Psalmii 37 ~ ﺍﻟﻤﺰﺍﻣﻴﺮ 37

picture

1 N u te mânia din pricina celor răi şi nu-i invidia pe cei ce săvârşesc răul,

لا يُزعْجْكَ الأشْرارُ. وَلا تَحسِدْ مَنْ يَقتَرِفُونَ الآثامَ.

2 c ăci ei se usucă repede ca iarba şi se veştejesc precum verdeaţa!

لِأنَّهُمْ سَرْعانَ ما يُذَلُّونَ وَيَمُوتُونَ، يَذْبُلُونَ مِثلَ الحَشائِشِ الَّتِي تَنمُو فِي الحُقُولِ.

3 Î ncrede-te în Domnul şi fă binele! Locuieşte în ţară şi veghează să umbli în credincioşie!

عَلَى اللهِ اتَّكِلْ، وَافْعَلِ الخَيرَ. وَسَتَسكُنُ أرْضَكَ وَتَنْعُمُ بِالأمانِ.

4 D esfătarea ta să fie Domnul şi El va împlini cererile inimii tale!

تَلَذَّذْ بِاللهِ ، وَسَيُعطِيكَ مُشْتَهَياتِ قَلْبِكَ.

5 Î ncredinţează-ţi calea în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.

سَلِّمْ للهِ حَياتَكَ، وَاتَّكِلْ عَلَيهِ، وَهُوَ سَيَعْمَلُ.

6 E l va face să răsară dreptatea ta ca zorii şi cauza ta dreaptă – ca miezul zilei.

سَيَجْعَلُ صَلاحَكَ يُشْرِقُ كَالضِّياءِ، وَعَدلَكَ كَشَمْسِ الظَّهِيرَةِ.

7 T aci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El, nu te mânia din pricina celui ce reuşeşte în umblarea lui, a celui ce-şi împlineşte planurile lui rele.

اثبُتْ فِي حَضرَةِ اللهَ ، وَانتَظِرْهُ بِصَبرٍ. وَلا تَقلَقْ إذا نَجَحَتْ خُطَطُ ذَوِي المَكائِدِ الشِّرِّيرَةِ.

8 R enunţă la mânie, părăseşte furia! Nu te mânia, căci mânia duce numai la rău!

لا تَنزَعِجْ وَلا تَغْضَبْ! وَلا تَغْتَظْ فَتَنْدَفِعَ إلَى الشَّرِّ.

9 F iindcă cei ce fac răul vor fi stârpiţi, dar numai cei ce nădăjduiesc în Domnul vor moşteni ţara!

لِأنَّ الأشْرارَ سَيَهلِكُونَ، أمّا الَّذِينَ يَنتَظِرُونَ اللهَ ، فَسَيَمْتَلِكُونَ الأرْضَ.

10 Î ncă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.

بَعْدَ وَقْتٍ قَلِيلٍ، يَمضِي الشِّرِّيرُ. تُفَتِّشُ عَنْهُ طَوِيلا، فَلا تَجِدُهُ!

11 C ei blânzi însă vor moşteni ţara şi se vor bucura de belşug de pace!

أمّا الوُدَعاءُ فَسَيَمْتَلِكُونَ الأرْضَ، وَيَتَمَتَّعُونَ بِسَلامٍ وَخَيرٍ.

12 C el rău unelteşte împotriva celui drept, scrâşneşte din dinţi împotriva lui.

الأشْرارُ يَكِيدُونَ دَوْماً لِلصّالِحِينَ، وَيُظهِرُونَ بُغضَهُمْ لَهُمْ.

13 D ar Stăpânul râde de el, căci ştie că-i soseşte şi lui ziua.

لَكِنَّ اللهَ يَسْخَرُ مِنْهُمْ! لِأنَّهُ يَعْرِفُ أنَّ يَوْمَهُمْ آتٍ!

14 C ei răi îşi scot sabia, îşi încordează arcul, ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel nevoiaş, să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.

