1 A tunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:

حِينَئِذٍ جاءَ بَعضُ الفِرِّيسِيِّينَ وَمُعَلِّمُو الشَّرِيعَةِ مِنْ مَدِينَةِ القُدسِ إلَى يَسُوعَ، وَسَألُوهُ:

2 P entru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrînilor? Căci nu-şi spală mînile cînd mănîncă.``

«لِماذا يَكسِرُ تَلامِيذُكَ التَّقالِيدَ الَّتِي أخَذْناها عَنْ أجدادِنا؟ فَهُمْ لا يَغسِلُونَ أيدِيَهُمْ قَبلَ تَناوُلِ الطَّعامِ.»

3 D rept răspuns, El le -a zis:,, Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?

فَأجابَهُمْ يَسُوعُ: «وَلِماذا تَكسِرُونَ أنتُمْ وَصِيَّةَ اللهِ بِسَبَبِ تَقالِيدِكُمْ؟

4 C ăci Dumnezeu a zis:, Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;` şi:, Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.`

فَاللهُ أوصَىْ وَقالَ: ‹أكرِمْ أباكَ وَأُمَّكَ،› وَقالَ: ‹مَنْ يَشْتُمُ أباهُ أوْ أُمَّهُ يُقتَلُ.›

5 D ar voi ziceţi:, Cine va zice tatălui său sau mamei sale:, Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,`

لَكِنَّكُمْ تَقُولُونَ: ‹مَنْ قالَ لِأبِيهِ أوْ أُمِّهِ: لا أستَطِيعُ مُساعَدَتَكُما، لِأنَّ كُلَّ ما أمتَلِكُهُ قَدْ قَدَّمْتُهُ لِلرَّبِّ. فَهُوَ غَيرُ مُلزَمٍ بِإكرامِ أبِيهِ أوْ أُمِّهِ.›

6 n u mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvîntul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.

وَبِهَذا تَجاهَلْتُمْ وَصِيَّةَ اللهِ بِسَبَبِ تَقالِيدِكُمْ.

7 F ăţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, cînd a zis:

أيُّها المُنافِقُونَ، صَدَقَ إشَعْياءُ حِينَ تَنَبَّأ عَنكُمْ فَقالَ:

8 N orodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

‹هَذا الشَّعبُ يُمَجِّدُنِي بِشَفَتَيهِ، وَأمّا قَلْبُهُ فَبَعِيدٌ عَنِّي.

9 D e geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.``

عِبادَتُهُمْ بِلا فائِدَةٍ، لِأنَّهُمْ يُعَلِّمُونَ تَعالِيماً هِيَ لَيسَتْ سِوَى وَصايا بَشَرِيَّةٍ.›»

10 I sus a chemat mulţimea la Sine, şi a zis:,, Ascultaţi, şi înţelegeţi:

وَدَعا يَسُوعُ النّاسَ إلَيهِ وَقالَ لَهُمْ: «استَمِعُوا لِي وَافهَمُوا ما أقُولُ:

11 N u ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.``

لَيسَ ما يَدخُلُ فَمَ الإنسانِ يُنَجِّسُهُ، بَلْ ما يَخرُجُ مِنْ فَمِهِ، فَهَذا يُنَجِّسُهُ.»

12 A tunci ucenicii Lui s'au apropiat, şi I-au zis:,,Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele, pe cari le-au auzit?``

حِينَئِذٍ جاءَ إلَيهِ التَّلامِيذُ وَقالُوا: «أتَعلَمُ أنَّ الفِرِّيسِيِّينَ انزَعَجوا عِندَما سَمِعوا كَلامَكَ؟»

13 D rept răspuns, El le -a zis:,, Orice răsad, pe care nu l -a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

فَأجابَ يَسُوعُ: «كُلُّ نَبتَةٍ لَمْ يَزرَعْها أبِي سَتُقلَعُ مِنْ جُذُورِها.

14 L ăsaţi -i: sînt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.``

اترُكُوهُمْ، فَهُمْ عُمْيٌ يَقُودُونَ عُمْياً. وَإنْ قادَ أعمَىً آخَرَ أعمَىً، فَإنَّ كِلَيهِما سَيَقَعانِ فِي الحُفرَةِ.»

15 P etru a luat cuvîntul, şi I -a zis:,, Desluşeşte-ne pilda aceasta.``

فَأجابَ بُطرُسُ: «اشرَحْ لَنا مَعنَى هَذا التَّشبِيهِ.»

