1 A tunci Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, a plâns şi l-a sărutat.

ثُمَّ انحَنَى يُوسُفُ فَوْقَ أبِيهِ، وَبَكَى عَلَيهِ، وَقَبَّلَهُ.

2 A poi le-a poruncit doctorilor aflaţi în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său, Israel, iar aceştia au făcut întocmai.

وَأمَرَ يُوسُفُ أطِبّاءَهُ الخاصِّينَ بِأنْ يُحَنِّطُوا أباهُ. فَحَنَّطَ الأطِبّاءُ إسْرائِيلَ.

3 Î mbălsămarea a durat patruzeci de zile, căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare. Egiptenii l-au jelit şaptezeci de zile.

وَأمضُوا أيّامَ التَّحنِيطِ الأرْبَعِينَ. وَبَكَى عَلَيهِ المِصْرِيُّونَ سَبْعِينَ يَوماً.

4 D upă ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoinţă la voi, vorbiţi-i lui Faraon astfel:

وَلَمّا انتَهَتْ فَتْرَةُ الحِدادِ، تَحَدَّثَ يُوسُفُ إلَى بَيتِ فِرعَوْنَ وَقالَ: «إنْ كُنْتُمْ تُحِبُّونَنِي وَرَضِيتُمْ عَنِّي حَقّاً، فَتَكَلَّمُوا مَعَ فِرعَوْنَ وَقُولُوا لَهُ

5 « Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care şi l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“

إنَّ أبِي اسْتَحلَفَنِي وَقالَ لِي: ‹ها أنا أحتَضِرُ. فادْفِنِّي فِي القَبْرِ الَّذِي حَفَرْتُهُ لِنَفْسِي فِي أرْضِ كَنْعانَ.› فَأرجُو الآنَ أنْ تَسْمَحَ لِي بِأنْ أذْهَبَ وَأدفِنَ أبِي، وَبَعْدَ ذَلِكَ سَأعُودُ.»

6 F araon a răspuns: „Du-te şi îngroapă-l pe tatăl tău, aşa cum te-a pus să juri.“

فَقالَ لَهُ فِرعَوْنُ: «اذْهَبْ وَادفِنْ أباكَ كَما اسْتَحلَفَكَ.»

7 I osif s-a dus să-şi îngroape tatăl şi împreună cu el au mers toţi slujitorii lui Faraon, sfetnicii săi şi toţi bătrânii ţării Egiptului,

فَذَهَبَ يُوسُفُ لِيَدفِنَ أباهُ. وَذَهَبَ مَعَهُ كُلُّ وُزَراءِ فِرعَوْنَ وَشُيُوخِ بَيتِهِ وَكُلُّ وُجَهاءِ أرْضِ مِصْرَ.

8 t oată familia lui Iosif, fraţii săi şi familia tatălui său. Doar copiii, turmele şi cirezile lor au rămas în Goşen.

وَذَهَبَ أيضاً كُلُّ بَيتِ يُوسُفَ وَإخوَتِهِ وَبُيُوتِهِمْ، وَلَمْ يَترُكُوا خَلْفَهُمْ فِي أرْضِ جاسانَ إلّا أطفالَهُمْ وَغَنَمَهُمْ وَبَقَرَهُمْ.

9 Î mpreună cu el au mers care şi călăreţi, formând o mulţime foarte mare.

وَخَرَجَتْ عَرَباتٌ وَفُرْسانٌ أيضاً مَعَهُ. فَكانَ جُمهُوراً عَظِيماً جِدّاً.

10 C ând au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au ţinut acolo un bocet mare şi solemn. Iosif a ţinut un bocet de şapte zile pentru tatăl său.

وَوَصَلُوا إلَى بَيدَرِ أطادَ عَلَى الضِّفَّةِ الشَّرْقِيَّةِ لِنَهْرِ الأُردُنِّ. وَهُناكَ بَكُوا عَلَى يَعقُوبَ بُكاءً عالِياً مُرّاً. وَعَمِلَ يُوسُفُ هُناكَ مَناحَةً لِسَبْعَةِ أيّامٍ.

11 C ând locuitorii din Canaan au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet al egiptenilor.“ De aceea acel loc a fost numit Abel-Miţrayim; el se află dincolo de Iordan.

وَرَأى سُكّانُ تِلْكَ المِنطَقَةِ مِنَ الكَنْعانِيِّينَ المَناحَةَ المُقامَةَ عَلَى بَيدَرِ أطادَ. فَقالُوا: «المِصْرِيُّونَ يَنُوحُونَ بِمَرارَةٍ.» فَسَمُّوا ذَلِكَ المَكانَ آبِلَ مِصْرايِمَ، وَهُوَ شَرْقُ نَهْرِ الأُردُنِّ.

12 A stfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el aşa cum le-a poruncit acesta.

وَهَكَذا فَعَلَ أولادُ يَعقُوبَ كَما أوصاهُمْ.

13 E i l-au dus în Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare.

إذْ حَمَلُوهُ إلَى أرْضِ كَنْعانَ. ثُمَّ دَفَنُوهُ فِي الحَقلِ الَّذِيِ فِي حَقلِ المَكفِيلَةِ قُرْبَ مَمْرا. وَهُوَ الحَقلُ الَّذِي اشْتَراهُ إبْراهِيمُ مِنْ عِفْرُونَ الحِثِّيِّ لِيَكُونَ مَقْبَرَةً.

