1 A tunci nişte farisei şi nişte cărturari au venit din Ierusalim la Isus şi L-au întrebat:

حِينَئِذٍ جاءَ بَعضُ الفِرِّيسِيِّينَ وَمُعَلِّمُو الشَّرِيعَةِ مِنْ مَدِينَةِ القُدسِ إلَى يَسُوعَ، وَسَألُوهُ:

2 – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiţia bătrânilor ? Căci ei nu-şi spală mâinile înainte să mănânce!

«لِماذا يَكسِرُ تَلامِيذُكَ التَّقالِيدَ الَّتِي أخَذْناها عَنْ أجدادِنا؟ فَهُمْ لا يَغسِلُونَ أيدِيَهُمْ قَبلَ تَناوُلِ الطَّعامِ.»

3 I sus le-a răspuns: – Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre?

فَأجابَهُمْ يَسُوعُ: «وَلِماذا تَكسِرُونَ أنتُمْ وَصِيَّةَ اللهِ بِسَبَبِ تَقالِيدِكُمْ؟

4 C ăci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!“ şi „Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea“.

فَاللهُ أوصَىْ وَقالَ: ‹أكرِمْ أباكَ وَأُمَّكَ،› وَقالَ: ‹مَنْ يَشْتُمُ أباهُ أوْ أُمَّهُ يُقتَلُ.›

5 Î nsă voi ziceţi: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!»,

لَكِنَّكُمْ تَقُولُونَ: ‹مَنْ قالَ لِأبِيهِ أوْ أُمِّهِ: لا أستَطِيعُ مُساعَدَتَكُما، لِأنَّ كُلَّ ما أمتَلِكُهُ قَدْ قَدَّمْتُهُ لِلرَّبِّ. فَهُوَ غَيرُ مُلزَمٍ بِإكرامِ أبِيهِ أوْ أُمِّهِ.›

6 a cela nu mai este dator să-şi cinstească tatăl (sau mama) “. Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre.

وَبِهَذا تَجاهَلْتُمْ وَصِيَّةَ اللهِ بِسَبَبِ تَقالِيدِكُمْ.

7 I pocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi când a zis:

أيُّها المُنافِقُونَ، صَدَقَ إشَعْياءُ حِينَ تَنَبَّأ عَنكُمْ فَقالَ:

8 „ Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine!

‹هَذا الشَّعبُ يُمَجِّدُنِي بِشَفَتَيهِ، وَأمّا قَلْبُهُ فَبَعِيدٌ عَنِّي.

9 D egeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor!“ Lucrurile care-l spurcă pe om

عِبادَتُهُمْ بِلا فائِدَةٍ، لِأنَّهُمْ يُعَلِّمُونَ تَعالِيماً هِيَ لَيسَتْ سِوَى وَصايا بَشَرِيَّةٍ.›»

10 I sus a chemat mulţimea şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi!

وَدَعا يَسُوعُ النّاسَ إلَيهِ وَقالَ لَهُمْ: «استَمِعُوا لِي وَافهَمُوا ما أقُولُ:

11 N u ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!“

لَيسَ ما يَدخُلُ فَمَ الإنسانِ يُنَجِّسُهُ، بَلْ ما يَخرُجُ مِنْ فَمِهِ، فَهَذا يُنَجِّسُهُ.»

12 A tunci ucenicii Lui au venit şi I-au zis: – Ştii că fariseii s-au poticnit la auzul acestor cuvinte?

حِينَئِذٍ جاءَ إلَيهِ التَّلامِيذُ وَقالُوا: «أتَعلَمُ أنَّ الفِرِّيسِيِّينَ انزَعَجوا عِندَما سَمِعوا كَلامَكَ؟»

13 I sus le-a răspuns: – Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi dezrădăcinată.

فَأجابَ يَسُوعُ: «كُلُّ نَبتَةٍ لَمْ يَزرَعْها أبِي سَتُقلَعُ مِنْ جُذُورِها.

14 L ăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi). Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

اترُكُوهُمْ، فَهُمْ عُمْيٌ يَقُودُونَ عُمْياً. وَإنْ قادَ أعمَىً آخَرَ أعمَىً، فَإنَّ كِلَيهِما سَيَقَعانِ فِي الحُفرَةِ.»

