1 D upă toat e acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui.

بَعدَ هَذا رَأيتُ مَلاكاً آخَرَ نازِلاً مِنَ السَّماءِ، لَهُ سُلطانٌ عَظِيمٌ، وَقَدْ أضاءَتِ الأرْضُ مِنْ بَهائِهِ!

2 E l a strigat cu glas puternic: „A căzut, a căzut marele Babilon, a devenit o locuinţă a demonilor, un adăpost pentru orice duh necurat, un adăpost pentru orice pasăre necurată, un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,

وَصَرَخَ المَلاكُ بِصَوتٍ هادِرٍ وَقالَ: «قَدْ سَقَطَتْ! بابِلُ العَظِيمَةُ قَدْ سَقَطَتْ! أصبَحَتْ مَسكِناً لِلأرواحِ الشِّرِّيرَةِ، وَوَكْراً لِكُلِّ رُوحٍ نَجِسٍ. صارَتْ عُشّاً لِكُلِّ طائِرٍ.

3 p entru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile, regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii ei!“

لِأنَّ جَمِيعَ الأُمَمِ شَرِبَتْ مِنْ خَمرِ سَخَطِ اللهِ بِسَبَبِ زِناها. مُلُوكُ الأرْضِ قَدْ زَنُوا مَعَها، وَتُجّارُ العالَمِ اغتَنُوا مِنْ إسرافِها.»

4 A m auzit un alt glas din cer spunând: „Ieşi afară din ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaş păcatelor ei şi să nu primeşti din urgiile ei,

ثُمَّ سَمِعْتُ صَوتاً آخَرَ مِنَ السَّماءِ يَقُولُ: «اخرُجُوا مِنْ تِلكَ المَدِينَةِ يا شَعبِي، حَتَّى لا تَشتَرِكُوا فِي خَطاياها، وَحَتَّى لا تُعانُوا مِنَ الكَوارِثِ الَّتِي سَتَحِلُّ بِها.

5 p entru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer, iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!

لِأنَّ خَطاياها قَدْ تَكَوَّمَتْ فَوَصَلَتِ إلَى السَّماءِ، وَاللهُ لَمْ يَنسَ آثامَها!

6 D aţi-i înapoi după cum a dat ea şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei; în paharul în care a amestecat ea, amestecaţi-i o porţie dublă!

عامِلُوها كَما عامَلَتِ الآخَرِينَ، وَرُدُّوا لَها ما فَعَلَتهُ مُضاعَفاً. فِي الكَأسِ الَّتِي خَلَطَتْ فِيها لِلآخَرِينَ، اخلِطُوا لَها شَراباً مُضاعَفاً.

7 D aţi-i tot atâta suferinţă şi jale, pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală! Pentru că zice în inima ei: «Şed ca o împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»

أعطُوها عَذاباً وَحُزناً، بِقَدرِ المَجدِ وَالتَّرَفِ الَّذِي مَنَحَتهُ لِنَفسِها. لِأنَّها تَقُولُ فِي نَفسِها: ‹إنِّي أجلِسُ عَلَى عَرشِي كَمَلِكَةٍ. أنا لَستُ أرمَلَةً، وَلَنْ أحزَنَ أبَداً.›

8 D e aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi – moarte, jale şi foamete – şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.

لَكِنْ فِي يَومٍ واحِدٍ سَتَحِلُّ بِها الكَوارِثُ: الوَباءُ وَالأسَى وَالمَجاعَةُ. وَسَتُحرَقُ بِالنّارِ، لِأنَّ الرَّبَّ الإلَهَ الَّذِي أدانَها جَبّارٌ.»

9 Î mpăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală, o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei.

مُلُوكُ الأرْضِ الَّذِينَ زَنُوا مَعَها وَشارَكُوها فِي تَرَفِها، سَيَنُوحُونَ عَلَيها عِندَما يَرَونَ دُخانَ احتِراقِها.

10 E i vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune: «Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într-un ceas a venit condamnarea ta!»

سَيَقِفُونَ بَعِيداً عَنها خَوفاً مِنْ عَذابِها، وَسَيَقُولُونَ: «الوَيلُ، الوَيلُ، أيَّتُها المَدِينَةُ العَظِيمَةُ! يا مَدِينَةَ بابِلَ القَوِيَّةَ! فِي ساعَةٍ واحِدَةٍ حَلَّ جَزاؤُكِ!»

11 N egustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa:

تُجّارُ العالَمِ سَيَبكُونَ أيضاً وَيَحِدُّونَ عَلَيها، لِأنَّهُ لَنْ يَشتَرِيَ أحَدٌ بَضائِعَهُمْ بَعدَ الآنِ،

12 m arfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură;

بَضائِعَ الذَّهَبِ وَالفِضَّةِ وَالأحجارِ الكَرِيمَةِ وَالَّلآلِئِ وَالكِتّانِ وَالأُرجُوانِ وَالحَرِيرِ وَالقُماشِ القُرمُزِيِّ وَالنَباتاتِ العِطْريَّةِ، وَجَمِيعِ الأشياءِ المَصنُوعَةِ مِنَ العاجِ وَالأخشابِ الثَّمِينَةِ وَالنُّحاسِ وَالحَدِيدِ وَالرُّخامِ،

13 s corţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele oamenilor.

وَالقِرفَةِ وَالمَراهِمِ وَالبَخُورِ وَالمُرِّ وَاللُّبانِ وَالنَّبِيذِ وَزَيتِ الزَّيتُونِ وَالطَّحِينِ وَالقَمحِ وَالماشِيَةِ وَالخِرافِ وَالخَيلِ وَالعَرَباتِ وَحَتَّى أجْسادِ العَبِيدِ مِنَ البَشَرِ.