16 I sus a zis:,,Şi voi tot fără pricepere sînteţi?

فَقالَ يَسُوعُ: «ألَمْ تَفهَمُوا بَعدُ؟»

17 N u înţelegeţi că orice intră în gură merge în pîntece, şi apoi este aruncat afară în hazna?

ألا تَفهَمُونَ أنَّ كُلَّ ما يَدخُلُ فَمَ الإنسانِ يَدخُلُ المَعِدَةَ، وَمِنْ ثُمَّ يَخرُجُ إلَى الخارِجِ؟

18 D ar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

لَكِنْ ما يَخرُجُ مِنْ فَمِ الإنسانِ، يَصْدُرُ عَنِ القَلْبِ. وَهَذا ما يُنَجَّسُ الإنسانَ.

19 C ăci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

لِأنَّهُ مِنَ القَلْبِ، تَأتِي الأفكارُ الشِّرِّيرَةُ، وَالقَتلُ، وَالفِسْقُ، وَالزِّنَى، وَالسَّرِقَةُ، وَشَهادَةُ الزُّورِ، وَالإهانَةُ.

20 I ată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mînca cu mînile nespălate nu spurcă pe om.``

هَذِهِ هِيَ الأشياءُ الَّتِي تُنَجِّسُ الإنسانَ، أمّا الأكلُ بِأيدٍ غَيرِ مَغسُولَةٍ فَلا يَجعَلُ الإنسانَ نَجِساً.» يَسُوعُ يُساعِدُ امْرأةً غَريبَةً

21 I sus, după ce a plecat de acolo, S'a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

وَتَرَكَ يَسُوعُ ذَلِكَ المَكانَ وَذَهَبَ إلَى مِنْطَقَةِ صُورَ وَصَيدا.

22 Ş i iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El:,, Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.``

وَجاءَتْ إلَيهِ امْرأةٌ كَنعانِيَّةٌ كانَتْ تَعِيشُ فِي تِلكَ المِنطَقَةِ، وَبَدَأتْ تَصرُخُ: «ارحَمْنِي يا رَبُّ، يا ابْنَ داوُدَ. فَابنَتِي مَسكُونَةٌ بِرُوحٍ شِرِّيرٍ، وَهِيَ تَتَألَّمُ جِدّاً.»

23 E l nu i -a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s'au apropiat şi L-au rugat stăruitor:,, Dă -i drumul, căci strigă după noi.``

فَلَمْ يُجِبْها يَسُوعُ بِأيَّةِ كَلِمَةٍ. فَجاءَ إلَيهِ تَلامِيذُهُ وَطَلَبُوا مِنهُ وَقالُوا: «اطرُدْها مِنْ هُنا، لِأنَّها تَتبَعُنا وَتَصرُخُ.»

24 D rept răspuns, El a zis:,, Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.``

فَقالَ: «لَمْ أُرسَلْ إلّا إلَى خِرافِ بَني إسْرائِيلَ الضّائِعَةِ.»

25 D ar ea a venit şi I s'a închinat, zicînd:,, Doamne, ajută-mi!``

لَكِنَّ المَرأةَ اقتَرَبَتْ إلَيهِ وَسَجَدَتْ أمامَهُ وَقالَتْ: «يا رَبُّ، ساعِدنِي.»

26 D rept răspuns, El i -a zis:,, Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei!``

فَأجابَها يَسُوعُ: «لَيسَ جَيِّداً أنْ ناخُذَ طَعامَ الأبناءِ، وَنُلقِيهِ لِلكِلابِ.»

27 D a, Doamne``, a zis ea,,, dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.``

فَقالَتْ: «صَحِيحٌ يا سَيِّدُ، وَلَكِنْ حَتَّى الكِلابُ تَأكُلُ مِمّا يَسقُطُ مِنْ مائِدَةِ أصحابِها.»

28 A tunci Isus i -a zis:,, O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.`` Şi fiica ei s'a tămăduit chiar în ceasul acela.