يَستَلُّ الأشْرارُ سُيُوفَهُمْ وَيَمُدُّونَ أقواسَهُمْ. لِقَتلِ المَساكِينِ وَذَبْحِ الصّالِحِينَ المُستَقِيمِينَ.

15 C u săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi, iar arcurile le vor fi zdrobite.

لَكِنَّ سُيُوفَهُمْ سَتَختَرِقُ قُلُوبَهُمْ، وَأقواسَهُمْ سَتَنكَسِرُ.

16 M ai bun este puţinul celui drept, decât belşugul multor răi,

القَلِيلُ الَّذِي يَملِكُهُ البارُّ خَيرٌ مِنَ الثَّروَةِ العَظِيمَةِ الَّتِي يُكَدِّسُها الأشْرارُ.

17 c ăci braţele celor răi vor fi frânte, dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi.

لِأنَّ قُوَّةَ الأشْرارِ سَتُكْسَرُ، أمّا الصّالِحُونَ، فَاللهُ يَعتَنِي بِهِمْ.

18 D omnul cunoaşte zilele celor integri. Moştenirea lor va fi pe vecie.

اللهُ يَعلَمُ مَنْ هُمُ الطّاهِرُونَ، وَثَوابُهُمْ يَدُومُ إلَى الأبَدِ!

19 E i nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea, iar în zile de foamete vor fi săturaţi.

فِي الأزمِنَةِ العَصِيبَةِ لَنْ يَخزُوا، وَفِي أيّامِ الجُوعِ يَشْبَعُونَ.

20 C ei răi vor pieri însă, iar duşmanii Domnului vor fi ca cele mai frumoase păşuni; vor trece, ca fumul vor trece.

أمّا الأشْرارُ فَسَيَهلِكُونَ. فَأعداءُ اللهِ أشْبَهُ بِزُهُورِ الحَقلِ الجَمِيلَةِ، الَّتِي تَصعَدُ ذاتَ يَوْمٍ فِي الدُّخانِ!

21 C el rău împrumută, dar nu mai dă înapoi; cel drept însă este milos şi înapoiază.

الشِّرِّيرُ يَستَدِينُ المالَ وَلا يَسُدُّ دَيْنَهُ، أمّا الصّالِحُ فَكَرِيمٌ مِعْطاءٌ.

22 C ei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara, dar cei ce sunt blestemaţi de El vor fi stârpiţi.

لِأنَّ مَنْ يُبارِكهُمُ اللهُ يَمْتَلِكُونَ الأرْضَ، وَمَنْ يَلعَنُهُمْ يَهلِكُونَ.

23 D omnul întăreşte paşii omului, atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui.

يُثَبِّتُ اللهُ خَطَواتِ الإنسانِ الَّذِي تُرضِيهِ طَرِيقُهُ.

24 C ând acesta cade, nu este doborât de tot, căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.

إذا تَعَثَّرَ، لا يَسقُطُ، فَاللهُ حاضِرٌ لِيَسنِدَهُ وَيُثَبِّتَهُ.

25 D in tinereţea mea şi până la bătrâneţe nu am văzut vreun om drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.

عَمَّرْتُ طَوِيلاً، وَلَمْ أرَ بارّاً مَتْرُوكاً، وَلَمْ أرَ أبناءَهُ يَستَعْطُونَ طَعاماً.

26 E l este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut, iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare.

بَلْ هُوَ شَفُوقٌ دَوْماً وَيُقْرِضُ بِسَخاءٍ، وَالبَرَكَةُ نَصِيبُ أبْنائِهِ.

27 D eci depărtează-te de rău şi fă binele! Atunci vei putea locui în ţară pentru totdeauna!

فَتَجَنَّبِ الشَّرَّ، وَافعَلِ الخَيرَ وَلَنْ تَكُونَ بِلا مَأوَى.

