1 I ov a răspuns:

Respondió Job, y dijo:

2 „ Am auzit multe lucruri ca acestea! Sunteţi cu toţii nişte mângâietori jalnici!

Muchas veces he oído cosas como estas; Consoladores molestos sois todos vosotros.

3 C ând se vor termina toate aceste vorbe în vânt? Sau ce îţi dă imbold când răspunzi?

¿Tendrán fin las palabras vacías? ¿O qué te anima a responder?

4 Ş i eu aş putea vorbi ca voi, dacă aţi fi în locul meu. Aş ţine cuvântări alese împotriva voastră şi aş da din cap înaintea voastră.

También yo podría hablar como vosotros, Si vuestra alma estuviera en lugar de la mía; Yo podría hilvanar contra vosotros palabras, Y sobre vosotros mover mi cabeza.

5 D ar gura mea v-ar încuraja, iar mângâierea buzelor mele v-ar alina.

Pero yo os alentaría con mis palabras, Y la consolación de mis labios apaciguaría vuestro dolor.

6 T otuşi dacă vorbesc, nu mi se micşorează durerea, iar dacă tac, aş fi eu alinat?

Si hablo, mi dolor no cesa; Y si dejo de hablar, no se aparta de mí.

7 D ar acum Tu m-ai lăsat fără puteri, mi-ai distrus toată casa,

Pero ahora tú me has fatigado; Has asolado toda mi compañía.

8 m -ai apucat şi toate acestea stau ca mărturie. Slăbiciunea mea se ridică şi mă învinuieşte.

Tú me has llenado de arrugas; testigo es mi flacura, Que se levanta contra mí para testificar en mi rostro.

9 E l mă sfâşie şi mă duşmăneşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea; potrivnicul meu mă străpunge cu privirea lui.

Su furor me despedazó, y me ha sido contrario; Crujió sus dientes contra mí; Contra mí aguzó sus ojos mi enemigo.

10 O amenii deschid gura să mă batjocorească, mă bat peste obraji cu dispreţ şi se unesc împotriva mea.

Abrieron contra mí su boca; Hirieron mis mejillas con afrenta; Contra mí se juntaron todos.

11 D umnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit şi mă aruncă în braţele celor răi.

Me ha entregado Dios al mentiroso, Y en las manos de los impíos me hizo caer.

12 E ram în pace, dar El m-a scuturat, m-a prins de ceafă şi m-a zdrobit; m-a luat drept ţintă.

Próspero estaba, y me desmenuzó; Me arrebató por la cerviz y me despedazó, Y me puso por blanco suyo.

13 A rcaşii Lui m-au înconjurat. El îmi străpunge rărunchii fără milă şi-mi varsă fierea pe pământ.

Me rodearon sus flecheros, Partió mis riñones, y no perdonó; Mi hiel derramó por tierra.

14 M ă frânge bucată cu bucată, se năpusteşte asupra mea ca un războinic.

Me quebrantó de quebranto en quebranto; Corrió contra mí como un gigante.

15 M i-am cusut un sac pe piele şi mi-am îngropat fruntea în ţărână.

Cosí cilicio sobre mi piel, Y puse mi cabeza en el polvo.

16 F aţa îmi este roşie de plâns şi pleoapele îmi sunt acoperite de întuneric,

Mi rostro está inflamado con el lloro, Y mis párpados entenebrecidos,

17 d eşi în mâinile mele nu este răutate şi rugăciunea mea este curată.

A pesar de no haber iniquidad en mis manos, Y de haber sido mi oración pura.

18 P ământule, nu-mi acoperi sângele! Vaietul meu să nu găsească loc de odihnă!

Oh tierra! no cubras mi sangre, Y no haya lugar para mi clamor.

19 C hiar acum martorul meu este în cer; apărătorul meu este în înălţimi.

Mas he aquí que en los cielos está mi testigo, Y mi testimonio en las alturas.

20 M ijlocitorul meu este prietenul meu, iar ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu.

Disputadores son mis amigos; Mas ante Dios derramaré mis lágrimas.

21 E l mijloceşte pentru un om la Dumnezeu, aşa cum vorbeşte un om în apărarea prietenului său.

Ojalá pudiese disputar el hombre con Dios, Como con su prójimo!

22 C ăci numărul anilor mei se apropie de sfârşit şi mă voi duce pe un drum fără întoarcere.

Mas los años contados vendrán, Y yo iré por el camino de donde no volveré.