1 C ând s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,

وَإذِ اقتَرَبُوا مِنَ مَدينَةِ القُدسِ، وَجاءوا إلَى بَلْدَةَ بَيتَ فاجِي قُرْبَ جَبَلِ الزَّيتُونِ، أرسَلَ يَسُوعُ اثْنَينِ مِنْ تَلامِيذِهِ،

2 s punându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine!

وَقالَ لَهُما: «اذهَبا إلَى القَرْيَةِ الَّتِي أمامَكُما. وَسَتَجِدانِ حِماراً صَغيراً إلَى جانِبِ أُمِّهِ مَربوطينِ، فَحُلّاهُما وَأتِيانِي بِهِما.

3 D acă vă va zice cineva ceva, să-i spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi imediat îi va trimite“.

وَإنْ قالَ أحَدٌ لَكُما شَيئاً، قُولا لَهُ: ‹الرَّبُّ يَحتاجُ إلَيهِما، وَسَيُعيدُهُما قَريباً.›»

4 A cest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:

حَدَثَ هَذا لِكَي يَتِمَّ ما قالَهُ النَّبِيُّ:

5 „ Spuneţi-i fiicei Sionului: «Iată că Împăratul tău vine la tine, smerit şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!»“

«قُولُوا لِلمَدِينَةِ العَزِيزَةِ صِهْيَوْنَ: ‹ها إنَّ مَلِكَكِ آتٍ إلَيكِ، مُتَواضِعاً وَراكِباً عَلَى حِمارٍ، حِمارٍ صَغيرٍ ابنِ دابَّةٍ أُعِدَّتْ لِلعَمَلِ.›»

6 U cenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus.

فَذَهَبَ التِّلمِيذانِ وَعَمِلا كَما قالَ يَسُوعَ.

7 A u adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a aşezat deasupra lor.

فَأتَيا بِالحِمارِ الصَّغيرِ وَأُمِّهِ وَوَضَعا عَلَيهِما ثِيابَهُما، فَجَلَسَ يَسُوعُ عَلَى الثِّيابِ.

8 O mare mulţime de oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

وَكانَ مُعظَمُ النّاسِ يَفرِشُونَ أردِيَتَهُمْ عَلَى الطَّرِيقِ. وَلَكِنَّ آخَرِينَ قَطَعُوا أغصاناً مِنَ الأشجارِ وَفَرَشُوها عَلَى الطَّرِيقِ.

9 M ulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau: „ Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului! Osana în locurile preaînalte!“

وَجُمُوعُ النّاسِ الَّذِينَ كانُوا يَسِيرُونَ أمامَهُ وَخَلْفَهُ كانُوا يَهتِفُونَ: «يَعيشُ المَلِكُ! يَعيشُ ابْنُ داوُدَ. ‹مُبارَكٌ هُوَ الآتِي بِاسْمِ الرَّبِّ.› يَعيشُ المَلِكُ فِي عُلاهُ.»

10 C ând a intrat în Ierusalim, toţi cei din cetate au început să se agite şi să întrebe: – Cine este Acesta?

وَعِندَما دَخَلَ يَسُوعُ مَدِينَةَ القُدسِ، اهتَزَّتِ المَدِينَةُ كُلُّها. وَكانَ النّاسُ يَسألُونَ: «مَنْ هُوَ هَذا الرَّجُلُ؟»

11 M ulţimile răspundeau: – Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileii! Isus alungă negustorii din Templu

وَكانَتِ الجُمُوعُ الَّتِي تَتبَعُهُ تَقُولُ: «هَذا هُوَ النَّبِيُّ يَسُوعُ، الَّذِي مِنْ مَدِينَةِ النّاصِرَةِ، مِنْ إقليمِ الجَلِيلِ.» يَسُوعُ فِي الهَيكَل

12 I sus a intrat în Templu şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei

ثُمَّ دَخَلَ يَسُوعُ ساحَةَ الهَيكَلِ، وَطَرَدَ كُلَّ الَّذِينَ كانُوا يَبِيعُونَ وَيَشتَرُونَ فِي ساحَةِ الهَيكَلِ. وَقَلَبَ مَوائِدَ الصَّرّافينَ وَمَقاعِدَ باعَةِ الحَمامِ.

13 ş i le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune», dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“

وَقالَ لَهُمْ: «مَكتوبٌ ‹بَيتِي يُدعَى بَيتَ صَلاةٍ› لَكِنَّكُمْ تُحَوِّلُونَهُ إلَى ‹وَكْرِ لُصُوصِ!› »

14 A u venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi, iar El i-a vindecat.

وَجاءَ إلَيهِ بَعضُ العُمْيِ وَالعُرجِ فِي ساحَةِ الهَيكَلِ فَشَفاهُمْ.