14 R odul după care tânjea sufletul tău s-a dus de la tine; toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare sunt pierdute pentru tine şi niciodată nu vor mai fi găsite.

«يا بابِلُ، الأشياءُ الحَسَنَةُ الَّتِي اشتَهَيتِها ذَهَبَتْ عَنكِ. صِحَّتُكِ وَبَهاؤُكِ ضاعا وَلَنْ تَجِدِيهِما ثانِيَةً.»

15 C ei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se

التُّجّارُ الَّذِينَ يَبِيعُونَ هَذِهِ الأشياءَ صارُوا أغنِياءَ بِسَبَبِها، سَيَقِفُونَ بَعِيداً خَوْفاً مِنْ عَذابِها. سَيَبكُونَ وَيَنُوحُونَ

16 ş i spunând: «Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată în in fin, în purpură şi în ţesătură stacojie, împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare!

وَهُمْ يَقولونَ: «وَيلٌ، وَيلٌ، لِلمَدِينَةِ العَظِيمَةِ! كانَتْ تَلبِسُ الكِتّانَ النّاعِمَ، وَالأُرجُوانَ وَالمَلابِسَ القُرمُزِيَّةَ. تَحَلَّتْ بِالذَّهَبِ وَبِالأحجارِ الكَرِيمَةِ وَالَّلآلِئِ!

17 O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!» Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe

وَكُلُّ تِلكَ الثَّروَةِ قَدْ دُمِّرَتْ فِي ساعَةٍ واحِدَةٍ!» عَندَها سَيَقِفُ بَعِيداً عَنِ المَدِينَةِ بابِلَ، كُلُّ قُبطانِ سَفِينَةٍ، وَكُلُّ مَنْ يَركَبُ البَحْرَ، وَالمَلّاحونَ، وَكُلُّ الَّذِينَ يَعتاشُونَ مِنَ البَحرِ.

18 ş i, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?»

وَعِندَما يَرَونَ دُخانَ احتِراقِها سَيَصِيحُونَ: «أيُّ المُدُنِ كانَتْ مِثلَ هَذِهِ المَدِينَةِ العَظِيمَةِ؟»

19 Î şi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se: «Vai, vai, cetatea cea mare, din prosperitatea căreia s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare! Într-un ceas a fost pustiită!»

سَيَنثُرُونَ التُّرابَ فَوقَ رُؤُوسِهِمْ، وَسَيَبكُونَ وَيَنُوحُونَ وَيَصرُخونَ: «وَيلٌ، وَيلٌ، لِلمَدِينَةِ العَظِيمَةِ! أصحابُ السُفُنِ فِي البَحرِ صاروا أغنِياءَ مِنْ ثَروَتِها، لَكِنَّها دُمِّرَتْ فِي ساعَةٍ واحِدَةٍ!

20 « Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule, şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor, pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“

افرَحِي أيَّتُها السَّماءُ لِأجلِها، افرَحُوا أيُّها الرُّسُلُ وَالأنبِياءُ لِأجلِها، وَيا كُلَّ المُؤمنينَ المُقَدَّسينَ، لِأنَّ اللهَ قَدْ أدانَها بِسَبَبِ ما فَعَلَتْهُ بِكُمْ!»

21 U n înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând: „Cu o asemenea violenţă va fi aruncat Babilonul, marea cetate, şi niciodată nu va mai fi găsit!

ثُمَّ التَقَطَ مَلاكٌ قَوِيٌّ صَخرَةً كَبِيرَةً كَحَجَرِ الرَّحَى، وَألقَى بِها إلَى البَحرِ وَقالَ: «هَكَذا سَيُلقَى بِالمَدِينَةِ العَظِيمَةِ، وَلَنْ تُرَى بَعدَ الآنِ.

22 I ar sunetul harpiştilor, al muzicienilor, al flautiştilor şi al trompetiştilor nu se va mai auzi niciodată în tine! Nici un meseriaş, de nici o meserie, nu se va mai găsi vreodată în tine; sunetul morii nu se va mai auzi niciodată în tine;

لَنْ يُسمَعَ فِيكِ ثانِيَةً أصواتُ عازِفِي القِيثارَةِ وَالمُغَنِّيْنَ وَنافِخِي الأبواقِ. لَنْ يَكونَ فِيكِ حِرَفِيٌّ فِي أيَّةِ صِناعَةٍ فِيما بَعْدُ. لَنْ يُسمَعَ فِيكِ صَوتُ الطّاحُونَةِ ثانِيَةً.

23 l umina lămpii nu va mai străluci niciodată în tine; glasul mirelui şi al miresei nu se vor mai auzi niciodată în tine – întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului, întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile

لَنْ يُشِعَّ فِيكِ ضَوْءُ مِصباحٍ ثانِيَةً. لَنْ يُسمَعَ فِيكِ صَوتُ عَرِيسٍ وَعَرُوسِهِ. تُجّارُكِ كانُوا أعظَمَ رِجالِ العالَمِ. جَمِيعُ الأُمَمِ انخَدَعَتْ بِسِحرِكِ.

24 ş i în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“

وَعَلَى تِلكَ المَدِينَةِ ذَنبُ دَمِ الأنبِياءِ، وَدَمُ المُؤمِنينَ المُقَدَّسِينَ، وَدَمِ جَمِيعِ الَّذِينَ ذُبِحُوا عَلَى الأرْضِ.»