1 I ov a răspuns:

And Job answered and said,

2 „ Da, ştiu că aşa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Of a truth I know it is so; but how can man be just with God?

3 D acă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

If he shall choose to strive with him, he cannot answer him one thing of a thousand.

4 E l are o inimă înţeleaptă şi o putere mare. Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?

He is wise in heart and mighty in strength: who hath hardened himself against him, and had peace?

5 E l mută munţii fără ca aceştia să ştie când îi răstoarnă în mânia Sa.

Who removeth mountains, and they know it not, when he overturneth them in his anger;

6 E l scutură pământul din locul său şi face ca stâlpii să-i tremure.

Who shaketh the earth out of its place, and the pillars thereof tremble;

7 E l porunceşte soarelui şi nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

Who commandeth the sun, and it riseth not, and he sealeth up the stars;

8 E l singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

Who alone spreadeth out the heavens, and treadeth upon the high waves of the sea;

9 E l a făcut Ursul şi Orionul, Pleiadele şi constelaţiile sudului.

Who maketh the Bear, Orion, and the Pleiades, and the chambers of the south;

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

Who doeth great things past finding out, and wonders without number.

11 I ată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea, trece şi nu-mi dau seama.

Lo, he goeth by me, and I see not; and he passeth along, and I perceive him not.

12 D acă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

Behold, he taketh away: who will hinder him? Who will say unto him, What doest thou?

13 D umnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia; chiar şi oştile lui Rahab Îi sunt supuse.

+God withdraweth not his anger; the proud helpers stoop under him:

14 D eci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

How much less shall I answer him, choose out my words with him?

15 C hiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

Whom, though I were righteous, would I not answer; I would make supplication to my judge.

16 D acă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde, n-aş crede că mi-a ascultat glasul.

If I had called, and he had answered me, I would not believe that he hearkened to my voice,—

17 E l mă zdrobeşte printr-o furtună şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.

He, who crusheth me with a tempest, and multiplieth my wounds without cause.

18 N u mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

He suffereth me not to take my breath, for he filleth me with bitternesses.

19 D acă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

Be it a question of strength, lo, strong; and be it of judgment, who will set me a time?

20 C hiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.

If I justified myself, mine own mouth would condemn me; were I perfect, he would prove me perverse.

21 S unt nevinovat, dar nu mai ţin la mine. Îmi dispreţuiesc viaţa.

Were I perfect, would I not know my soul: I would despise my life.

22 Î mi e tot una, de aceea zic: «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»

It is all one; therefore I said, he destroyeth the perfect and the wicked.

23 Ş i măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

If the scourge kill suddenly, he mocketh at the trial of the innocent.

24 C ând o ţară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

The earth is given over into the hand of the wicked; he covereth the faces of its judges. If not, who then is it?

25 Z ilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

And my days are swifter than a runner: they flee away, they see no good.

26 T rec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

They pass by like skiffs of reed; as an eagle that swoops upon the prey.

27 D acă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,

If I say, I will forget my complaint, I will leave off my countenance, and brighten up,

28 a tunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.

I am afraid of all my sorrows; I know that thou wilt not hold me innocent.

29 D acă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

Be it that I am wicked, why then do I labour in vain?

30 C hiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,

If I washed myself with snow-water, and cleansed my hands in purity,

31 T u tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi şi hainele de mine.

Then wouldest thou plunge me in the ditch, and mine own clothes would abhor me.

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să putem merge împreună la judecată.

For he is not a man, as I am, that I should answer him; that we should come together in judgment.

33 Ş i nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,

There is not an umpire between us, who should lay his hand upon us both.

34 c a astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

Let him take his rod away from me, and let not his terror make me afraid,

35 A tunci aş vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu aşa mi se întâmplă.

I will speak, and not fear him; but it is not so with me.