1 I ov a răspuns:

فَأجابَ أيُّوبُ وَقالَ:

2 „ Da, ştiu că aşa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

«أعلَمُ أنَّكَ عَلَى صَوابٍ. فَكَيفَ يَتَبَرَّرُ الإنسانُ أمامَ اللهِ؟

3 D acă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

إنْ أرادَ اللهُ أنْ يَتَّهِمَهُ، فَلَنْ يَستَطِيعَ أنْ يُعطِيهِ جَواباً شافِياً وَلَو مَرَّةً واحِدَةً مِنْ ألفٍ.

4 E l are o inimă înţeleaptă şi o putere mare. Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?

فَاللهُ كامِلُ الحِكْمَةِ وَالقُوَّةِ. مَنْ عانَدَهُ وَسَلِمَ؟

5 E l mută munţii fără ca aceştia să ştie când îi răstoarnă în mânia Sa.

هُوَ الَّذِي يُحَرِّكُ الجِبالَ دُونَ أنْ تَعلَمَ، وَيَقلِبُها عِندَما يَغضَبُ.

6 E l scutură pământul din locul său şi face ca stâlpii să-i tremure.

هُوَ الَّذِي يَهُزُّ الأرْضَ مِنْ مَكانِها، فَتَرتَجِفُ أساساتُها.

7 E l porunceşte soarelui şi nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

هُوَ الَّذِي يَأمُرُ قُرْصَ الشَّمسِ فَلا تُشرِقُ، وَيُغَطِّي النُّجُومَ فَلا تُشِّعُّ.

8 E l singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

هُوَ وَحدَهُ الَّذِي يَبسِطُ السَّماواتِ، وَيَمشِي عَلَى أمواجِ البَحرِ.

9 E l a făcut Ursul şi Orionul, Pleiadele şi constelaţiile sudului.

«هُوَ الَّذِي صَنَعَ الدُّبَّ الأكبَرَ وَالجَبّارَ وَالثُرَيّا وَكَواكِبَ الجَنُوبِ.

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

هُوَ الَّذِي صَنَعَ عَجائِبَ أعظَمَ مِنْ أنْ تُدرَكَ، وَأكثَرَ مِنْ أنْ تُعَدَّ.

11 I ată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea, trece şi nu-mi dau seama.

ها هُوَ اللهُ يَمُرُّ بِي فَلا أراهُ، يَتَجاوَزُنِي فَلا ألحَظُهُ.

12 D acă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

إذا خَطَفَ شَيئاً، مَنِ يَستَطِيعُ أنْ يَرُدَّهُ، أوْ مَنِ سَيَقُولُ لَهُ ماذا تَفعَلُ؟

13 D umnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia; chiar şi oştile lui Rahab Îi sunt supuse.

لَنْ يَرجِعَ عَنْ غَضَبِهِ. قَدِ انحَنَى لَهُ كُلُّ مُساعِديْ رَهَبَ.

14 D eci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

فَكَيفَ أُجِيبُهُ إذاً؟ وَكَيفَ أنتَقِي كَلِماتِي حِينَ أرُدُّ عَلَيهِ؟

15 C hiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

فَرُغْمَ بَراءَتِي لا أملُكُ أنْ أُجِيبَهُ، بَلْ أسْتَرحِمُ دَيّانِي.

16 D acă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde, n-aş crede că mi-a ascultat glasul.

حَتَّى إنْ دَعَوتُ اللهَ فَأجابَنِي، لا أُصَدِّقُ أنَّهُ يُصغِي إلَى صَوتِي!

17 E l mă zdrobeşte printr-o furtună şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.

هُوَ الَّذِي يَضرِبُنِي بِمَصائِبَ كَالعاصِفَةِ، وَيُكَثِّرُ جُرُوحِي دُونَ سَبَبٍ.

18 N u mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

لا يَدَعُنِي ألتَقِطُ أنفاسِي، بَلْ يُشبِعُنِي مَرارَةً.

