1 P e malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

Junto a los ríos de Babilonia, nos sentábamos y llorábamos, al acordarnos de Sion.

2 N e atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

Sobre los sauces en medio de ella colgamos nuestras arpas.

3 c ăci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

Pues allí los que nos habían llevado cautivos nos pedían canciones, y los que nos atormentaban nos pedían alegría, diciendo: Cantadnos alguno de los cánticos de Sion.

4 C um să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

¿Cómo cantaremos la canción del Señor en tierra extraña?

5 I erusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

Si me olvido de ti, oh Jerusalén, pierda mi diestra su destreza.

6 L imba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Péguese mi lengua al paladar si no me acuerdo de ti, si no enaltezco a Jerusalén sobre mi supremo gozo.

7 D oamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

Recuerda, oh Señor, contra los hijos de Edom el día de Jerusalén, quienes dijeron: Arrasadla, arrasadla hasta sus cimientos.

8 F iică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

Oh hija de Babilonia, la devastada, bienaventurado el que te devuelva el pago con que nos pagaste.

9 F erice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

Bienaventurado será el que tome y estrelle tus pequeños contra la peña.