mea şi poruncile Mele, pe cari le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.

لَمْ يَتَواضَعُوا إلَى هَذا اليَومِ، وَلَمْ يَخافُونِي، وَلَمْ يَعِيشُوا بِحَسَبِ شَرِيعَتِي وَفَرائِضِي الَّتِي وَضَعْتُها أمامَهُمْ وَأمامَ آبائِهِمْ.›

11 D e aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel:, Iată, Îmi întorc Faţa împotriva voastră, ca să vă fac rău, şi să nimicesc pe tot Iuda.

«وَلِذَلِكَ، هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ القَدِيرُ، إلَهُ إسْرائِيلَ: «ها أنا عازِمٌ عَلَى أنْ أُعاقِبَكَ وَأنْ أُفنِيَ كُلَّ يَهُوذا.

12 V oi lua rămăşiţele lui Iuda, cari şi-au îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme: toţi vor fi nimiciţi, şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, dela cel mai mic pînă la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem şi de ocară.

سَآخُذُ الَّذِينَ بَقُوا مِنْ يَهُوذا وَالَّذِينَ صَمَّمُوا عَلَى الذَّهابِ إلَى أرْضِ مِصرَ لِيَعِيشُوا فِيها كَغُرَباءَ، وَسَيَمُوتُونَ كُلُّهُمْ فِي أرْضِ مِصرَ. سَيَسقُطُونَ فِي المَعرَكَةِ أوْ بِسَبَبِ الجُوعِ، وَسَيَنتَهُونَ مِنْ كَبِيرِهِمْ إلَى صَغِيرِهِمْ. فِي المَعرَكَةِ أوْ بِسَبَبِ الجُوعِ سَيَمُوتُونَ. وَسَيُشارُ إلَيْهِمْ فِي اللَّعَناتِ كَمِثالٍ لِلدَّمارِ الكامِلِ وَكَمَوضُوعٍ لِلاستِهزاءِ وَالسُّخْرِيَةِ.

13 V oi pedepsi astfel pe ceice locuiesc în ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.

سَأُعاقِبُ الَّذِينَ يَسكُنُونَ فِي أرْضِ مِصرَ كَما عاقَبْتُ مَدينَةَ القُدْسِ: بِالمَعارِكِ وَالمَجاعَةِ وَالوَباءِ.

14 N u va rămînea şi nu va scăpa niciunul din rămăşiţele lui Iuda, cari au venit să locuiască pentru o vreme în ţara Egiptului, cu gînd să se întoarcă iarăş în ţara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăş să se aşeze: nu se vor mai întoarce decît vreo cîţiva, cari vor scăpa!``

لَنْ يَكُونَ هُناكَ ناجٍ أوْ باقٍ مِنْ بَقِيَّةِ يَهُوذا الَّذِينَ سَيَعِيشُونَ فِي أرْضِ مِصرَ. لَنْ يَكُونَ هُناكَ مَنْ يَرجِعُ إلَى أرْضِ يَهُوذا مِنَ الَّذِينَ يَتُوقُونَ إلَى العَودَةِ إلَيها لِيَعِيشُوا فِيها. لأنَّهُ لَنْ يَرجِعَ سِوَى بَعضُ الفارِّينَ.›»

15 T oţi bărbaţii, cari ştiau că nevestele lor aduceau tămîie altor dumnezei, toate femeile cari se aflau acolo în mare număr, şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:

أمّا كُلُّ الرِّجالِ الَّذِينَ عَرَفُوا أنَّ نِساءَهُمْ كُنَّ يُحرِقْنَ بَخُوراً لآلِهَةٍ أُخْرَى، وَكُلُّ النِّساءِ اللَّواتِي كُنَّ واقِفاتٍ فِي الجَماعَةِ العَظِيمَةِ، وَكُلُّ الشَّعبِ الَّذِي كانَ يَسكُنُ فِي أرْضِ مِصرَ وَفِي الصَّعِيدِ، فَقَدْ قالُوا لإرْمِيا:

16 N u te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.

«لَقَدْ تَكَلَّمْتَ ضِدَّنا بِاسْمِ اللهِ. وَلَكِنَّنا لَنْ نَستَمِعَ إلَيكَ،

17 C i voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să -i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre, în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pîne de ne săturam, eram fericiţi, şi nu treceam prin nici o nenorocire!