15 P etru I-a zis: – Explică-ne pilda aceasta!

فَأجابَ بُطرُسُ: «اشرَحْ لَنا مَعنَى هَذا التَّشبِيهِ.»

16 I sus a zis: – Şi voi tot fără pricepere sunteţi?

فَقالَ يَسُوعُ: «ألَمْ تَفهَمُوا بَعدُ؟»

17 N u înţelegeţi că orice intră în gură merge în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină?

ألا تَفهَمُونَ أنَّ كُلَّ ما يَدخُلُ فَمَ الإنسانِ يَدخُلُ المَعِدَةَ، وَمِنْ ثُمَّ يَخرُجُ إلَى الخارِجِ؟

18 D ar ceea ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om.

لَكِنْ ما يَخرُجُ مِنْ فَمِ الإنسانِ، يَصْدُرُ عَنِ القَلْبِ. وَهَذا ما يُنَجَّسُ الإنسانَ.

19 C ăci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase şi blasfemiile.

لِأنَّهُ مِنَ القَلْبِ، تَأتِي الأفكارُ الشِّرِّيرَةُ، وَالقَتلُ، وَالفِسْقُ، وَالزِّنَى، وَالسَّرِقَةُ، وَشَهادَةُ الزُّورِ، وَالإهانَةُ.

20 A cestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om! Însă a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om! Credinţa canaanitei

هَذِهِ هِيَ الأشياءُ الَّتِي تُنَجِّسُ الإنسانَ، أمّا الأكلُ بِأيدٍ غَيرِ مَغسُولَةٍ فَلا يَجعَلُ الإنسانَ نَجِساً.» يَسُوعُ يُساعِدُ امْرأةً غَريبَةً

21 I sus a plecat de acolo şi S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

وَتَرَكَ يَسُوعُ ذَلِكَ المَكانَ وَذَهَبَ إلَى مِنْطَقَةِ صُورَ وَصَيدا.

22 Ş i iată că o femeie canaanită din acea regiune a venit strigând: – Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demoniacă şi suferă cumplit!

وَجاءَتْ إلَيهِ امْرأةٌ كَنعانِيَّةٌ كانَتْ تَعِيشُ فِي تِلكَ المِنطَقَةِ، وَبَدَأتْ تَصرُخُ: «ارحَمْنِي يا رَبُّ، يا ابْنَ داوُدَ. فَابنَتِي مَسكُونَةٌ بِرُوحٍ شِرِّيرٍ، وَهِيَ تَتَألَّمُ جِدّاً.»

23 I sus nu i-a răspuns nimic. Ucenicii s-au apropiat şi L-au rugat, zicându-i: – Dă-i drumul, căci continuă să strige după noi!

فَلَمْ يُجِبْها يَسُوعُ بِأيَّةِ كَلِمَةٍ. فَجاءَ إلَيهِ تَلامِيذُهُ وَطَلَبُوا مِنهُ وَقالُوا: «اطرُدْها مِنْ هُنا، لِأنَّها تَتبَعُنا وَتَصرُخُ.»

24 I sus însă le-a răspuns: – Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.

فَقالَ: «لَمْ أُرسَلْ إلّا إلَى خِرافِ بَني إسْرائِيلَ الضّائِعَةِ.»

25 D ar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: – Doamne, ajută-mă!

لَكِنَّ المَرأةَ اقتَرَبَتْ إلَيهِ وَسَجَدَتْ أمامَهُ وَقالَتْ: «يا رَبُّ، ساعِدنِي.»

26 I sus i-a răspuns: – Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!

فَأجابَها يَسُوعُ: «لَيسَ جَيِّداً أنْ ناخُذَ طَعامَ الأبناءِ، وَنُلقِيهِ لِلكِلابِ.»

27 – Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeluşii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!

فَقالَتْ: «صَحِيحٌ يا سَيِّدُ، وَلَكِنْ حَتَّى الكِلابُ تَأكُلُ مِمّا يَسقُطُ مِنْ مائِدَةِ أصحابِها.»

