1 D e ce se întărâtă neamurile şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte ?
لِماذا تَتآمَرُ الأُمَمُ، وَلِماذا تُدَبِّرُ الشُّعُوبُ المَكائِدَ عَبَثاً؟
2 R egii pământului iau poziţie şi conducătorii se strâng laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
أعَدَّ مُلُوكُ الأرْضِ أنفُسَهُمْ لِلمَعرَكَةِ. وَاجتَمَعَ الحُكّامُ مَعاً عَلَى اللهِ وَعَلَى مَسِيحِهِ.
3 „ Să rupem legăturile Lor şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
يَقُولُونَ: «لِنَتَخَلَّصْ مِنْ قُيُودِهِمْ، وَلْنُلْقِ بِها بَعِيداً عَنّا!»
4 C el Ce tronează în ceruri râde; Stăpânul îşi bate joc de ei.
الجالِسُ فِي السَّماءِ يَضحَكُ، اللهُ يَهْزَأُ بِهِمْ.
5 A poi le vorbeşte în mânia Lui şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
ثُمَّ يَتَحَدَّثُ إلَيْهِمْ فِي غَضَبِهِ، وَبِسَخَطِهِ يُفزِعُهُمْ وَيَقُولُ:
6 „ Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul Meu peste Sion, muntele Meu cel sfânt.“
«قَدْ نَصَّبْتُ مَلِكِي فِي صِهْيَوْنَ – جَبَلِيَ المُقَدَّسِ.»
7 V oi vesti hotărârea Domnului: El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!
دَعُونِي أُخبِرُكُمْ بِما قَضَى بِهِ اللهُ. قالَ لِي: «أنتَ ابْنِي، وَأنا اليَوْمَ وَلَدْتُكَ!
8 C ere-Mi şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
اطلُبْ، وَسَأجعَلُ جَمِيعَ الشُّعُوبِ مِيراثاً لَكَ، وَأطرافَ الأرْضِ مُلْكاً لَكَ.
9 T u le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“
سَتَحكُمُها بِصَولَجانٍ مِنْ حَدِيدٍ، وَتُكَسِّرُها كَآنِيَةِ الفَخّارِ.»
10 D e aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune! Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
وَالآنَ، تَعَقَّلُوا أيُّها المُلُوكُ. وَخُذُوا بِنَصِيحَتِي يا قادَةَ الأرْضِ.
11 S lujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând!
اخدِمُوا اللهَ بِخَوْفٍ وَتَوقِيرٍ. ارتَعِدُوا أمامَهُ ارتِعاداً.
12 D aţi sărutare Fiului, ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!
اخضَعُوا لِلابْنِ لِئَلّا يَغضَبَ، فَتَهلِكُوا! لِأنَّ غَضَبَهُ يُوشِكُ أنْ يَنفَجِرَ. هَنِيئاً لِلمُتَّكِلِينَ عَلَيهِ.