1 D oamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.

يا اللهُ ، أنتَ الإلَهُ الَّذِي يُخَلِّصُنِي. دَعَوتُكَ نَهاراً وَلَيلاً.

2 S ă ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea!

اقبَلْ صَلاتِي، وَإلَى طِلبَتِي أمِلْ أُذُنَكَ.

3 M i s-a săturat sufletul de atâtea necazuri şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.

أخَذَتْ نَفسِي نَصِيبَها الكامِلَ مِنَ المَصائِبِ. وَها حَياتِي تَقْتَرِبُ مِنَ الهاوِيَةِ!

4 S unt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.

أنا كَالنّازِلِينَ إلَى القَبرِ، كَمُحارِبٍ فَقَدَ قُوَّتَهُ.

5 S unt abandonat printre morţi asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.

ابْحَثْ عَنِّي بَينَ الأمواتِ، بَينَ الجُثَثِ المُمَدَّدَةِ فِي القَبرِ، الَّذِينَ انقَطَعْتَ عَنْ تَذَكُّرِهِمْ، وَانقَطَعُوا عَنكَ وَعَنْ مَحضَرِكَ.

6 M -ai aşezat în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.

وَضَعَنِي اللهُ فِي أعمَقِ حُفرَةٍ، مَحبُوساً فِي ظُلمَةِ القَبرِ.

7 Ţ i-ai aşezat mânia peste mine; m -ai copleşit cu toate valurile Tale. Sela

بِغَضَبِكَ غَطَّيتَنِي وَبِأمواجِ ضِيقاتِكَ آلَمْتَنِي. سِلاهْ

8 I -ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără de scăpare!

أصدِقائِي يَتَجَنَّبُونَنِي بِسَبَبِ ما فَعَلْتَهُ بِي. وَكَمَنبُوذٍ يُعامِلُونَنِي. مَحبُوسٌ أنا وَلا أستَطِيعُ الخُرُوجَ!

9 M i s-au înceţoşat ochii din pricina necazului. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.

عَينايَ تُؤلِمانِنِي مِنَ البُكاءِ بِسَبَبِ ألَمِي! أبسِطُ ذِراعَيَّ كُلَّ يَومٍ إلَيكَ يا اللهُ!

10 F aci Tu oare minuni pentru cei morţi? Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude? Sela

أأنْتَ تُجرِي عَجائِبَ لِلمَوتَى؟ أتَقُومُ الأشباحُ مِنَ القَبرِ لِتُسَبِّحَكَ؟ سِلاهْ

11 O are în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta şi în Locul Nimicirii despre credincioşia Ta?

هَلْ يُخبِرُ المَوتَى مِنَ القُبُورِ بِمَحَبَّتِكَ، وَهَلْ يَتَحَدَّثُونَ عَنْ أمانَتِكَ فِي مَوْضِعِ الهَلاكِ؟

12 O are minunile Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?

لا يُحَدِّثُ المَوتَى فِي عالَمِ الظُّلمَةِ بِعَجائِبِكَ وَأعمالِكَ الصّالِحَةِ.

13 E u însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.

أمّا أنا يا اللهُ ، فَأصْرُخُ إلَيكَ مُصَلِّياً كُلَّ صَباحٍ قُدّامَكَ!

14 D oamne, de ce mi-ai lepădat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?

لِماذا تَرَكتَنِي يا اللهُ ؟ لِماذا حَجَبْتَ وَجْهَكَ عَنِّي؟

15 Î ncă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte; am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.

ضَعِيفٌ وَسَقِيمٌ أنا مُنذُ شَبابِي. احتَمَلتُ أنا البائِسُ غَضَبَكَ.

16 M ânia Ta a trecut peste mine; înfricoşările Tale m-au sleit.

اكتَسَحَنِي غَضَبُكَ، وَكادَ الرُّعبُ مِنكَ يَقتَلِعُ حَياتي.

17 T oată ziua mă împresoară ca nişte ape, mă înfăşoară deodată.

كَمَوجاتٍ مُتَلاحِقَةٍ يَغمُرُنِي الألَمُ طَوالَ اليَومِ. تَضرِبُنِي مِنْ كُلِّ جانِبٍ مَعاً.

18 I -ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.

عَنْ كُلِّ صَدِيقٍ وَحَبِيبٍ فَصَلتَنِي. وَالظُّلمَةُ هِيَ رَفِيقِي الوَحِيدُ!