28 A tunci Isus i-a răspuns: – O, femeie, mare este credinţa ta! Să ţi se facă după cum doreşti! Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela. Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

حِينَئِذٍ أجابَها يَسُوعُ: «يا امْرأةُ، إيمانُكِ عَظِيمٌ جِدّاً. لِيَكُنْ لَكِ ما تُرِيدِينَهُ.» وَفِي تِلكَ اللَّحظَةِ، شُفِيَتِ ابنَتُها. يَسُوعُ يَشفِي كَثِيرِين

29 I sus a plecat de acolo şi a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte şi S-a aşezat acolo.

وَتَرَكَ يَسُوعُ ذَلِكَ المَكانَ وَذَهَبَ إلَى مِنْطَقَةٍ قُربَ بُحَيرَةِ الجَلِيلِ. وَصَعِدَ إلَى تَلَّةٍ وَجَلَسَ هُناكَ.

30 A u venit la El mulţimi mari de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, schilozi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. I-au aşezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat,

فَجاءَتْ إلَيهِ جُمُوعٌ كَبِيرَةٌ، وَكانَ مَعَهُمْ عُرجٌ وَعُمْيٌ وَمَشلُولُونَ وَصُمٌّ بُكْمٌ وَمَرضَى آخَرُونَ كَثِيرُونَ. فَوَضَعُوهُمْ عِندَ أقدامِ يَسُوعَ، فَشَفاهُمْ.

31 a stfel că mulţimea s-a minunat văzând că cei muţi vorbesc, cei schilozi se însănătoşesc, cei şchiopi umblă, iar cei orbi văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

فَاندَهَشَتْ جُمُوعُ النّاسِ عِندَما رَأَوْا الصُّمَّ البُكْمَ يَتَكَلُّمُونَ، وَالعُرْجَ يَصِحُّونَ، وَالمَشلُولِينَ يَمشُونَ، وَالعُمْيَ يُبصِرُونَ، فَمَجَّدُوا إلَهَ إسْرائِيلَ. يَسُوعُ يُطعِمُ أكثَرَ مِنْ أربَعَةِ آلاف

32 I sus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: – Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.

فَاسْتَدْعَى يَسُوعُ تَلامِيذَهُ وَقالَ: «إنَّنِي أُشفِقُ عَلَى هَؤُلاءِ النّاسِ، فَهُمْ مَعِي مُنذُ ثَلاثَةِ أيّامٍ وَلا شَيءَ مَعَهُمْ لِيَأكُلُوا. وَلا أُريدُ أنْ أصرِفَهُمْ جَوْعَى، لِئَلّا يُغْمَىْ عَلَيهِمْ فِي الطَّرِيقِ.»

33 U cenicii I-au zis: – De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!

فَقالَ لَهُ تَلامِيذُهُ: «مِنْ أينَ سَنَحصُلُ عَلَى خُبْزٍ يَكفِي لِهَذا الجَمعِ فِي مِثلِ هَذا المَكانِ المَعزُولِ؟»

34 I sus i-a întrebat: – Câte pâini aveţi? – Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.

فَقالَ لَهُمْ يَسُوعُ: «كَمْ رَغِيفاً لَدَيكُمْ؟» فَقالُوا لَهُ: «سَبعَةُ أرغِفَةٍ وَبَعضُ السَّمَكِ الصَّغِيرِ.»

35 I sus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ.

فَأمَرَ يَسُوعُ النّاسَ بِالجُلُوسِ عَلَى الأرْضِ.

36 A poi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor.

وَأخَذَ الأرغِفَةَ السَّبعَةَ وَالسَّمَكَ، وَشَكَرَ، وَقَسَّمَ الأرغِفَةَ وَأعطاها لِلتَّلاميذِ الَّذينَ وَزَّعُوها عَلَى الجَمِيعِ.

37 A u mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase.

فَأكَلَ الجَمِيعُ وَشَبِعُوا. ثُمَّ جَمَعُوا ما زادَ مِنَ الكِسَرِ، فَكانَتْ سَبعَ سِلالٍ مُمتَلِئَةً.

38 C ei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

وَكانَ عَدَدُ الآكِلِينَ أربَعَةَ آلافِ رَجُلٍ، عَدا النِّساءِ وَالأطفالِ.

39 D upă ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan.

وَعِندَما صَرَفَ يَسُوعُ جُمُوعَ النّاسِ، صَعِدَ إلَى قارِبٍ وَذَهَبَ إلَى مِنْطَقَةِ مَجدَلَ.