1 S inguraticul caută ce-i place lui însuşi; el sfidează orice înţelepciune.

الإنسانُ المُنعَزِلُ يَبحَثُ عَنْ رَغبَتِهِ، وَيَتَضايَقُ مِنْ كُلِّ نَصِيحَةٍ.

2 C el prost nu-şi găseşte plăcerea în învăţătură, ci doar în a-şi face cunoscută părerea.

الأحْمَقُ لا يَجِدُ مُتعَةً فِي الفَهْمِ، بَلْ فِي إعطاءِ آراءِهِ فَقَطْ.

3 C ând vine cel rău, vine şi dispreţul şi o dată cu ruşinea, vine şi ocara.

عِندَما يَأْتِي الشَّرُّ يَأْتِي الاستِهزاءُ مَعَهُ، وَمَعَ الإهانَةِ يَأْتِي الخِزْيُ وَالعارُ.

4 C uvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un pârâu curgător.

كَلِماتُ الإنسانِ مِياهٌ عَمِيقَةٌ، وَنَبعُ الحِكْمَةِ نَهرٌ مُتَدَفِّقٌ.

5 N u este bine să fii părtinitor cu cel rău, sau să nedreptăţeşti pe cel nevinovat la judecată.

لَيسَ جَيِّداً أنْ تَتَحَيَّزَ لِلمُذنِبِ، فَتَحرِمَ البَرِيءَ مِنْ حَقِّهِ.

6 B uzele prostului aduc ceartă şi gura lui cere lovituri.

كَلامُ الأحْمَقِ يُؤَدِّي إلَى الجَدَلِ، وَفَمُهُ يُسَبِّبُ لَهُ الضَّرْبَ.

7 G ura celui prost îi aduce ruina şi buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.

فَمُ الأحْمَقِ يُسَبِّبُ دَمارَهُ، وَكَلامُهُ يُشبِهُ الفَخَّ لِحَياتِهِ.

8 C uvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri; ele alunecă până în adâncul stomacului.

كَلامُ النَّمّامِ يُشبِهُ لُقَمَ الطَّعامِ الَّتِي تَنزِلُ إلَى المَعِدَةِ.

9 C ine este leneş în lucrul lui este confrate cu cel ce distruge.

الكَسْلانُ فِي عَمَلِهِ، هُوَ وَالمُخَرِّبُ سِيّانِ.

10 N umele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el şi este protejat.

اسْمُ يهوه بُرجٌ مَنِيعٌ، يَركُضُ إلَيهِ البارُّ وَيَحتَمِي.

11 A verea este o cetate întărită pentru cel bogat; şi-o închipuie ca pe un zid înalt.

ثَروَةُ الغَنِيِّ هِيَ مَدِينَتُهُ الحَصِينَةُ، فَيَتَخَيَّلُها سُوراً عالِياً.

12 Î nainte de pieire omul se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea gloriei.

الكِبرِياءُ تأتِي قَبلَ الانهِيارِ، أمّا التَّواضُعُ فَيَأتِي قَبلَ الكَرامَةِ.

13 C ine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi atrage ruşinea.

مَنْ يُجِيبُ عَنْ سُؤالٍ قَبلَ أنْ يَسمَعَهُ، فَهُوَ أحْمَقُ يُسَبِّبُ لِنَفسِهِ الخِزيَ.

14 D uhul omului îl încurajează când este bolnav, dar cine poate sprijini un duh zdrobit?

رُوحُ الإنسانِ تُسانِدُهُ فِي مَرَضِهِ، أمّا الرُّوحُ الحَزِينَةُ فَلا يَحتَمِلُها أحَدٌ.

15 M intea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură.

الإنسانُ الذَّكِيُّ يَكتَسِبُ المَعرِفَةَ، وَأُذُنُ الحَكِيمِ تَبحَثُ عَنِ العِلْمِ.

16 U n dar deschide uşi celui ce îl oferă şi-l duce înaintea celor mari.

الهَدِيَّةُ تُؤدّي إلَى التَرْحيبِ، وَتُمَهِّدُ لِمُقابَلَةِ العُظَماءَ.

17 P rimul care-şi apără cauza pare că are dreptate, până vine altul şi-i pune întrebări.

مَنْ يَشتَكِي أوَّلاً يَبْدُو مُحِقّاً، إلَى أنْ يَأتِيَ خَصْمُهُ وَيَستَجْوِبُهُ.

18 A runcarea sorţului pune capăt neînţelegerilor şi decide între cei puternici.

القُرعَةُ تُنهِي النِّزاعَ، وَتَفصِلُ بَينَ طَرَفَينِ قَوِيّينِ.

19 U n frate nedreptăţit este mai greu de câştigat decât o cetate întărită şi neînţelegerile sunt ca porţile închise ale unei cetăţi.

مُصالَحةُ الأخِ بَعْدَ إهانَتِهِ أصعَبُ مِنْ فَتْحِ مَدِينَةٍ، وَالمُخاصَماتُ بَيْنَ الأصْدِقاءِ أشبَهُ بِعَوارِضِ قَلعَةٍ.

20 D in rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa şi din venitul buzelor lui se satură.

مِنْ ثَمَرِ كَلامِ الإنسانِ تَمتَلِئُ مَعِدَتُهُ، وَمِنْ غَلَّةِ شَفَتَيهِ يَشْبَعُ.

21 V iaţa şi moartea stau în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.

المَوتُ وَالحَياةُ تَحتَ سُلْطَةِ اللِّسانِ، وَمَنْ يُحِبُّ الكَلامَ سَيَأكُلُ ثَمَرَ كَلامِهِ.

22 C el ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.

مَنْ يَجِدُ زَوجَةً صالِحَةً يَجِدُ خَيْراً، وَينالُ رِضَىً مِنَ اللهِ.

23 S ăracul vorbeşte implorând milă, dar bogatul răspunde cu asprime.

الفَقِيرُ يَطلُبُ بِتَواضُعٍ، أمّا الغَنِيُّ فَيُجِيبُ بِخُشُونَةٍ.

24 C ine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină, dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.

قَدْ يَضُرُّ الأصْدِقاءُ صَدِيقَهُمْ، لَكِنْ هُناكَ صَدِيقٌ ألصَقُ مِنَ الأخِ.