1 G hiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad.

وَكانَ يَفتاحُ الجِلْعادِيُّ مُحارِباَ مُقتَدِراً. وَهُوَ ابْنُ امْرأةٍ عاهِرَةٍ. وَجِلْعادُ هُوَ أبُو يَفتاحَ.

2 S oţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“

وَأنجَبَتْ زَوجَةُ جِلْعادَ أيضاً لَهُ أولاداً. وَلَمّا كَبِرَ أبناءُ الزَّوجَةِ، طَرَدُوا يَفُتاحَ وَقالُوا لَهُ: «لَنْ تُشارِكَنا فِي المِيراثِ فِي بَيتِ أبِينا، لِأنَّكَ ابْنُ امْرأةٍ غَريبَةٍ.»

3 I efta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.

فَتَرَكَ يَفْتاحُ إخْوَتَهُ وَعاشَ فِي أرْضِ طُوبٍ. وَاجتَمَعَ حَولَ يَفتاحَ بَعضُ الرِّجالِ المَنبُوذينَ وَتَبِعُوهُ.

4 D eci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel.

وَبَعْدَ مُدَّةٍ، تَوَجَّهَ العَمُّونِيُّونَ لِقِتالِ بَنِي إسْرائِيلَ،

5 Î n timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob.

فَلَمّا ذَهَبَ العَمُّونِيُّونَ لِمُحارَبَةِ بَنِي إسْرائِيلَ، جاءَ شُيُوخُ جِلْعادَ لِيَأخُذُوا يَفْتاحَ مِنْ أرْضِ طُوبٍ،

6 E i i-au zis lui Iefta: – Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!

وَقالُوا لِيَفْتاحَ: «تَعالَ وَكُنْ آمِرَنا لِكَي نِسْتَطِيعَ مُقاتَلَةَ العَمُّونِيِّينَ.»

7 D ar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului: – Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?

فَقالَ يَفتاحُ لِشُيُوخِ جِلْعادَ: «أما رَفَضْتُمُوني وَطَرَدْتُمُونِي مِنْ بَيتِ أبِي؟ فَلِماذا تَأْتُونَ إلَيَّ الآنَ وَأنْتُمْ فِي ضِيقٍ؟»

8 C ei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta: – Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

فَقالَ شُيُوخُ جِلْعادَ لِيَفْتاحَ: «بِسَبَبِ ذَلِكَ التَجَأْنا إلَيكَ الآنَ. نُرِيدُكَ أنْ تَأتِيَ مَعَنا، وَأنْ تُقاتِلَ العَمُّونِيِّينَ، وَتَصِيرَ زَعِيماً عَلَيْنا وَعَلَى جَمِيعِ سُكّانِ جِلْعادَ.»

9 I efta i-a întrebat din nou: – Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?

فَقالَ يَفْتاحُ لِشُيُوخِ جِلْعادَ: «إنِ استَدْعَيتُمُونِي لِمُقاتَلَةِ الأمُورِيِّينَ، وَأعانَنِي اللهُ عَلَى هَزِيمَتِهِمْ، فَلا بُدَّ أنْ أصِيرَ زَعِيمَكُمْ.»

10 C ei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns: – Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

فَقالَ شُيُوخُ جِلْعادَ لِيَفتاحَ: « اللهُ شاهِدٌ عَلَى وَعدِنا لَكَ، وَسَنَفعَلُ كَما تَقُولُ.»

11 I efta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa. Iefta îi învinge pe amoniţi

فَذَهَبَ يَفتاحُ مَعَ شُيُوخِ جِلَعادَ، وَجَعَلَهُ الشَّعبُ زَعِيماً وَآمِراً عَلَيهِمْ. وَكَرَّرَ يَفتاحُ كُلَّ كَلامِهِ فِي حَضرَةِ اللهِ فِي المِصْفاةِ. رِسالَةُ يَفتاحَ إلَى مَلِكِ عَمُّون

12 D upă aceea, Iefta a trimis nişte soli la regele amoniţilor ca să-i spună: – Ce ai cu mine, de ai venit să lupţi împotriva ţării mele?

