1 A hab i-a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii cu sabia.

فَأخبَرَ أخآبُ إيزابَلَ بِكُلِّ ما فَعَلَهُ إيلِيّا، وَكَيفَ قَتَلَ كُلَّ الأنبِياءِ بِالسَّيفِ.

2 I zabela a trimis un mesager la Ilie ca să-i spună: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă mâine la această oră nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“

فَأرسَلَتْ إيزابَلُ رَسُولاً إلَى إيلِيّا يَقُولُ: «لَيتَ الآلِهَةَ تَفعَلُ بِي كُلَّ سُوءٍ إنْ لَمْ أقتُلْكَ قَبلَ ظُهرِ غَدٍ كَما قَتَلْتَ أنبِياءَ البَعلِ.»

3 C ând a auzit acest lucru, Ilie a fugit îndată ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda şi şi-a lăsat slujitorul acolo,

فَلَّما سَمِعَ إيلِيّا هَذا خافَ، فَهَرَبَ لِيَنجُوَ بِحَياتِهِ إلَى بِئْرِ السَّبْعِ فِي يَهُوذا، وَتَرَكَ خادِمَهُ هُناكَ.

4 i ar el s-a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s-a aşezat sub el şi s-a rugat să moară: „Destul, Doamne! Ia-mi viaţa acum, căci nu sunt mai bun decât strămoşii mei.“

ثُمَّ مَشَى يَوماً كامِلاً فِي البَرِّيَّةِ. وَعِندَما تَعِبَ جَلَسَ تَحتَ شَجَرَةٍ. وَهُناكَ تَمَنَّى المَوتَ لِنَفسِهِ. وَقالَ للهِ: «قَدْ كَفانِي ما حَصَلَ لِيَ يا اللهُ. فَأمِتْنِي، فَأنا لَسْتُ أفضَلَ مِنْ آبائِي.»

5 A poi, s-a întins sub verigel şi a adormit. Deodată un înger l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“

فاضطَجَعَ إيلِيّا تَحتَ الشَّجَرَةِ وَنامَ. فَجاءَ مَلاكٌ إلَى إيلِيّا وَلَمَسَهُ، وَقالَ لَهُ: «انهَضْ وَكُلْ!»

6 U itându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou.

فتَطَلَّعَ إيلِيّا فَرَأى عِندَ رَأْسِهِ كَعكَةً مَخبُوزَةً عَلَى الفَحمِ وَإبرِيقَ ماءٍ. فَأكَلَ وَشَرِبَ ثُمَّ عادَ فَنامَ.

7 Î ngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“

وَبَعدَ فَترَةٍ عادَ مَلاكُ اللهِ إلَيهِ وَقالَ لَهُ: «انهَضْ وَكُلْ! وَإلّا فَإنَّكَ لَنْ تَقوَى عَلَى قَطعِ الرِّحلَةِ الطَّوِيلَةِ أمامَكَ.»

8 E l s-a sculat, a mâncat şi a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.

فَنَهَضَ إيلِيّا، وَأكَلَ وَشَرِبَ. وَاسْتَمَدَّ مِنْ ذَلِكَ الطَّعامِ قُوَّةً تَكفِيهِ لِلمَسِيرِ أربَعِينَ نَهاراً وَأربَعِينَ لَيلَةً. فَسارَ حَتَّى وَصَلَ إلَى جَبَلِ حُورِيبَ، جَبَلِ اللهِ.

9 A intrat într-o peşteră şi a petrecut noaptea acolo. Şi Domnul i-a vorbit astfel: – Ce faci tu aici, Ilie?

وَهُناكَ دَخَلَ إيلِيّا مُغارَةً وَباتَ لَيلَتَهُ فِيها. ثُمَّ كَلَّمَ اللهُ إيلِيّا وَقالَ لَهُ: «ما الَّذِي تَفعَلُهُ هُنا يا إيلِيّا؟»

10 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

فَأجابَ إيلِيّا: «غِرْتُ غَيرَةً كَبِيرَةً للهِ ، الإلَهِ القَدِيرِ. لأنَّ بَنِي إسْرائِيلَ كَسَرُوا عَهْدَكَ، وَهَدَمُوا مَذابِحَكَ، وَقَتَلُوا أنبِياءَكَ. وَأنا النَّبِيُّ الوَحِيدُ النّاجِي مِنْ بَيْنِ أنبِيائِكَ. وَهُمْ يَسْعَوْنَ إلَى قَتلِي أيضاً!»

11 – Ieşi şi stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul, căci Domnul va trece pe acolo! Înaintea Domnului a venit un vânt mare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur.

فَقالَ اللهُ لإيلِيّا: «اخرُجْ وَقِفْ عَلَى الجَبَلِ أمامِي. وَسَأمُرُّ مِنْ جانِبِكَ.» فَخرَجَ وَوَقَفَ عَلَى الجَبَلِ. فَمَرَّ اللهُ مَعَ هُبُوبِ رِيحٍ قَوِيَّةٍ. فَشَقَّتِ الرِّيحُ الجَبَلَ، وَكَسَّرَتِ الصُّخُورَ أمامَ اللهِ. لَكِنَّ اللهَ لَمْ يَكُنْ فِي الرِّيحِ. وَبَعدَ تِلْكَ الرِّيحِ، حَدَثَ زَلْزالٌ، لَكِنَّ اللهَ لَمْ يَكُنْ فِي الزَّلزالِ.

