1 P e malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

Junto a los ríos de Babilonia, Allí nos sentábamos, y aun llorábamos, Acordándonos de Sion.

2 N e atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

Sobre los sauces en medio de ella Colgamos nuestras arpas.

3 c ăci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

Y los que nos habían llevado cautivos nos pedían que cantásemos, Y los que nos habían desolado nos pedían alegría, diciendo: Cantadnos algunos de los cánticos de Sion.

4 C um să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

¿Cómo cantaremos cántico de Jehová En tierra de extraños?

5 I erusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

Si me olvidare de ti, oh Jerusalén, Pierda mi diestra su destreza.

6 L imba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Mi lengua se pegue a mi paladar, Si de ti no me acordare; Si no enalteciere a Jerusalén Como preferente asunto de mi alegría.

7 D oamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

Oh Jehová, recuerda contra los hijos de Edom el día de Jerusalén, Cuando decían: Arrasadla, arrasadla Hasta los cimientos.

8 F iică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

Hija de Babilonia la desolada, Bienaventurado el que te diere el pago De lo que tú nos hiciste.

9 F erice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

Dichoso el que tomare y estrellare tus niños Contra la peña.