1 I ov şi-a continuat discursul şi a zis:

وَتابَعَ أيُّوبُ كَلامَهُ فَقالَ:

2 „ Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate, Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,

«أُقسِمُ بِاللهِ الحَيِّ، الَّذِي يَمنَعُنِي مِنْ أخذِ حَقِّي، وَيُمِرِّرُ حَياتِي،

3 c ă atâta vreme cât am suflare, cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,

أنَّهُ ما دامَ فِيَّ نَفَسٌ، وَما دُامَتْ نَسَمَةُ اللهِ الَّتِي تُعطِينِي الحَياةَ فِي أنفِي،

4 b uzele mele nu vor rosti vreo nedreptate şi limba mea nu va spune nimic înşelător.

لَنْ تَقُولَ شَفَتايَ شَرّاً، وَلَنْ يَنطِقَ لِسانِي غِشّاً.

5 D eparte de mine gândul să vă dau dreptate; îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!

حاشا لِي أنْ أقُولَ إنَّكُمْ مُحِقُّونَ. فَلَنْ أتَخَلَّى عَنِ استِقامَتِي حَتَّى أمُوتَ.

6 Î mi voi susţine neclintit dreptatea, inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.

أتَمَسَّكُ بِبَراءَتِي وَلا أتَخَلَّى عَنْها، وَضَمِيرِي لا يُوَبِّخُنِي عَلَى خَطِيَّةٍ.

7 F ie ca duşmanul meu să se poarte ca cel rău şi împotrivitorul meu ca cel nedrept.

لِيُحْسَبْ عَدُوِّي فاعِلَ شَرٍّ، وَمَن يَقِفُ ضِدِّي مُنحَرِفاً.

8 C e nădejde mai are cel lipsit de evlavie când Dumnezeu îi taie firul vieţii, când Dumnezeu îi ia viaţa?

لأنَّهُ أيُّ رَجاءٍ للِمُرائِي، عِندَما يُدَمِّرُهُ اللهُ، وَيَنْزِعُ نَفْسَهُ؟

9 Î i va auzi Dumnezeu strigătul când va veni necazul asupra lui?

هَلْ يَسمَعُ اللهُ صَرخَةَ استِغاثَتِهِ عِندَما يَأتِي عَلَيهِ ضِيقٌ؟

10 S e va desfăta el în Cel Atotputernic? Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?

هَلْ سَيُسَرُّ بِالقَدِيرِ؟ هَلْ سَيَدعُو اللهَ فِي كُلِّ حِينٍ؟

11 V ă voi învăţa despre puterea lui Dumnezeu! Nu vă voi ascunde căile Celui Atotputernic.

«سَأُعَلِّمُكُمْ عَنْ قُوَّةِ اللهِ. وَلَنْ أُخفِيَ أُمُورَ القَدِيرِ.

12 V oi înşivă aţi văzut toate acestea. De ce atunci toată vorbirea aceasta fără rost?

لَقَدْ رَأيتُمُوها جَمِيعاً، فَلِماذا تَقُولُونَ هَذِهِ الأشياءَ الغَبِيَّةَ؟

13 A ceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău şi moştenirea dată de Cel Atotputernic celui asupritor.

«هَذا هُوَ النَّصِيبُ الَّذِي قَسَمَهُ اللهُ للِشِّرِّيرِ، وَهَذا هُوَ المِيراثُ الَّذِي يَنالُهُ المُضطَهِدُونَ القُساةُ مِنَ القَدِيرِ:

14 D acă i se înmulţesc copiii, soarta lor este sabia şi urmaşii lui nu vor avea niciodată mâncare de ajuns.

فَحَتَّى إنْ كَثُرَ أبناؤُهُ فَسَيُقتَلُونَ بِالسَّيفِ، وَذُرِيَّتُهُ تَجُوعُ، إذْ لَيْسَ لَها ما يَكْفِيها.

15 C iuma îi va îngropa urmaşii, iar văduvele acestora nu-i vor jeli.

وَالباقُونَ يُدفَنُونَ بِسَبَبِ الوَباءِ، وَأرامِلُهُ لا يَنُحْنَ عَلَيهِ.

16 D eşi el adună argintul precum adună ţărâna şi hainele precum grămezile de lut,

إنْ كَوَّمَ الشِّرِّيرُ المالَ كَالتُّرابِ، وَإنْ جَمَعَ الثِّيابَ كَأكوامٍ مِنَ الطِّينِ،

17 l ucrurile pe care el le strânge le va îmbrăca cel drept, iar cel nevinovat va împărţi argintul lui.

فَالأشرارُ يَجمَعُونَ، لَكِنَّ الصّالِحِينَ يَلبِسُونَها، وَالأبرِياءَ يَقتَسِمُونَ المالَ.

18 C asa zidită de el este ca cea a unei molii, ca o colibă făcută de un străjer.

بَنَى الشِّرِّيرُ بَيتَهُ كَخُيُوطِ العَنكَبُوتِ، وَكَكُوخٍ يَبنِيهِ حارِسٌ.

19 C ând se culcă e bogat, dar nu va mai fi aşa; când îşi deschide ochii toate s-au dus.

يَضطَجِعُ لِيَنامَ وَهُوَ غَنِيٌّ، لَكِنَّهُ يَفتَحُ عَينَيهِ فَيَرَى أنَّ ثَروَتَهُ قَدْ طارَتْ.

20 S paimele îl cuprind ca un şuvoi; o vijelie îl smulge în timpul nopţii.

كَمِياهِ الفَيَضاناتِ تَجْرِفُهُ الأهْوالُ، وَفِي اللَّيلِ تَخْطَفُهُ الرِّيحُ.

21 V ântul de răsărit îl ia şi îl duce, îl smulge din locul său ca o furtună.

تَرْفَعُهُ الرِّيحُ الشَّرقِيَّةُ فَيَذهَبُ، وَتَقتَلِعُهُ مِنْ بَيتِهِ.

22 V uieşte asupra lui fără milă când el fuge grăbit de puterea lui.

تَرمِي الرِّيحُ بِثِقَلِها عَلَيهِ بِلا شَفَقَةٍ، وَيَهْرُبُ هَرَباً مِنْ قُوَّتِها.

23 Î i bate din palme în derâdere şi-l goneşte cu glas şuierător.

تُصَفِّقُ بَيَدَيها وَهُوَ يَركُضُ أمامَها، وَتُصَفِّرُ عَلَيهِ وَهُوَ يَهرُبُ مِنْ بَيتِهِ.»