ثُمَّ أرسَلَ يَفتاحُ رُسُلاً إلَى مَلِكِ العَمُّونِيِّينَ وَقالَ: «ماذا بِينِي وَبَينَكَ حَتَّى إنَّكَ جِئْتَ لِتُقاتِلَ بِلادِي؟»

13 R egele amoniţilor le-a răspuns solilor lui Iefta: – Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iabok şi până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale paşnică!

فَقالَ مَلِكُ العَمُّونِيِّينَ لِرُسُلِ يَفتاحَ: «لِأنَّ بَنِي إسْرائِيلَ أخَذُوا أرْضِي مِنْ نَهْرِ أرنُونَ إلَى نَهْرِ يَبُّوقَ وَإلَى نَهْرِ الأُردُنِّ عِندَما صَعِدُوا مِنْ مِصْرَ. فَالآنَ، أعِدْ هَذِهِ الأراضِي لِي بِلا حَرْبٍ.»

14 I efta a trimis din nou soli regelui amoniţilor

فَعادَ الرُّسُلُ إلَى يَفتاحَ. فَأرسَلَ يَفتاحُ مَرَّةً أُخْرَى رُسُلاً إلَى مَلِكِ العَمُّونِيِّينَ.

15 c a să-i spună: – Aşa vorbeşte Iefta: „Nu Israel a luat ţara Moabului şi ţara amoniţilor

وَقالَ يَفتاحُ لَلمَلِكِ فِي رِسالَتِهِ: «هَذا هُوَ ما يَقُولُهُ يَفْتاحُ: لَمْ يَأخُذْ بَنُو إسْرائِيلَ أرْضَ مُوآبَ أوْ أرْضَ العَمُّونِيِّينَ.

16 p entru că, atunci când veneau din Egipt, israeliţii au mers prin pustie până la Marea Roşie şi apoi şi-au continuat drumul până la Kadeş.

فَعِندَما صَعِدَ بَنُو إسْرائِيلَ مِنْ مِصْرَ، صَعِدُوا عَبْرَ الصَّحراءِ إلَى البَحرِ الأحمَرِ، ثُمَّ جاءُوا إلَى قادَشَ.

17 I srael a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin ţara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli şi regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeş.

ثُمَّ أرسَلَ بَنُو إسْرائِيلَ رُسُلاً إلَى مَلِكِ أدُومَ يَقُولُونَ لَهُ: نَرجُو أنْ تَسمَحَ لَنا بِالمُرُورِ عَبْرَ أرْضِكَ، لَكِنَّ مَلِكَ أدُومَ رَفَضَ أنْ يُصغِيَ. ثُمَّ أرسَلَ بَنُو إسْرائِيلَ رُسُلاً أيضاً إلَى مَلِكِ مُوآبَ، لَكِنَّهُ رَفَضَ أيضاً أنْ يَسْمَحَ لَهُمْ بِالعُبُورِ. فَمَكَثَ بَنُو إسْرائِيلَ فِي قادَشَ.

18 A poi au călătorit prin pustie, au înconjurat ţara Edomului şi ţara Moabului, au ajuns în partea de răsărit şi şi-au aşezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au păşit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului.

«ثُمَّ ارتَحَلَ بَنُو إسْرائِيلَ فِي الصَّحْراءِ، وَدارُوا حَولَ أرْضِ أدُومَ وَأرْضِ مُوآبَ، وَجاءُوا إلَى شَرْقِ أرْضِ مُوآبَ. وَخَيَّمُوا عَلَى الجانِبِ الآخَرِ مِنْ نَهْرِ أرنُونَ. وَلَمْ يَدخُلُوا أراضِي مُوآبَ، إذْ كانَ نَهْرُ أرنُونَ عَلَى حُدُودِ مُوآبَ.

19 A tunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, rege al Heşbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin ţara lui ca să ajungă la locul lui.

ثُمَّ أرسَلَ بَنُو إسْرائِيلَ رُسُلاً لِسِيحُونَ مَلِكِ الأمُورِيِّينَ، وَقالُوا لَهُ: اسْمَحْ لَنِا بِأنْ نَعبُرَ عَبْرَ أرْضِكَ إلَى أرْضِنا.

20 D ar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci şi-a adunat poporul, a venit la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel.