12 D upă acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav.

وَبَعدَ ذَلِكَ الزَّلزالِ ظَهَرَتْ نارٌ، لَكِنَّ اللهَ لَمْ يَكُنْ فِي النّارِ. وَبَعدَ تِلْكَ النّارِ كانَ هُناكَ صَوتٌ هادِئٌ رَقِيقٌ.

13 C ând l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii. Şi o voce i-a vorbit astfel: – Ce faci tu aici, Ilie?

فَلَمّا سَمِعَ إيلِيّا الصَّوتَ، لَفَّ وَجهَهُ بِمِعطَفِهِ. ثُمَّ ذَهَبَ وَوَقَفَ فِي مَدْخَلِ المُغارَةِ. فَقالَ لَهُ الصَّوتُ: «ما الَّذِي تَفعَلُهُ هُنا؟»

14 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

فَقالَ إيلِيّا: «غِرْتُ غَيرَةً كَبِيرَةً للهِ ، الإلَهِ القَدِيرِ. لأنَّ بَنِي إسْرائِيلَ كَسَرُوا عَهْدَكَ، وَهَدَمُوا مَذابِحَكَ، وَقَتَلُوا أنبِياءَكَ. وَأنا النَّبِيُّ الوَحِيدُ النّاجِي مِنْ بَيْنِ أنبِيائِكَ. وَهُمْ يَسْعَوْنَ إلَى قَتلِي أيضاً!»

15 – Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, i-a spus Domnul, şi du-te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să-l ungi pe Hazael ca rege peste Aram.

فَقالَ لَهُ اللهُ: «ارجِعْ فِي الطَّرِيقِ المُؤَدِّي إلَى البَرِّيَّةِ القَرِيبَةِ مِنْ دِمَشْقَ. ثُمَّ ادْخُلْ دِمَشْقَ، وَامْسَحْ حَزائِيلَ مَلِكاً عَلَى أرامَ.

16 S ă-l ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca rege peste Israel, iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău.

ثُمَّ امْسَحْ ياهُو بْنَ نِمْشِي مَلِكاً عَلَى إسْرائِيلَ. وَامْسَحْ ألِيشَعَ بْنَ شافاطَ الَّذِي مِنْ آبَلَ مَحُولَةَ نَبِيّاً بَدَلاً مِنْكَ.

17 Ş i se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei.

وَسَيَقتُلُ ياهُو كُلَّ مَنْ يَنجُو مِنْ سَيفِ حَزائِيلَ. وَسَيَقتُلُ ألِيشَعُ كُلَّ مَنْ يَنجُو مِنْ سَيفِ ياهُو.

18 D ar Mi-am păstrat în Israel şapte mii de bărbaţi, pe toţi aceia care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi care nu l-au sărutat.

لَكِنِّي سَأُبقِي فِي إسْرائِيلَ سَبعَةَ آلافِ رَجُلٍ لَمْ يَنحَنُوا لِبَعلٍ وَلا قَبَّلُوهُ.» ألِيشَعُ يَصِيرُ نَبِيّا

19 I lie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta.

فَغادَرَ إيلِيّا ذَلِكَ المَكانَ وَذَهَبَ يُفَتِّشُ عَنْ ألِيشَعَ بْنِ شافاطَ. فَوَجَدَهُ يَحرُثُ اثْنَي عَشَرَ فَدّاناً مِنَ الأرْضِ. فَتَقَدَّمَ إيلِيّا إلَى ألِيشَعَ وَوَضَعَ مِعطَفَهُ عَلَيهِ.

20 E lisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie. – Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma! – Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!

فَتَرَكَ ألِيشَعُ البَقَرَ فَوراً وَرَكَضَ خَلفَ إيلِيّا. فَقالَ ألِيشَعُ: «اسْمَحْ لِي بأنْ أُوَدِّعَ وَالِدِيَّ بِقُبلَةٍ، وَبَعدَ ذَلِكَ سَأتبَعُكَ.» فَأجابَهُ إَيلِيّا: «ارْجِعْ إنْ أرَدْتَ. هَلْ مَنَعْتُكَ مِنَ الرُّجُوعِ؟»

21 E lisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit.

فَرَجِعَ ألِيشَعُ وَذَبَحَ بَقَرَهُ. وَأحرَقَ نِيرَ البَقَرِ حَطَباً لِلنّارِ وَسَلَقَ اللَّحمَ. ثُمَّ وَزَّعَ مِنْهُ عَلَى أهلِ بَلْدَتِهِ، فَأكَلُوا. وَبَعدَ ذَلِكَ قامَ وَتَبِعَ إيلِيّا وَصارَ مُساعِداً لَهُ.