1 I ov a răspuns:

Respondió Job, y dijo:

2 „ Da, ştiu că aşa e, dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Ciertamente yo sé que es así; ¿Y cómo se justificará el hombre con Dios?

3 D acă s-ar certa cineva cu El, din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

Si quisiere contender con él, No le podrá responder a una cosa entre mil.

4 E l are o inimă înţeleaptă şi o putere mare. Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?

El es sabio de corazón, y poderoso en fuerzas; ¿Quién se endureció contra él, y le fue bien?

5 E l mută munţii fără ca aceştia să ştie când îi răstoarnă în mânia Sa.

El arranca los montes con su furor, Y no saben quién los trastornó;

6 E l scutură pământul din locul său şi face ca stâlpii să-i tremure.

El remueve la tierra de su lugar, Y hace temblar sus columnas;

7 E l porunceşte soarelui şi nu mai răsare; El acoperă lumina stelelor.

El manda al sol, y no sale; Y sella las estrellas;

8 E l singur întinde cerurile şi calcă pe valurile mării.

El solo extendió los cielos, Y anda sobre las olas del mar;

9 E l a făcut Ursul şi Orionul, Pleiadele şi constelaţiile sudului.

El hizo la Osa, el Orión y las Pléyades, Y los lugares secretos del sur;

10 E l face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

El hace cosas grandes e incomprensibles, Y maravillosas, sin número.

11 I ată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea, trece şi nu-mi dau seama.

He aquí que él pasará delante de mí, y yo no lo veré; Pasará, y no lo entenderé.

12 D acă vrea să ia ceva, cine-L poate opri? Cine-I poate spune: «Ce faci?»

He aquí, arrebatará; ¿quién le hará restituir? ¿Quién le dirá: ¿Qué haces?

13 D umnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia; chiar şi oştile lui Rahab Îi sunt supuse.

Dios no volverá atrás su ira, Y debajo de él se abaten los que ayudan a los soberbios.

14 D eci cum pot eu să-I răspund, cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?

¿Cuánto menos le responderé yo, Y hablaré con él palabras escogidas?

15 C hiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde, nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.

Aunque fuese yo justo, no respondería; Antes habría de rogar a mi juez.

16 D acă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde, n-aş crede că mi-a ascultat glasul.

Si yo le invocara, y él me respondiese, Aún no creeré que haya escuchado mi voz.

17 E l mă zdrobeşte printr-o furtună şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.

Porque me ha quebrantado con tempestad, Y ha aumentado mis heridas sin causa.

18 N u mă lasă să-mi trag suflarea, ci mă umple de amărăciune.

No me ha concedido que tome aliento, Sino que me ha llenado de amarguras.

19 D acă e vorba de putere, El e puternic; dacă e vorba de judecată, cine-L poate convoca la judecată?

Si habláremos de su potencia, por cierto es fuerte; Si de juicio, ¿quién me emplazará?

20 C hiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna; oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.

Si yo me justificare, me condenaría mi boca; Si me dijere perfecto, esto me haría inicuo.

21 S unt nevinovat, dar nu mai ţin la mine. Îmi dispreţuiesc viaţa.

Si fuese íntegro, no haría caso de mí mismo; Despreciaría mi vida.

22 Î mi e tot una, de aceea zic: «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»

Una cosa resta que yo diga: Al perfecto y al impío él los consume.

23 Ş i măcar de ar aduce biciul imediat moartea, … dar El râde de durerea celui nevinovat.

Si azote mata de repente, Se ríe del sufrimiento de los inocentes.

24 C ând o ţară e dată pe mâna celui rău, El acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu El, atunci cine?

La tierra es entregada en manos de los impíos, Y él cubre el rostro de sus jueces. Si no es él, ¿quién es? ¿Dónde está?

25 Z ilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul; zboară fără să fi văzut fericirea.

Mis días han sido más ligeros que un correo; Huyeron, y no vieron el bien.

26 T rec ca o luntre de papirus pe apă, ca un vultur care se repede asupra prăzii.

Pasaron cual naves veloces; Como el águila que se arroja sobre la presa.

27 D acă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,

Si yo dijere: Olvidaré mi queja, Dejaré mi triste semblante, y me esforzaré,

28 a tunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele, pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.

Me turban todos mis dolores; Sé que no me tendrás por inocente.

29 D acă tot voi fi condamnat, de ce să mă mai trudesc degeaba?

Yo soy impío; ¿Para qué trabajaré en vano?

30 C hiar dacă m-aş spăla cu săpun şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,

Aunque me lave con aguas de nieve, Y limpie mis manos con la limpieza misma,

31 T u tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi şi hainele de mine.

Aún me hundirás en el hoyo, Y mis propios vestidos me abominarán.

32 C ăci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să putem merge împreună la judecată.

Porque no es hombre como yo, para que yo le responda, Y vengamos juntamente a juicio.

33 Ş i nu se află nici măcar un mijlocitor între noi, care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,

No hay entre nosotros árbitro Que ponga su mano sobre nosotros dos.

34 c a astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

Quite de sobre mí su vara, Y su terror no me espante.

35 A tunci aş vorbi fără să mă mai tem de El, însă nu aşa mi se întâmplă.

Entonces hablaré, y no le temeré; Porque en este estado no estoy en mí.