لَكِنَّ سِيحُونَ لَمْ يَأْمَنْ أنْ يَعبُرَ بَنُو إسْرائِيلَ أراضِيِهِ. فَحَشَدَ كُلَّ قُوّاتِهِ، وَعَسْكَرَ فِي ياهَصَ، وَقاتَلَ بَنِي إسْرائِيلَ.

21 Î nsă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon şi pe toţi oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins şi astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriţilor care locuiau în această ţară.

فَأعانَ اللهُ ، إلَهُ إسْرائِيلَ، شَعبَهُ عَلَى مُحارَبَةِ سِيحُونَ، فَهَزَمُوهُ. فَأخَذَ بَنُو إسْرائِيلَ كُلَّ أرْضِ الأمُورِيِّينَ السّاكِنِينَ فِي ذَلِكَ البَلَدِ.

22 E i au moştenit tot teritoriul amoriţilor de la Arnon până la Iabok şi din pustie până la Iordan.

وَاحتَلُّوا كُلَّ أراضِي الأمُورِيِّينَ مِنْ نَهْرِ أرنُونَ إلَى نَهْرِ يَبُّوقَ. وَمِنَ الصَّحْراءِ إلَى نَهْرِ الأُردُنِّ.

23 A cum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul?

«وَالانَ، طَرَدَ اللهُ ، إلَهُ إسْرائِيلَ الأمُورِيِّينَ مِنْ أمامِ شَعبِهِ بَنِي إسْرائِيلَ، فَهَلْ تُرِيدُ أنْ تَأخُذَ هَذِهِ الأرْضَ؟

24 O are nu vei moşteni tu ceea ce îţi dă în stăpânire zeul tău Chemoş ? Deci şi noi vom moşteni tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va dezmoşteni de la alţii pentru noi!

ألَسْتَ تَمتَلِكُ ما يُعطِيكَ أنْ تَمتَلِكَهُ إلَهُكَ كَمُوشُ؟ أمّا نَحْنُ فَنَمتَلِكُ الأراضِي الَّتِي أخَذَها إلَهُنا يهوه وَأعْطانا إيّاها.

25 C rezi că eşti mai puternic decât Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui?

أأنْتَ أفضَلُ مِنْ بالاقَ بْنِ صِفُّورَ، مَلِكِ مُوآبَ؟ فَهَلْ خاصَمَ يَوماً بَنِي إسْرائِيلَ عَلَى هَذِهِ الأرْضِ؟ أوْ هَلْ حارَبَهُمْ يَوماً؟

26 I srael locuieşte de trei sute de ani în Heşbon şi în satele dimprejurul lui, în Aroer şi în satele dimprejurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-aţi luat în tot acest timp?

عِندَما سَكَنَ بَنُو إسْرائِيلَ حَشْبُونَ وَقُراها، وَعَرُوعِيرَ وَقُراها، وَفِي كُلِّ المُدُنِ عَلَى ضِفافِ نَهْرِ أرنُونَ هَذِهِ الثَّلاثَ مِئَةِ سَنَةٍ، لِماذا لَمْ تَسْتَعِدْها مِنْهُمْ فِي ذَلِكَ الوَقتِ؟

27 E u nu ţi-am greşit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între israeliţi şi amoniţi!“

أنا لَمْ أُخطِئْ إلَيكَ، أمّا أنتَ فَتَفعَلُ بِي شَرّاً بِمُحارَبَتِكَ إيّايَ. فَلْيَقْضِ اليَومَ اللهُ القاضِي بَينَ بَنِي إسْرائِيلَ وَبَينَ العَمُّونِيِّينَ.»

28 R egele amoniţilor nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

لَكِنَّ مَلِكَ العَمُّونِيِّينَ لَمْ يُصْغِ إلَى الكَلامِ الَّذِي أرسَلَهُ إلَيهِ يَفْتاحُ. نَذْرُ يَفتاح

29 A tunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor.

ثُمَّ حَلَّ رُوحُ اللهِ عَلَى يَفتاحَ، فَعَبَرَ أراضِي جِلْعادَ وَمَنَسَّى، وَواصَلَ تَقَدُّمَهُ إلَى المِصفاةِ فِي جِلْعادَ، وَمِنَ المِصْفاةِ فِي جِلْعادَ، هاجَمَ العَمُّونِيِّينَ.

