1 A devărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoţ şi tâlhar.

وَقالَ يَسُوعُ: «أقُولُ الحَقَّ لَكُمْ: مَنْ لا يَدْخُلُ حَظِيْرَةَ الخِرافِ مِنَ البابِ فَهُوَ سارِقٌ وَخاطِفٌ. فَهُوَ يَتَسَلَّقُ وَيَدْخُلُ مِنْ مَكانٍ آخَرَ.

2 Î nsă cel care intră pe poartă este păstorul oilor.

أمّا الَّذِي يَدْخُلُ مِنَ البابِ فَهُوَ راعِي القَطِيْعِ.

3 P ortarul îi deschide, iar oile îi aud glasul; el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară.

لَهُ يَفْتَحُ الحارِسُ، وَتُصْغِي الخِرافُ إلَى صَوْتِهِ. وَهُوَ يُنادِي الخِرافَ الَّتِي لَهُ بِأسْمائِها وَيَقُودُها إلَى المَرْعَى.

4 D upă ce le-a scos afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.

وَبَعْدَ أنْ يُخرِجَها كُلَّها، يَمْشِي أمامَها، وَهِيَ تَتبَعُهُ لِأنَّها تُمَيِّزُ صَوْتَهُ.

5 E le nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

لَكِنَّها لا تَتبَعُ الغَرِيْبَ أبَداً، بَلْ تَهْرُبُ مِنْهُ، لِأنَّها لا تَعْرِفُ صَوْتَ الغُرَباءِ.»

6 I sus le-a vorbit în chip figurat, dar ei n-au înţeles ce le spunea.

رَوَى لَهُمْ يَسُوعُ هَذا المَثَلَ الرَّمْزِيَّ، لَكِنَّهُمْ لَمْ يَفْهَمُوا ما قالَهُ. يَسُوعُ هُوَ الرّاعِي الصّالِح

7 I sus le-a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor.

فَأضافَ يَسُوعُ وَقالَ: «أقُولُ الحَقَّ لَكُمْ: أنا هُوَ بابُ الخِرافِ.

8 T oţi cei ce au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat.

كُلُّ الَّذِيْنَ جاءُوا قَبلِي كانُوا سَرّاقينَ وَخاطِفِيْنَ، وَالخِرافُ لَمْ تُصْغِ إلَيْهِمْ.

9 E u sunt poarta! Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit; va intra, va ieşi şi va găsi păşune.

أنا هُوَ البابُ. فَإنْ دَخَلَ أحَدٌ مِنْ خِلالِي، يَخلُصُ وَيَدْخُلُ وَيَخرُجُ وَيَجِدُ مَرْعَى.

10 H oţul nu vine decât ca să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viaţă şi s-o aibă din abundenţă.

لا يَأْتِي السّارِقُ إلّا لِيَسْرِقَ وَيْقتُلَ وَيُدَمِّرَ. أمّا أنا فَقَدْ جِئْتُ لِكَيْ تَكُونَ لِلنّاسِ حَياةٌ، وَتَكُونَ لَهُمْ هَذِهِ الحَياةُ بِكُلِّ فَيْضِها.

11 E u sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.

«أنا هُوَ الرّاعِي الصّالِحُ، وَالرّاعِي الصّالِحُ يُضَحِّي بِحَياتِهِ مِنْ أجلِ الخِرافِ.

12 C el plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le prinde şi le împrăştie.

أمّا الأجِيْرُ فَلَيْسَ كَالرّاعِي، وَالخِرافُ لَيْسَتْ لَهُ. لِهَذا يَتْرُكُ الخِرافَ وَيَهْرُبُ حِيْنَ يَرَى الذِّئْبَ مُقْبِلاً. فَيَهجُمُ الذِّئْبُ عَلَى الخِرافِ وَيُشَتِّتُها.

13 C el plătit fuge pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.

وَيَهْرُبُ الأجِيْرُ لِأنَّهُ أجِيْرٌ وَلا تَهُمُّهُ الخِرافُ.

14 E u sunt păstorul cel bun şi le cunosc pe cele ce sunt ale Mele, iar cele ce sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine,

«أمّا أنا فَإنِّي الرّاعِي الصّالِحُ. أعرِفُ الَّذِيْنَ لِيْ، وَالَّذِيْنَ لِيْ يَعْرِفُونَنِي،

15 t ot aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, iar Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viaţa pentru oi.