19 D acă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

إنْ كانَتْ مَسألَةَ قُوَّةٍ، فَهُوَ أقوَى. وَإنْ كانَتْ مَسألَةَ عَدلٍ، فَمَنِ يَستَطِيعُ أنْ يَدعُوهُ إلَى مُحاكَمَةٍ؟

20 C hiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.

رَغمَ استِقامَتِي وَرَغمَ بَراءَتِي، فَإنَّ ما أقُولُهُ يُظهِرُنِي مُذنِباً.

21 S unt nevinovat, dar nu mai ţin la mine. Îmi dispreţuiesc viaţa.

أنا مُستَقِيمٌ وَبَريءٌ، وَلا أهتَمُّ لِنَفسِي. أحتَقِرُ حَياتِي.

22 Î mi e tot una, de aceea zic: «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»

أقُولُ إنَّ هُناكَ نَتِيجَةً واحِدَةً: اللهُ يُنهِي حَياةَ الصّالِحِ وَالشِّرِّيرِ مَعاً.

23 Ş i măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

فَإنْ جاءَتْ مُصِيبَةٌ وَقَتَلَتْ مَنْ قَتَلَتْ، أيَضْحَكُ اللهُ عِندَ مَوتِ الأبرِياءِ؟

24 C ând o ţară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

الأرْضُ مَوضُوعَةٌ تَحتَ سُلطَةِ الأشرارِ، وَقَدْ حَجَبَ اللهُ الحَقَّ عَنِ القُضاةِ. إنْ لَمْ يَكُنِ اللهُ وَراءَ هَذِهِ الأمُورِ، فَمَن إذاً؟

25 Z ilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

«أيّامِي أسرَعُ مِنْ عَدّاءٍ تَعدُو هارِبَةً، وَما مِنْ شَيءٍ صالِحٍ يَحدُثُ فِيها.

26 T rec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

تَمُرُّ كَسُفُنِ القَصَبِ. تَنقَضُّ سَرِيعاً كَما يَنقَضُّ النَّسرُ عَلَى فَرِيسَتِهِ.

27 D acă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,

«لَوْ قُلْتُ سَأنسَى شَكوايَ وَحُزنِي، وَرَسَمْتُ ابتِسامَةً عَلَى وَجهِي،

28 a tunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.

أظَلُّ أخشَى كُلَّ ألَمِي، وَأعْرِفُ أنَّكَ يا اللهُ لَنْ تُبَرِّئَنِي.

29 D acă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

إنْ كُنتَ سَتَجِدُنِي مُذنِباً، لِماذا أُتعِبُ نَفسِي بِلا فائِدَةٍ؟

30 C hiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,

فَلَوْ غَسَلْتُ نَفسِي بِثَلجٍ مُذابٍ، وَنَقَّيتُ يَدَيَّ بِالصّابُونِ،

31 T u tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi şi hainele de mine.

فَسَيَغمِسُنِي اللهُ فِي وَحلِ الهاوِيَةِ، إلَى أنْ تَشْمَئِزَّ ثِيابِي مِنِّي.

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să putem merge împreună la judecată.

لَيسَ اللهُ إنساناً مِثلِي فَأرُدَّ عَلَيْهِ، أوْ كَيْ نَجتَمِعَ مَعاً فِي مَحكَمَةٍ.

33 Ş i nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,

لَيسَ مِنْ وَسِيطٍ بَينَنا، يَضَعُ يَدَهُ عَلَى كِلَينا.

34 c a astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

لَوْ أنَّهُ يَرفَعُ عَنِّي عَصا عِقابِهِ، فَلا يُرعِبنِي رُعباً.

35 A tunci aş vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu aşa mi se întâmplă.

عِنْدَ ذَلِكَ سَأتَكَلَّمُ دُونَ أنْ أخافَ، أمّا الآنَ فَلا أستَطِيعُ.