1 U n fiu înţelept acceptă disciplinarea tatălui său, dar cel batjocoritor nu ascultă mustrarea.

الابنُ الحَكِيمُ يَستَمِعُ إلَى تَعلِيمِ أبِيهِ، أمّا المُسْتَهْزئُ فَلا يَستَمِعُ إلَى التَّأدِيبِ.

2 P rin rodul gurii te bucuri de bunătăţi, dar dorinţa celor necredincioşi este violenţa.

مِنْ ثَمَرِ كَلامِهِ يَأكُلُ الإنسانُ ما هُوَ صالِحٌ، وَالغادِرُونَ يَشتَهُونَ العُنفَ وَالظُّلْمَ.

3 C ine îşi păzeşte gura îşi păzeşte viaţa, dar cine se pripeşte în vorbire se ruinează.

مَنْ يَحرِصْ عَلَى كَلامِهِ يَحرِصْ عَلَى حَياتِهِ، وَالَّذِي يَتَكَلَّمُ كَثِيراً يُدَمَّرُ.

4 L eneşul doreşte mult şi nu are nimic, dar dorinţa celor harnici este satisfăcută.

الكَسْلانُ يَشتَهِي وَلَكِنَّهُ لا يَحصُلُ عَلَى شَيءٍ، أمّا المُجتَهِدُ فَيَحصُلُ عَلَى مُبتَغاهُ.

5 C el drept urăşte ceea ce este fals, dar cel rău îşi aduce dezonoare şi ruşine.

البارُّ يَكرَهُ الكَذِبَ، أمّا الشِّرِّيرُ فَيَتَصَرَّفُ بِطَرِيقَةٍ مُخزِيَةٍ.

6 D reptatea îl protejează pe cel integru, dar răutatea îl doboară pe cel păcătos.

البِرُّ يَحرُسُ الإنسانَ الَّذِي يَحيا بِصِدقٍ وَاسْتِقامةٍ، وَالشَّرُّ يُسقِطُ الخاطِئَ.

7 U nul pretinde că este bogat şi n-are nimic; altul pretinde că este sărac şi are mari bogăţii.

يُوجَدُ إنسانٌ يَتَظاهَرُ بِالغِنَى وَهُوَ لا يَملِكُ شَيئاً، وَآخَرُ يَتَظاهَرُ بِالفَقرِ، مَعَ أنَّهُ يَملِكُ ثَروَةً عَظِيمَةً.

8 B ogăţia omului îi poate răscumpăra viaţa, dar săracul nu ascultă ameninţarea.

ثَروَةُ الإنسانِ فِديَةٌ لِحَياتِهِ، أمّا الفَقِيرُ فَلا يَسْمَعُ التَّهدِيدَ.

9 L umina celor drepţi străluceşte veselă, dar candela celor răi se stinge.

يَسْطَعُ نُورُ الأبرارِ، أمّا الأشرارُ فَيَنطَفِئُ مِصباحُهُمْ.

10 M ândria dă naştere doar la certuri, dar înţelepciunea se găseşte la cei ce primesc sfaturile.

الكِبرِياءُ تُؤَدِّي إلَى الخِلافِ، أمّا الحِكْمَةُ فَمَعِ الَّذِينَ يأخُذُونَ بِالنَّصِيحَةِ.

11 B ogăţia câştigată fără trudă va scădea, dar cel ce strânge prin muncă se va îmbogăţi.

الغِنَى الَّذِي يَأتِي بِالغِشِّ وَالأساليبِ البَطّالةِ سَيَتَناقَصُ، أمّا الَّذِي يَجمَعُ الثَّروَةَ بِتَعَبِهِ فيَسْتَغْنِيَ.

12 O speranţă amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.

الرَّغبَةُ المُؤَجَّلَةُ تُسَبِّبُ المَرَضَ لِلقَلبِ، وَالأُمنِيَةُ المُتَحَقِّقَةُ تُعطِي حَياةً.

13 C ine dispreţuieşte învăţătura va suferi pedeapsa, dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.

مَنْ يَرفُضِ التَّعلِيمَ يُعَرِّضْ نَفْسَهُ للخَرابِ، وَمَنْ يَلتَزِمْ بِالوَصِيَّةِ يُكافَأْ.

14 Î nvăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, îndepărtând pe om de la cursele morţii.

تَعلِيمُ الحَكِيمِ يُنبُوعُ حَياةٍ حَتَّى يَبتَعِدَ الإنسانُ عَنْ فِخاخِ المَوتِ.

15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor necredincioşi duce la ruină.

التَّفكَيرُ الصّالِحُ وَالسَّليمُ يُعطِي نِعْمَةً، أمّا طَرِيقُ الغادِرِينَ فَصَعْبٌ.

16 O rice om prudent lucrează cu cunoştinţă, dar cel prost îşi dă la iveală prostia.

يَسلُكُ النَّبِيهُ وَفْقَ مَعرِفَتِهِ، أمّا الأحْمَقُ فَيَكَشِفُ غَباءَهُ.

17 U n mesager rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce vindecare.

المَبعُوثُ الشِّرِّيرُ يُسَبِّبُ المَشاكِلَ، أمّا الرَّسُولُ الأمِينُ فَيُعطِي شِفاءً.

18 C ine ignoră mustrarea merge spre sărăcie şi ruşine, dar cine ia seama la corectare va fi respectat.

مَنْ يَتَجاهَلِ التَّعلِيمَ سَيُصِيبُهُ الفَقرُ وَالذُّلُّ، أمّا مَنْ يَقبَلِ التَّوبِيخَ فَسَيُكَرَّمُ.

19 O dorinţă împlinită este dulce sufletului, dar pentru cei proşti este o urâciune să se depărteze de rău.

الرَّغبَةُ المُجابَةُ تُفرِحُ النَّفسَ، أمّا الأغبِياءَ فَيَكرَهُونَ الابتِعادَ عَنِ الشَّرِّ.

20 C ine umblă cu înţelepţii va deveni înţelept, dar cine se asociază cu proştii va avea de suferit.

مَنْ يُصادِقِ الحَكِيمَ يَصبِحْ حَكِيماً، وَمَنْ يُرافِقُ الأغبِياءَ فَسَيُعانِي.

21 N enorocirea îi urmăreşte pe cei păcătoşi, dar cei drepţi sunt răsplătiţi cu fericire.

الضِّيقُ يُلاحِقُ الخُطاةَ، أمّا الأبْرارُ فَمُكافَأَتُهُمُ الخَيرُ.

22 O mul bun lasă moştenire nepoţilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept.

الرَّجُلُ الصّالِحُ يَترُكُ مِيراثاً لأحفادِهِ، وَغِنَى الأشرارِ يَأخُذُهُ الأبرارُ.

23 O gorul omului sărac produce hrană din belşug, dar aceasta este distrusă datorită nedreptăţii.

أرْضُ الفَقِيرِ المَحرُوثَةُ قَدْ تُنتِجُ غَلَّةً، وَلَكِنَّ الظُّلْمَ يَسلُبُها.

24 C ine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul, dar cine-l iubeşte are grijă să-l disciplineze.

مَنْ يَمنَعُ عَصا التَّأدِيبِ عِنْ ابْنِهِ فَإنَّهُ يَكرَهُهُ، وَمَنْ يُحِبُّ ابْنَهُ يَسْعَى إلَى تأديبِهِ.

25 C el drept mănâncă până se satură, dar stomacul celor răi va duce lipsă.

البارُّ يَأكُلُ حَتَّى يَشبَعُ، أمّا بَطنُ الشِّرِّيرِ فَيَبقَى فارِغاً.