تَماماً كَما يَعْرِفُنِي الآبُ وَأعرِفُهُ. وَأنا أُضَحِّي بِحَياتِي مِنْ أجلِ الخِرافِ.

16 M ai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu şi vor fi o turmă şi un Păstor.

وَعِنْدِي خِرافٌ أُخْرَى لَيْسَتْ مِنْ هَذِهِ الحَظِيْرَةِ، يَنبَغِي أنْ أُحضِرَها أيضاً. وَهِيَ سَتُصْغِي إلَى صَوْتِي، وَيَكُونُ الجَمِيعُ قَطِيْعاً واحِداً لَهُ راعٍ واحِدٌ.

17 D e aceea Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viaţa ca s-o iau din nou.

لِهَذا يُحِبُّنِي الآبُ: لِأنَّنِي أُقَدِّمُ حَياتِي، لِكَيْ أسْتَرِدَّها ثانِيَةً.

18 N imeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau şi am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.

لا يَأْخُذُها أحَدٌ مِنِّي، بَلْ أُقَدِّمُها طَوْعاً. لِيَ الحَقُّ فِي أنْ أُقَدِّمَها، وَلِيَ الحَقُّ فِي أنْ أسْتَرِدَّها. فَقَدْ تَلَقَّيْتُ هَذِهِ الوَصِيَّةَ مِنْ أبِي.»

19 D in cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei.

وَمَرَّةً أُخْرَى حَدَثَ انقِسامٌ بَيْنَ اليَهُودِ بِسَبَبِ هَذا الكَلامِ.

20 M ulţi dintre ei spuneau: „Are demon şi este nebun! De ce-L ascultaţi?!“

فَقَدْ قالَ كَثِيْرُونَ مِنْهُمْ: «فِيْهِ رُوحٌ شِرِّيْرٌ، وَهُوَ مَجْنُونٌ! لِماذا تَسْتَمِعُونَ إلَيْهِ؟»

21 A lţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de demoniac. Poate un demon să deschidă ochii unui orb?!“ Necredinţa iudeilor

لَكِنَّ آخَرِيْنَ قالُوا: «ما هَذا بِكَلامِ شَخْصٍ فِيْهِ رُوحٌ شِرِّيْرٌ. فَهَلْ يَسْتَطِيْعُ رُوحٌ شِرِّيْرٌ أنْ يُعْطِيَ بَصَراً لِلعُمِيانِ؟» اليَهُودُ يُقاوِمُونَ يَسُوع

22 Î n Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului. Era iarnă.

وَبَدَأ فِي مَدِيْنَةِ القُدْسِ عِيْدُ تَجْدِيْدِ الهَيْكَلِ فِي فَصلِ الشِّتاءِ.

23 I sus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.

وَكانَ يَسُوعُ ماشِياً فِي قاعَةِ سُلَيْمانَ فِي ساحَةِ الهَيْكَلِ،

24 I udeii L-au înconjurat şi I-au zis: – Până când ne mai ţii sufletul în încordare? Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne-o deschis!

فَأحاطَ بِهِ اليَهُودُ وَقالُوا لَهُ: «حَتَّى مَتَى سَتُبْقِيْنا مُعَلَّقِيْنَ؟ إنْ كُنْتَ أنتَ المَسِيْحَ، فَقُلْ لَنا صَراحَةً.»

25 I sus le-a răspuns: – V-am spus, dar nu credeţi! Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele depun mărturie despre Mine.

أجابَهُمْ يَسُوعُ: «لَقَدْ قُلْتُ لَكُمْ وَأنتُمْ تَرفُضُونَ أنْ تُصَدِّقُوا. الأعمالُ الَّتِي أعمَلُها بِاسْمِ أبِي تَشْهَدُ لِي.

26 Î nsă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi din oile Mele.

لَكِنَّكُمْ تَرفُضُونَ أنْ تُصَدِّقُوا لِأنَّكُمْ لَسْتُمْ مِنْ خِرافِي.

27 O ile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează.

فَخِرافِي تُصغِي إلَى صَوْتِي، وَأنا أعرِفُها وَهِيَ تَتبَعُنِي.

28 E u le dau viaţă veşnică şi în veac nu vor pieri; şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

وَأنا أُعطِيْها حَياةً أبَدِيَّةً وَلَنْ تَهلِكَ أبَداً، وَلَنْ يَنتَزِعَها أحَدٌ مِنْ يَدِي.

