1 S trigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!

Cantad con gozo a Dios, fortaleza nuestra; Al Dios de Jacob aclamad con júbilo.

2 Î nălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine, din lira cea plăcută şi din harfă.

Entonad canción, y tañed el pandero, El arpa deliciosa y el salterio.

3 S uflaţi din corn la lună nouă, la lună plină, în ziua sărbătorii.

Tocad la trompeta en la nueva luna, En el día señalado, en el día de nuestra fiesta solemne.

4 A ceasta este porunca dată lui Israel, hotărârea Dumnezeului lui Iacov.

Porque estatuto es de Israel, Ordenanza del Dios de Jacob.

5 M ărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului; acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam:

Lo constituyó como testimonio en José Cuando salió por la tierra de Egipto. Oí lenguaje que no entendía;

6 „ I-am luat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai ţin coşul.

Aparté su hombro de debajo de la carga; Sus manos fueron descargadas de los cestos.

7 L a necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat; ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului, te-am încercat la apele Meriba. Sela

En la calamidad clamaste, y yo te libré; Te respondí en lo secreto del trueno; Te probé junto a las aguas de Meriba. Selah

8 A scultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! O, Israele, de M-ai asculta!

Oye, pueblo mío, y te amonestaré. Israel, si me oyeres,

9 S ă nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin! Să nu te închini nici unui zeu!

No habrá en ti dios ajeno, Ni te inclinarás a dios extraño.

10 E u sunt Domnul, Dumnezeul tău! Eu te-am adus din ţara Egiptului! Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“

Yo soy Jehová tu Dios, Que te hice subir de la tierra de Egipto; Abre tu boca, y yo la llenaré.

11 D ar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul, Israel nu M-a urmat.

Pero mi pueblo no oyó mi voz, E Israel no me quiso a mí.

12 A tunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate şi a trăit după propriile lui sfaturi.

Los dejé, por tanto, a la dureza de su corazón; Caminaron en sus propios consejos.

13 „ O, de M-ar asculta poporul Meu! O, de ar umbla Israel pe căile Mele!

Oh, si me hubiera oído mi pueblo, Si en mis caminos hubiera andado Israel!

14 A tunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“

En un momento habría yo derribado a sus enemigos, Y vuelto mi mano contra sus adversarios.

15 C ei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui, iar soarta le- ar fi pecetluită pe vecie.

Los que aborrecen a Jehová se le habrían sometido, Y el tiempo de ellos sería para siempre.

16 P e Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun... „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.

Les sustentaría Dios con lo mejor del trigo, Y con miel de la peña les saciaría.