15 D ar conducătorii preoţilor şi cărturarii, când au văzut lucrurile minunate, pe care le făcea, şi pe copiii care strigau în Templu: „ Osana, Fiul lui David!“, au fost indignaţi

وَرَأى كِبارُ الكَهَنَةِ وَمُعَلِّمُو الشَّرِيعَةِ العَجائِبَ الَّتِي عَمِلَها، وَرَأَوْا الأطفالَ يَهتِفُونَ فِي ساحَةِ الهَيكَلِ: «يَعيشُ المَلِكُ! يَعيشُ ابْنُ داوُدَ،» فَغَضِبُوا جِدّاً وَقالُوا لَهُ: «ألا تَسمَعُ ما يَقُولُهُ هَؤُلاءِ الأطفالُ؟»

16 ş i I-au zis: – Auzi ce spun aceştia? Isus le-a răspuns: – Da! N-aţi citit niciodată acolo unde scrie că: „Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi Ţi-ai scos laudă!“ ?

فَأجابَ يَسُوعُ: «بَلَى، وَلَكِنْ أما قَرَأتُمْ فِي الكِتابِ: ‹مِنْ أفواهِ الأطفالِ وَالرُّضَّعِ، صَنَعْتَ تَسبِيحاً›؟»

17 Ş i, lăsându-i, a ieşit din cetate, S-a îndreptat spre Betania şi a înnoptat acolo. Blestemarea smochinului neroditor. Puterea rugăciunii.

ثُمَّ تَرَكَهُمْ يَسُوعُ وَخَرَجَ مِنَ المَدِينَةِ إلَى بَلْدَةِ بَيتِ عَنْيا، وَأمضَى اللَّيلَةَ هُناكَ. قُوَّةُ الإيمان

18 D imineaţa, în timp ce se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame.

وَبَينَما كانَ يَسُوعُ ذاهِباً فِي الصَّباحِ الباكِرِ إلَى المَدِينَةِ، جاعَ.

19 A văzut un smochin lângă drum şi S-a dus spre el, dar n-a găsit în el decât frunze. Atunci i-a zis: „În veac să nu mai iasă rod din tine!“ Şi deodată smochinul s-a uscat.

وَرَأى شَجَرَةَ تِينٍ عَلَى جانِبِ الطَّرِيقِ، فَتَوَجَّهَ إلَيها، لَكِنَّهُ لَمْ يَجِدْ عَلَيها سِوَى الأوراقِ، فَقالَ لَها: «لَنْ تُنتِجِي ثِماراً فِيما بَعْدُ.» فَجَفَّتْ شَجَرَةُ التِّينِ فِي الحالِ.

20 U cenicii s-au mirat când au văzut acest lucru şi L-au întrebat: – Cum de s-a uscat smochinul aşa deodată?

فَلَمّا رَأى التَّلامِيذُ هَذا تَعَجَّبوا وَسَألُوهُ: «كَيفَ جَفَّتْ شَجَرَةُ التِّينِ هَكَذا؟»

21 I sus le-a răspuns: – Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă aţi zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai!

فَأجابَهُمْ: «أقولُ الحَقَّ لَكُمْ، إنْ كانَ لَدَيكُمْ إيمانٌ وَلا تَشُكُّونَ، فَلَنْ تَكُونُوا قادِرِينَ فَقَط عَلَى عَمَلِ ما عَمِلْتُهُ أنا بِشَجَرَةِ التِّينِ، بَلْ إنْ قُلْتُمْ لِهَذا الجَبَلِ ‹لِتُقلَعْ مِنْ مَكانِكَ وَتُلْقَ فِيْ البَحْرِ،› فَإنَّ كَلامَكُم سَيَتَحَقَّقُ.

22 T oate lucrurile pe care le cereţi cu credinţă în rugăciune, le veţi primi. Autoritatea lui Isus

وَكُلُّ ما تَطلُبُونَهُ وَأنْتُمْ تُصَلُّونَ، فَإنَّكُمْ سَتَنالُونَهُ إنْ آمَنْتُمْ.» التّشكيكُ بِسُلطانِ يَسُوع

23 A intrat apoi în Templu. În timp ce dădea învăţătură, au venit la El conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi L-au întrebat: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate?