28 D omnului Îi place să facă dreptate şi nu-Şi părăseşte credincioşii! Totdeauna ei sunt păziţi, dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi.

لِأنَّ اللهَ يُحِبُّ الإنصافَ. وَلا يَترُكُ أتباعَهُ الأُمَناءَ. إلَى الأبَدِ يَرعاهُمْ، أمّا نَسلُ الأشْرارِ فَيُقطَعُ.

29 C ei drepţi vor moşteni ţara, o vor locui pe vecie.

يَأخُذُ الصّالِحُونَ الأرْضَ المَوعُودَةَ، وَإلَى الأبَدِ يَسكُنُونَها.

30 G ura celui drept rosteşte cuvinte înţelepte, iar limba lui grăieşte cu dreptate.

بِحِكْمَةٍ يَتَكَلَّمُ الإنسانُ الصّالِحُ، وَعَنْ أُمُورٍ مُستَقِيمَةٍ يَتَحَدَّثُ.

31 E l poartă în inimă Legea Dumnezeului său, şi astfel picioarele nu-i alunecă.

شَرِيعَةُ إلَهِهِ فِي قَلبِهِ. بِها يَعمَلُ دائِماً.

32 C el rău îl pândeşte pe cel drept, căutând să-l omoare,

الشِّرِّيرُ يُراقِبُ الصّالِحِينَ دَوْماً مُتَفَكِّراً فِي طُرُقٍ لِقَتلِهِمْ.

33 î nsă Domnul nu-l dă pe mâna lui şi nu-l lasă să fie osândit la judecata lui.

لَكِنَّ اللهَ لا يَترُكُ الإنسانَ الصّالِحَ، لا يَدَعُهُ اللهُ يُدانُ فِي المُحاكَمَةِ.

34 N ădăjduieşte în Domnul şi păzeşte calea Lui, iar El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara şi vei vedea nimicirea celor răi!

انتَظِرِ اللهَ وَاعْمَلْ بِكَلامِهِ، وَهُوَ يَرفَعُكَ فَتَمْتَلِكَ الأرْضَ، وَتَرَى الأشْرارَ يَهلِكُونَ.

35 L -am văzut pe cel rău în toată puterea lui, întinzându-se ca un copac bogat, bine sădit în ţara lui.

رَأيتُ مَرَّةً طاغِيَةً مُسْتبِدّاً، مُتَشَامِخاً كأرْزِ لُبْنانَ.

36 D ar când am trecut încă o dată pe acolo, nu mai era; l-am căutat, dar nu l-am mai găsit.

ثُمَّ مَرَرْتُ بِهِ ثانِيَةً، فَلَمْ أجِدْهُ. بَحَثْتُ عَنْهُ، فَلَمْ يَكُنْ لَهُ مَوضِعٌ.

37 U ită-te la cel cinstit, priveşte-l pe cel integru, căci omul paşnic are viitor!

لاحِظِ الأتقِياءَ الأُمَناءَ. فَآخِرَةُ مُحِبِّي السَّلامِ صالِحَةٌ.

38 R ăzvrătiţii vor fi nimiciţi cu toţii; viitorul celor răi va fi retezat.

أمّا كاسِرُو الشَّرِيعَةِ فَيَهلِكُونَ جَمِيعاً، لِأنَّهُمْ سَيُقطَعُونَ مِنَ الأرْضِ.

39 I zbăvirea celor drepţi vine de la Domnul, Care le este refugiu în vreme de necaz.

يَنصُرُ اللهُ الأبرارَ، هُوَ حِصْنُهُمْ فِي الضِّيقِ.

40 D omnul îi ajută şi îi scapă; îi scapă de cei răi şi îi eliberează, pentru că au căutat scăparea la El.

يُعِينُهُمْ اللهُ وَيُحَرِّرُهُمْ. وَمِنَ الأشْرارِ يُنقِذُهُمْ. لِأنَّهُمْ إلَيهِ يَلجأونَ.