حِينَئِذٍ أجابَها يَسُوعُ: «يا امْرأةُ، إيمانُكِ عَظِيمٌ جِدّاً. لِيَكُنْ لَكِ ما تُرِيدِينَهُ.» وَفِي تِلكَ اللَّحظَةِ، شُفِيَتِ ابنَتُها. يَسُوعُ يَشفِي كَثِيرِين

29 I sus a plecat din locurile acelea, şi a venit lîngă marea Galileii. S'a suit pe munte, şi a şezut jos acolo.

وَتَرَكَ يَسُوعُ ذَلِكَ المَكانَ وَذَهَبَ إلَى مِنْطَقَةٍ قُربَ بُحَيرَةِ الجَلِيلِ. وَصَعِدَ إلَى تَلَّةٍ وَجَلَسَ هُناكَ.

30 A tunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i -a tămăduit;

فَجاءَتْ إلَيهِ جُمُوعٌ كَبِيرَةٌ، وَكانَ مَعَهُمْ عُرجٌ وَعُمْيٌ وَمَشلُولُونَ وَصُمٌّ بُكْمٌ وَمَرضَى آخَرُونَ كَثِيرُونَ. فَوَضَعُوهُمْ عِندَ أقدامِ يَسُوعَ، فَشَفاهُمْ.

31 a şa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

فَاندَهَشَتْ جُمُوعُ النّاسِ عِندَما رَأَوْا الصُّمَّ البُكْمَ يَتَكَلُّمُونَ، وَالعُرْجَ يَصِحُّونَ، وَالمَشلُولِينَ يَمشُونَ، وَالعُمْيَ يُبصِرُونَ، فَمَجَّدُوا إلَهَ إسْرائِيلَ. يَسُوعُ يُطعِمُ أكثَرَ مِنْ أربَعَةِ آلاف

32 I sus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis:,, Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lîngă Mine, şi n'au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.``

فَاسْتَدْعَى يَسُوعُ تَلامِيذَهُ وَقالَ: «إنَّنِي أُشفِقُ عَلَى هَؤُلاءِ النّاسِ، فَهُمْ مَعِي مُنذُ ثَلاثَةِ أيّامٍ وَلا شَيءَ مَعَهُمْ لِيَأكُلُوا. وَلا أُريدُ أنْ أصرِفَهُمْ جَوْعَى، لِئَلّا يُغْمَىْ عَلَيهِمْ فِي الطَّرِيقِ.»

33 U cenicii I-au zis:,, De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîni ca să săturăm atîta gloată?``

فَقالَ لَهُ تَلامِيذُهُ: «مِنْ أينَ سَنَحصُلُ عَلَى خُبْزٍ يَكفِي لِهَذا الجَمعِ فِي مِثلِ هَذا المَكانِ المَعزُولِ؟»

34 C îte pîni aveţi?`` i -a întrebat Isus.,,Şapte``, I-au răspuns ei,,,şi puţini peştişori``

فَقالَ لَهُمْ يَسُوعُ: «كَمْ رَغِيفاً لَدَيكُمْ؟» فَقالُوا لَهُ: «سَبعَةُ أرغِفَةٍ وَبَعضُ السَّمَكِ الصَّغِيرِ.»

35 A tunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pămînt.

فَأمَرَ يَسُوعُ النّاسَ بِالجُلُوسِ عَلَى الأرْضِ.

36 A luat cele şapte pîni şi peştişorii, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.

وَأخَذَ الأرغِفَةَ السَّبعَةَ وَالسَّمَكَ، وَشَكَرَ، وَقَسَّمَ الأرغِفَةَ وَأعطاها لِلتَّلاميذِ الَّذينَ وَزَّعُوها عَلَى الجَمِيعِ.

37 A u mîncat toţi şi s'au săturat; şi s'au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de fărămituri.

فَأكَلَ الجَمِيعُ وَشَبِعُوا. ثُمَّ جَمَعُوا ما زادَ مِنَ الكِسَرِ، فَكانَتْ سَبعَ سِلالٍ مُمتَلِئَةً.

38 C ei ce mîncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

وَكانَ عَدَدُ الآكِلِينَ أربَعَةَ آلافِ رَجُلٍ، عَدا النِّساءِ وَالأطفالِ.

39 Î n urmă Isus a dat drumul noroadelor, S'a suit în corabie, şi a trecut în ţinutul Magdalei.

وَعِندَما صَرَفَ يَسُوعُ جُمُوعَ النّاسِ، صَعِدَ إلَى قارِبٍ وَذَهَبَ إلَى مِنْطَقَةِ مَجدَلَ.