1 D acă nu zideşte Domnul o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu străjuieşte Domnul o cetate, degeaba păzeşte străjerul.

إنْ لَمْ يَكُنِ اللهُ هُوَ بانِي البَيتِ، فَكُلُّ تَعَبِ البَنّائِينَ بِلا فائِدَةٍ! وَإنْ لَمِ يَكُنِ اللهُ هُوَ الَّذِي يَحْرُسُ المَدِينَةَ، فَمُراقَبَةُ الحُرّاسِ بِلا فائِدَةٍ!

2 D egeaba vă treziţi devreme şi vă culcaţi târziu, mâncând o pâine câştigată cu trudă. Preaiubitului Său însă El îi dă cu adevărat odihnă.

وَلَيَسَتِ الفائِدَةُ فِي الخُرُوجِ باكِراً إلَى العَمَلِ، أو فِي السَّهَرِ مِنْ أجلِ لُقْمَةِ العَيْشِ. فَاللهُ يَعطِي أحِبّاءَهُ راحَةً.

3 I ată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată.

الأبناءُ هِبَةٌ مِنَ اللهِ ، مُكافَأةٌ تَأْتِي مِنْ أحشاءِ الأُمِّ.

4 C a săgeţile în mâna unui viteaz, aşa sunt fiii din anii tinereţii.

كَسِهامٍ بِيَدَي مُحارِبٍ هُمُ الأولادُ الَّذِينَ يُرزَقُ المَرءُ بِهِمْ فِي شَبابِهِ.

5 F erice de bărbatul care îşi umple tolba cu ei; el nu se va ruşina când va vorbi duşmanilor la poartă.

هَنِيئاً لِلمُحارِبِ الَّذِي مَلأ جُعبَتَهُ مِنهُمْ! لَدَى مُواجَهَةِ أعدائِهِمْ عِندَ بابِ المَدِينَةِ لَنْ يُخْزَوا.