14 D upă ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se duseseră cu el să-şi îngroape tatăl. Bunătatea lui Iosif faţă de fraţii săi

ثُمَّ عادَ يُوسُفُ وَإخوَتُهُ وَكُلُّ الَّذِينَ جاءُوا مَعَهُ لِدَفْنِ أبِيهِ إلَى مِصْرَ، بَعْدَ أنْ دَفَنَ أباهُ. خوفُ إخْوَةِ يُوسُفَ منه

15 C ând fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, s-au gândit că poate Iosif îi va urî şi se va răzbuna pentru tot răul pe care i l-au făcut.

ثُمَّ أحَسَّ إخْوَةُ يُوسُفَ بِالخَوفِ، لِأنَّ أباهُمْ ماتَ. فَقالُوا: «رُبَّما يَحمِلُ يُوسُفُ ضَغِينَةً عَلَينا. وَرُبَّما يَجعَلُنا نَدفَعُ ثَمَنَ إساءَتِنا لَهُ.»

16 D e aceea ei au trimis să-i spună lui Iosif că, înainte să moară, tatăl lui i-ar fi dat următoarea poruncă:

فَأرْسَلُوا رِسالَةً إلَى يُوسُفَ تَقُولُ: أوصانا أبوكَ بِهَذا قَبلَ مَوْتِهِ فَقالَ لَنا:

17 „ Iosife, te rog, iartă nelegiuirea şi păcatul fraţilor tăi, pentru că ei ţi-au făcut rău. Iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău.“ Iosif a plâns când i s-au spus aceste lucruri.

«قُولُوا لِيُوسُفَ: لَقَدْ أساءَ إلَيكَ إخْوَتُكَ حَقّاً. لَكِنْ أرجُو أنْ تُسامِحَهُمْ عَلَى جَرِيمَتِهِمْ وَخَطِيَّتِهِمْ.» فَالآنَ أرجُو أنْ تَغْفِرَ جَرِيمَةَ خُدّامِ إلَهِ أبِيكَ. فَبَكَى يُوسُفُ بِسَبَبِ رِسالَتِهِمْ.

18 F raţii lui au venit, s-au plecat înaintea lui şi i-au zis: – Suntem sclavii tăi.

وَذَهَبَ إلَيهِ إخْوَتُهُ أيضاً. وَألقَوْا بِأنفُسِهِمْ أمامَهُ وَقالُوا: «ها نَحنُ عَبِيدٌ لَكَ.»

19 – Nu vă temeţi! le-a răspuns Iosif. Sunt eu în locul lui Dumnezeu?

لَكِنَّ يُوسُفَ قالَ لَهُمْ: «لا تَخافُوا، فَهَلْ أنا اللهُ لِأُدِينَكُمْ؟

20 C hiar dacă voi aţi intenţionat să-mi faceţi rău, Dumnezeu a schimbat răul în bine pentru a susţine viaţa unui popor numeros, aşa cum face astăzi.

أنتُمْ نَوَيتُمْ بِي شَرّاً، لَكِنَّ اللهَ نَوَى بِهِ خَيراً. فَقَدْ قَصَدَ اللهُ أنْ يُحَقِّقَ النَّتائِجَ الحالِيَّةَ: أنْ يُبْقِيَ عَلَى حَياةِ كَثِيرِينَ.

21 D eci nu vă temeţi! Eu însumi mă voi îngriji de hrana voastră şi a copiilor voştri. Apoi i-a mângâiat şi le-a vorbit cu bunătate. Moartea lui Iosif

فَلا تَخافُوا. وَأنا سَأعُولُكُمْ وَأعُولُ أطفالَكُمْ.» وَهَكَذا طَمْأنَهُمْ وَطَيَّبَ قُلُوبَهُمْ.

22 I osif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său; el a trăit o sută zece ani.

فَبَقِيَ يُوسُفُ وَبَيتُ أبِيهِ فِي مِصْرَ. وَعاشَ يُوسُفُ مِئَةً وَعَشْرَ سِنِينَ.

23 I osif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii săi.

وَعاشَ يُوسُفَ لِيَرَى أبْناءَ أفْرايِمَ وَأحفادَهُ. وَنُسِبَ أبْناءُ ماكِيرَ بْنِ مَنَسَّى إلَى يُوسُفَ. موتُ يُوسُف

24 A poi Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni în ajutorul vostru şi vă va duce din această ţară în ţara pe care le-a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“

وَقالَ يُوسُفُ لإخوَتِهِ: «أنا أحتَضِرُ، لَكِنَّ اللهَ سَيَهْتَمُّ بِكُمْ وَسَيُخْرِجُكُمْ مِنْ هَذَهِ الأرْضِ إلَى الأرْضِ الَّتِي وَعَدَ بِها إبْراهِيمَ وَإسْحاقَ وَيَعقُوبَ.»

25 I osif i-a pus pe fiii lui Israel să jure: „Când Dumnezeu va veni în ajutorul vostru, să luaţi oasele mele de aici.“

وَاسْتَحلَفَ يُوسُفُ أبْناءَ إسْرائِيلَ وَقالَ: «عِندَما يَأْتِي اللهُ إلَيكُمْ وَيُخْرِجُكُمْ، احمِلُوا عِظامِي مِنْ هُنا.»

26 I osif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.

وَماتَ يُوسُفُ بَعْدَ أنْ عاشَ مِئَةً وَعَشَرَ سَنَواتٍ. فَحَنَّطُوهُ وَوَضَعُوهُ فِي تابُوتٍ فِي مِصْرَ.