وَذَهَبَ يَسُوعُ إلَى ساحَةِ الهَيكَلِ، وَجاءَ إلَيهِ كِبارُ الكَهَنَةِ وَشُيُوخُ الشَّعبِ بَينَما كانَ يُعَلِّمُ، وَقالُوا لَهُ: «أخبِرنا بِأيِّ سُلطانٍ تَفعَلُ هَذِهِ الأشياءَ، وَمَنِ الَّذِي أعطاكَ هَذا السُّلطانَ؟»

24 I sus le-a răspuns: – Vă voi pune şi Eu o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.

فَأجابَهُمْ يَسُوعُ: «وَسَأسألُكُمْ أنا أيضاً، فَأجيبونِي أُخبِرْكُمْ بِأيِّ سُلطانٍ أعمَلُ هَذِهِ الأُمُورَ:

25 B otezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni? Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»,

مِنْ أينَ جاءَتْ مَعمُودِيَّةُ يُوحَنّا؟ مِنَ اللهِ أمْ مِنَ النّاسِ؟» فَابْتَدَأُوا يُناقِشُونَ ذَلِكَ فِيما بَينَهُمْ وَيَقولونَ: «إنْ قُلْنا إنَّها مِنَ اللهِ فَسَيَسْألُنا: ‹لِماذا لَمْ تُؤْمِنُوا بِهِ؟›

26 i ar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulţime, fiindcă toţi l-au considerat pe Ioan un profet“.

وَإنْ قُلْنا إنَّها مِنَ النّاسِ، فَإنَّنا نَخافُ مِنَ النّاسِ، لِأنَّهُمْ جَمِيعاً يَعتَبِرُونَ يُوحَنّا نَبِيّاً.»

27 A şa că I-au răspuns lui Isus: – Nu ştim! Atunci şi El le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. Pilda celor doi fii

لِذَلِكَ أجابُوا يَسُوعَ وَقالوا: «لا نَعلَمُ.» فَقالَ لَهُمْ يَسُوعُ: «وَلا أنا أُخبِرُكُمْ بِأيِّ سُلطانٍ أفعَلُ هَذِهِ الأُمُورَ.» مَثَلُ الابنَين

28 C e părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a dus la primul şi i-a zis: – Fiule, du-te şi lucrează astăzi în vie!

وَقالَ يَسُوعُ: «ماذا تَقُولُونَ فِي القِصَّةِ التّالِيَةِ: كانَ لِرَجُلٍ ابنانِ. فَذَهَبَ إلَى الأوَّلِ وَقالَ لَهُ: ‹يا بُنَيَّ، اذْهَبِ اليَومَ وَاعْمَلْ فِي كَرمِي.›

29 D ar el i-a răspuns: – Nu vreau. Mai târziu însă i-a părut rău şi s-a dus.

«فَأجابَ الابْنُ: ‹لا أُرِيدُ الذَّهابَ.› وَلَكِنَّهُ غَيَّرَ مَوقِفَهُ وَذَهَبَ.

30 O mul s-a dus şi la celălalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acesta i-a răspuns: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus.

«ثُمَّ ذَهَبَ الأبُ إلَى ابْنِهِ الآخَرِ وَطَلَبَ مِنهُ الأمرَ ذاتَهُ. فَأجابَ الابْنُ: ‹نَعَمْ يا سَيِّدُ، سَأذهَبُ.› وَلَكِنَّهُ لَمْ يَذْهَبْ.

31 C are dintre cei doi a făcut voia tatălui? – Primul! I-au răspuns ei. Isus le-a zis: – Adevărat vă spun că până şi colectorii de taxe şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu!

فَأيُّ الابْنَينَ عَمِلَ ما أرادَهُ الأبُ؟» فَقالُوا: «الأوَّلُ.» فَقالَ لَهُمْ: «أقولُ الحَقَّ لَكُمْ، إنَّ جامِعِي الضَّرائِبَ وَالزَّوانِي سَيَسبِقُونَكُمْ إلَى مَلَكُوتِ اللهِ.

32 C ăci a venit Ioan la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut! Dar colectorii de taxe şi prostituatele l-au crezut. Şi măcar că aţi văzut acest lucru, nu v-a părut rău la urmă, ca să-l credeţi! Pilda viticultorilor

لِأنَّ يُوحَنّا المَعْمَدانَ جاءَ لِيُرِيَكُمْ طَريقَ الحَقِّ، وَأنتُمْ لَمْ تُؤْمِنُوا بِهِ، أمّا جامِعُوا الضَّرائِبِ وَالزَّوانِي فَآمَنُوا بِهِ. وَحَتَّى عِندَما رَأيتُمْ ما عَمِلُوهُ، لَمْ تَتُوبُوا وَتُؤْمِنُوا بِهِ. مَثَلُ ابنِ صاحِبِ الكَرم

33 A scultaţi o altă pildă: Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie.

«وَاسْتَمِعُوا إلَى مَثَلٍ آخَرَ: كانَ هُناكَ رَجُلٌ صاحِبُ أرْضٍ، فَغَرَسَ كَرماً وَأحاطَهُ بِسِياجٍ وَحَفَرَ فِيهِ مِعصَرَةً لِلعِنَبِ، وَبَنَى بُرجاً لِلحِراسَةِ. ثُمَّ أجَّرَهُ لِبَعضِ الفَلّاحِينَ وَسافَرَ بَعِيداً.