بَلْ سَنَعَمَلُ كُلِّ ما تَعَهَّدنا بِهِ. سَنُحرِقُ البَخُورَ لِمَلِكَةِ السَّماءِ، وَنَسكُبُ لَها تَقدِماتِ الخَمْرِ. سَنَعمَلُ كَما عَمِلْنا نَحنُ وَآباؤُنا وَمُلُوكُنا وَرُؤَساؤُنا فِي مُدُنِ يَهُوذا وَفِي شَوارِعِ القُدْسِ. فَقَدْ كانَ لَدَينا طَعامٌ وافِرٌ لِلأكلِ، وَكُنّا فِي خَيرٍ وَلَمْ نَرَ شَرّاً.

18 D ar, de cînd am încetat să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să -i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete...``

وَمُنْذُ تَوَقَّفْنا عَنْ إحراقِ البَخُورِ لِمَلِكَةِ السَّماءِ وَسَكْبِ تَقدِماتِ الخَمرِ لَها، افتَقَرْنا إلَى كُلِّ شَيءٍ، وَفَنِينا بِالحَربِ وَالجُوعِ.»

19 D e altfel, cînd aducem tămîie împărătesei cerului şi -i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s'o cinstim făcîndu -i chipul, şi -i aducem jertfe de băutură?``

وَقالَتِ النِّساءُ: «عِندَما كُنّا نُحرِقُ بَخُوراً لِمَلِكَةِ السَّماءِ وَنَسكُبُ لَها تَقدِماتٍ سائِلَةً، هَلْ عَمِلْنا لَها كَعكاً عَلَى شَكلِها، أوْ سَكَبْنا لَها تَقدِماتٍ الخَمرِ مِنْ دُونِ مُشارَكَةِ أزواجِنا؟›»

20 I eremia a zis atunci întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce -i dăduseră răspunsul acesta:

حِينَئِذٍ، قالَ إرْمِيا لِكُلِّ الشَّعبِ: الرِّجالِ وَالنِّساءِ وَكُلِّ الشَّعبِ الَّذِينَ قالُوا ذَلِكَ:

21 N u Şi -a adus aminte Domnul, şi nu I -a venit Lui în minte tămîia, pe care aţi ars -o în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi căpeteniile voastre, şi poporul din ţară?

«أتَظُنُّونَ أنَّ اللهُ لا يَتَذَكَّرُ قَرابِينَكُمْ الَّتِي قَدَّمْتُمُوها – أنتُمْ وَآباؤُكُمْ وَمُلُوكُكُمْ وَرُؤَساؤُكُمْ وَكُلُّ شَعبِ الأرْضِ – فِي مُدُنِ يَهُوذا وَفِي شَوارِعِ القُدْسِ؟ ألَمْ يُفَكِّرْ بِها؟

22 D omnul n'a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urîciunilor pe cari le-aţi săvîrşit; şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeţi astăzi.

لَمْ يقْدِرِ اللهُ عَلَى احتِمالِ أعمالِكُمُ الشِّرِّيرَةِ وَالأُمُورِ الكَرِيهَةِ الَّتِي عَمِلْتُمُوها. لِهَذا صارَتْ أرْضُكُمْ مَوضِعَ استِهزاءٍ، وَخَرِبَةً وَتالِفَةً وَغَيرَ مَسكُونَةٍ، كَما هُوَ الحالُ اليَومَ.

23 T ocmai pentru că aţi ars tămîie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n'aţi ascultat glasul Domnului, şi n'aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s'au întîmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.`` -

أحرَقْتُمْ بَخُوراً وَأخطَأتُمْ إلَى اللهِ. لَمْ تُطِيعُوا اللهَ وَلَمْ تَسلُكُوا بِحَسَبِ شَرِيعَتِهِ وَفَرائِضِهِ وَشَهاداتِهِ. لِذَلِكَ جاءَ عَلَيكُمْ هَذا الشَّرُّ، كَما هُوَ الحالُ اليَومَ.»

24 I eremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor:,, Ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari sînteţi în ţara Egiptului!

ثُمَّ قالَ إرْمِيا لِكُلِّ الشَّعبِ وَلِكُلِّ النِّساءِ: «يا جَميعَ بَنِي يَهُوذا السّاكِنِينَ فِي أرْضِ مِصرَ، اسْمَعُوا كَلِمَةَ اللهِ.