29 T atăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.

الآبُ وَهَبَها لِي، وَهُوَ أعظَمُ مِنَ الجَمِيعِ. وَلا أحَدَ يَسْتَطِيْعُ أنْ يَنتَزِعَ شَيْئاً مِنْ يَدِ الآبِ.

30 E u şi Tatăl una suntem.

أنا وَالآبُ واحِدٌ.»

31 I udeii au luat din nou pietre ca să arunce în El.

وَمَرَّةً أُخْرَى التَقَطَ بَعْضُ اليَهُودِ حِجارَةً لِكَيْ يَرْجُمُوهُ،

32 I sus le-a zis: – V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?

فَقالَ لَهُمْ يَسُوعُ: «أرَيْتُكُمْ أعمالاً صالِحَةً كَثِيْرَةً مِنَ الآبِ، فَعَلَى أيٍّ مِنْ هَذِهِ الأعمالِ تُرِيْدُونَ أنْ تَرْجُمُونِي؟»

33 I udeii I-au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care eşti om, Te faci Dumnezeu!

أجابَهُ اليَهُودُ: «لا نُرِيْدُ أنْ نَرْجُمَكَ مِنْ أجلِ عَمَلٍ صالِحٍ، بَلْ لِأنَّكَ أهَنْتَ اللهَ. فَمَعْ أنَّكَ إنسانٌ، تَجعَلُ نَفْسَكَ اللهَ!»

34 I sus le-a zis: – Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: «Sunteţi dumnezei!»“?

أجابَهُمْ يَسُوعُ: «ألَيْسَ مَكتُوباً فِي شَرِيْعَتِكَمْ: ‹أنا قُلْتُ إنَّكُمْ آلِهَةٌ›؟

35 D acă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu El i-a numit „dumnezei“, şi Scriptura nu poate fi anulată,

إذا كانَ الكِتابُ قَدْ دَعا الَّذِيْنَ تَلَقَّوا رِسالَةَ اللهِ آلِهَةً، وَلا يَسْتَطِيْعُ أحَدٌ أنْ يُشَكِّكَ فِي المَكْتُوبِ،

36 p uteţi spune voi despre Cel pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume că rosteşte blasfemii, şi aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?!

فَهَلْ تَقُولُونَ لِي: ‹أنتَ تُهِيْنُ اللهَ،› لِأنِّي قُلْتُ: ‹أنا ابْنُ اللهِ›؟ لَكِنِّي بِالفِعلِ ذاكَ الَّذِي اختارَهُ اللهُ وَأرْسَلَهُ إلَى العالَمِ.

37 D acă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi!

إنْ لَمْ أكُنْ أعمَلُ أعمالَ أبِي، فَلا تُصَدِّقُونِي.

38 D ar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările acestea, ca să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl!

لَكِنِّي أعمَلُها. فَإنْ لَمْ تُصَدِّقُونِي أنا، صَدِّقُوا الأعمالَ. عِنْدَ ذَلِكَ سَتُدْرِكُونَ وَتَعْرِفُونَ أنَّ الآبَ فِيَّ وَأنِّي أنا فِي الآبِ.»

39 A tunci au încercat din nou să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

فَحاوَلُوا مَرَّةً أُخْرَى أنْ يُمْسِكُوهُ، لَكِنَّهُ أفلَتَ مِنْ أيْدِيْهِمْ.

40 A poi S-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, şi a rămas acolo.

وَرَجِعَ يَسُوعُ إلَى المَكانِ الَّذِي كانَ يُوحَنّا يُعَمِّدُ فِيْهِ مِنْ قَبلُ، عَلَى الضِّفَّةِ الشَّرْقِيَّةِ مِنْ نَهْرِ الأُردُنِّ، وَأقامَ هُناكَ.

41 M ulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat!“

وَجاءَ إلَيْهِ أشْخاصٌ كَثِيْرُونَ، وَكانُوا يَقُولُونَ: «لَمْ يَصْنَعْ يُوحَنّا مُعْجِزَةً واحِدَةً، لَكِنَّ كُلَّ ما قالَهُ يُوحَنّا عَنْ هَذا الإنسانِ صَحِيْحٌ!»

42 Ş i mulţi au crezut în El acolo.

فَآمَنَ بِهِ كَثِيْرُونَ هُناكَ.