34 C ând s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea cuvenită din roade.

وَعِندَما جاءَ وَقتُ قَطفِ العِنَبِ، أرسَلَ عَبِيدَهُ إلَى الفَلّاحِينَ لِلحُصُولِ عَلَى نَصِيبِهِ مِنَ العِنَبِ.

35 V iticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

«وَلَكِنَّ الفَلّاحِينَ أمسَكُوا بِعَبِيدِهِ، وَضَرَبُوا واحِداً مِنْهُمْ، وَقَتَلُوا آخَرَ، وَرَجَمُوا آخَرَ.

36 A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel.

فَأرسَلَ المالِكُ عَبِيداً أكثَرَ مِمّا أرسَلَ فِي المَرَّةِ الأُولَى. فَعامَلَهُمُ الفَلّاحُونَ بِالطَّرِيقَةِ نَفسِها.

37 L a urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“

وَأخِيراً أرسَلَ ابْنَهُ، وَقالَ فِي نَفسِهِ: ‹سَيَحتَرِمُونَ ابْنِي.›

38 D ar viticultorii, când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!“

«وَلَكِنْ عِندَما رَأى الفَلّاحُونَ أنَّ هَذا هُوَ ابْنُ المالِكِ، تَشاوَرُوا فِيما بَينَهُمْ وَقالُوا: ‹هَذا هُوَ الوَرِيثُ، فَلنَقتُلْهُ لِكَي نَسْتولي عَلَى مِيراثِهِ.›

39 Ş i l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

فَقَبَضَوا عَلَيهِ وَألقَوهُ خارِجَ الكَرْمِ وَقَتَلُوهُ.

40 A şadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori?

«فَماذا تَظُنُّونَ أنَّ صاحِبَ الكَرمِ سَيَصنَعُ بِأولَئِكَ الفَلّاحينَ عِنْدَما يَعُودُ؟»

41 E i au răspuns: – Pe ticăloşii aceia îi va nimici printr-o moarte groaznică, iar via le-o va arenda altor viticultori, care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade.

فَقالُوا لَهُ: «سَيَقضِي عَلَيهِمْ بِطَرِيقَةٍ رَهِيبَةٍ لِأنَّهُمْ أشرارٌ، ثُمَّ يُعطِي الكَرْمَ لِفَلّاحِينَ آخَرِينَ يُعطُونَهُ الثَّمَرَ فِي مَوسِمِ الثَّمَرِ.»

42 I sus i-a întrebat: – N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri!“ ?

وَقالَ لَهُمْ يَسُوعُ: «ألَمْ تَقرَأوا المَكتوبَ: ‹الحَجَرُ الَّذِي رَفَضَهُ البَنّاؤُونَ، هُوَ الَّذِي صارَ حَجَرَ الأساسِ.› الرَّبُّ صَنَعَ هَذا، وَهُوَ أمْرٌ عَظيمٌ فِي عُيُونِنا›؟

43 D e aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi-i va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.

«لِذَلِكَ أقُولُ لَكُمْ: إنَّ مَلَكُوتَ اللهِ يُؤْخَذُ مِنْكُمْ، وَيُعطَى لِأُمَّةٍ تُنتِجُ ثَمَراً يُناسِبُ المَلَكُوتَ.

44 C el ce cade peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.

فَكُلُّ مَنْ يَسقُطُ عَلَى هَذا الحَجَرِ يَتَكَسَّرُ، وَكُلُّ مَنْ وَقَعَ الحَجَرُ عَلَيهِ يُسحَقُ!»

45 C ând conducătorii preoţilor şi fariseii au auzit pildele Lui, au înţeles că Isus vorbeşte despre ei.

وَعِندَما سَمِعَ كِبارُ الكَهَنَةِ وَالفِرِّيسِيُّونَ أمثالَ يَسُوعَ، عَرَفُوا أنَّهُ كانَ يَتَكَلَّمُ عَنْهُمْ.

46 E i au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de mulţimi, pentru că acestea Îl considerau profet.

لِذَلِكَ حاوَلُوا القَبْضَ عَلَيهِ، لَكِنَّهُمْ كانُوا خائِفِينَ مِنَ النّاسِ الَّذِينَ كانُوا يَعتَبِرُونَ يَسُوعَ نَبِيّاً.