25 A şa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel:, Voi şi nevestele voastre aţi mărturisit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mînile voastre ce spuneţi:, Vrem să împlinim juruinţele pe cari le-am făcut, să aducem tămîie împărătesei cerului, şi să -i turnăm jertfe de băutură!`

هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ القَدِيرُ، إلَهُ إسْرائِيلَ: ‹أنتُمْ وَنِساؤُكُمْ تَكَلَّمْتُمْ بِأفواهِكُمْ، وَنَفَّذْتُمْ ما تَكَلَّمْتُمْ بِهِ بِأيدِيكُمْ، إذْ قُلْتُمْ: إنَّنا سَنُوفِي بِالنُّذُورِ الَّتِي قَطَعْناها بِأنْ نُحرِقَ بَخُوراً لِمَلِكَةِ السَّماءِ وَنَسكُبَ لَها تَقدِماتِ الخَمرِ. أتمِمْنَ نُذُورَكُنَّ وَاعْمَلْنَ بِما تَكَلَّمْتُنَّ.›

26 D e aceea, acum, dupăce v'aţi împlinit juruinţele, şi v'aţi înfăptuit făgăduinţele, ascultaţi Cuvîntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari locuiţi în ţara Egiptului!, Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, -că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda, şi în toată ţara Egiptului niciunul nu va zice:, Viu este Domnul, Dumnezeu!`

لِذَلِكَ، اسْمَعُوا كَلامَ اللهِ يا كُلَّ بَنِي يَهُوذا السّاكِنِينَ فِي أرْضِ مِصرَ. يَقُولُ يهوه: ‹أقْسِمُ بِاسْمِيَ العَظِيمِ، أنْ لا يُقْسِمَ أحَدٌ مِنْ بَنِي يَهُوذا السّاكِنِينَ فِي مِصرَ فِيما بَعْدُ بِاسْمِيَ الحَيِّ.

27 I ată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău şi nu bine; şi toţi oamenii lui Iuda, cari sînt în ţara Egiptului, cari sînt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete pînă vor pieri de tot.

فَها أنا سَأسهَرُ عَلَيهِمْ لِكَي أجلِبَ عَلَيهِمِ الشَّرَّ لا الخَيرَ. وَسَيَمُوتُ كُلُّ شَخصٍ مِنْ يَهُوذا السّاكِنِينَ فِي أرْضِ مِصرَ فِي المَعرَكَةِ أوْ مِنَ الجُوعِ، حَتَّى يَفنُوا بِالتَّمامِ.

28 A ceia, în mic număr, cari vor scăpa de sabie, se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda. Dar toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce au venit să locuiască în ţara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini Cuvîntul Meu sau al lor.`

عَدَدٌ قَلِيلٌ مِنهُمْ فَقَطْ سَيَنجُو مِنَ القِتالِ وَيَعُودُ إلَى أرْضِ يَهُوذا مِنْ أرْضِ مِصرَ، وَبَقِيَّةُ يَهُوذا الَّذِينَ جاءُوا إلَى أرْضِ مِصرَ لِيَسكُنُوا كَغُرَباءَ فِيها سَيَعرِفُونَ كَلِمَةَ مَنْ مِنّا هِيَ الَّتِي تَثبُتُ.

29 i ată, zice Domnul, un semn, după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele se vor împlini peste voi, spre nenorocirea voastră.`

وَسَتَكُونُ هَذِهِ عَلامَةً لَكُمْ،› يَقُولُ اللهُ ، ‹سَأُعاقِبُكُمْ فِي هَذا المَكانِ، حَتَّى تَعرِفُوا بِأنَّ الكَلامَ الَّذِي قُلْتُهُ عَنِ الشَّرِّ الآتِي عَلَيكُمْ سَيَتِمُّ.

30 A şa vorbeşte Domnul:, Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mînile vrăjmaşilor lui, în mînile celor ce vor să -l omoare, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mînile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, vrăjmaşul său, care voia să -l omoare.``

«هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ اللهُ: ‹سَأُسَلِّمُ فِرعَوْنَ خَفْرَعَ، مَلِكَ مِصرَ إلَى يَدِ أعدائِهِ وَيَدِ الَّذِينَ يُرِيدُونَ قَتلَهُ، كَما سَلَّمتُ صِدْقِيّا مَلِكَ يَهُوذا إلَى يَدِ نَبُوخَذْناصَّرَ مَلِكِ بابِلَ عَدُوَّهُ الَّذِي أرادَ قَتلَهُ.›»