30 I efta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi,

وَنَذَرَ يَفْتاحُ للهِ نَذْراً، قالَ: «إنْ أعَنْتَنِي عَلَى هَزِيمَةِ العَمُّونِيِّينَ،

31 a tunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!“

فَأوَّلُ ما يَخرُجُ مِنْ أبوابِ بَيتِي لِيُلاقِينِي عِندَما أعُودُ مُنتَصِراً مِنَ مَعْرَكَتِي مَعَ العَمُّونِيِّينَ، سَيَكُونُ تَقْدِمَةً للهِ.»

32 I efta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui.

فَذَهَبَ يَفْتاحُ إلَى العَمُّونِيِّينَ لِيُقاتِلَهُمْ، فَأعانَهُ اللهُ عَلَى هَزِيمَتِهِمْ.

33 E l i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor.

وَهَزَمَهُمْ مِنْ عَرُوعِيرَ حَتَّى جِوارِ مِنِّيتَ، عِشْرِينَ مَدِينَةً، وَحَتَّى آبِلَ الكُرُومِ هَزِيمَةً مُنكَرَةً. فَأُخضِعَ العَمُّونِيُّونَ لِبَنِي إسْرائِيلَ.

34 I efta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică.

وَلَمّا عادَ يَفْتاحُ إلَى بَيتِهِ فِي المِصْفاةِ، إذا بابنَتِهِ خارِجَةٌ تَضْرِبُ الدَّفَّ وَتَرْقُصُ. وَكانَتْ وَحِيدَةَ أبِيها، إذْ لَمْ يَكُنْ لَهُ ابْنٌ أوْ بِنتٌ غَيرُها.

35 C ând a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: – Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag!

فَلَمّا رَآها، مَزَّقَ ثِيابَهُ حُزْناً، وَقالَ: «آهٍ يا ابْنَتِي! لَقَدْ أحزَنْتِنِي جِدّاً وَصِرْتِ سَبَبَ تَعاسَتِي، فَقَدْ نَذَرْتُ نَذْراً للهِ لا أستَطِيعُ التَّراجُعَ عَنْهُ.»

36 E a i-a răspuns: – Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi!

فَقالَتْ لَهُ: «لَقَدْ نَذَرْتَ للهِ نَذْراً يا أبِي، فافْعَلْ بِي كَما نَذَرْتَ، بِما أنَّ اللهَ قَدْ نَصَرَكَ عَلَى أعدائِكَ العَمُّونِيِّينَ.»

37 Î ngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria!

وَقالَتِ لِأبِيها: «لَكِنْ اصْنَعْ مَعِي هَذا المَعْرُوفَ. أمْهِلْنِي شَهْرَينِ، فَأتَجَوَّلُ عَلَى التِّلالِ، وَأبكِي مَعَ صاحِباتِي لأنَّنِي سَأبقَى عَذْراءَ.»

38 – Du-te! i-a răspuns el. Şi a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi.

فَقالَ لَها: «اذْهَبِي.» وَصَرَفَها مُدَّةَ شَهْرَينِ. فَذَهَبَتْ هِيَ وَصاحِباتُها وَبَكَيْنَ عَلَى التِّلالِ لأنَّها سَتَبقَى عَذْراءَ.

39 L a sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul

وَفِي نِهايَةِ الشَّهْرَينِ عادَتْ إلَى أبِيها، فَفَعَلَ بِها كَما سَبَقَ أنْ نَذَرَ. وَلأنَّها لَمْ تُعاشِرْ رَجُلاً قَطُّ، صارَتْ عادَةً عِنْدَ بَنِي إسْرائِيلَ سَنَةً بَعْدَ سَنَةٍ،

40 c a în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.

أنْ تَخرُجَ بَناتُ بَنِي إسْرائِيلَ لِيُحيِينَ ذِكرَى ابْنَةِ يَفْتاحِ الجِلْعادِيِّ، أرْبَعَةَ أيّامٍ كُلَّ سَنَةٍ.