1 Î ntr-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii

Y aconteció que en uno de los días cuando El enseñaba a la gente en el templo y anunciaba el evangelio, se le enfrentaron los principales sacerdotes y los escribas con los ancianos,

2 ş i L-au întrebat: – Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?

y le hablaron, diciéndole: Dinos, ¿con qué autoridad haces estas cosas, o quién te dio esta autoridad?

3 E l le-a răspuns: – Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

Respondiendo El, les dijo: Yo también os haré una pregunta; decidme:

4 b otezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

El bautismo de Juan, ¿era del cielo o de los hombres?

5 E i au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: « Atunci de ce nu l-aţi crezut?»,

Y ellos discurrían entre sí, diciendo: Si decimos: “Del cielo”, El dirá: “¿Por qué no le creísteis?”

6 i ar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“

Pero si decimos: “De los hombres”, todo el pueblo nos matará a pedradas, pues están convencidos de que Juan era un profeta.

7 A şa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era.

Y respondieron que no sabían de dónde era.

8 A tunci şi Isus le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. Pilda vierilor

Jesús entonces les dijo: Tampoco yo os diré con qué autoridad hago estas cosas. Parábola de los labradores malvados

9 A poi a început să spună poporului următoarea pildă: „Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată.

Y comenzó a referir al pueblo esta parábola: Un hombre plantó una viña, y la arrendó a labradores, y se fue de viaje por mucho tiempo.

10 L a vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei. Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

Y al tiempo de la vendimia envió un siervo a los labradores para que le dieran parte del fruto de la viña; pero los labradores, después de golpearlo, lo enviaron con las manos vacías.

11 A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

Volvió a enviar otro siervo; y ellos también a éste, después de golpearlo y ultrajarlo, lo enviaron con las manos vacías.

12 A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.

Volvió a enviar un tercero; y a éste también lo hirieron y echaron fuera.

13 A tunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!»

Entonces el dueño de la viña dijo: “¿Qué haré? Enviaré a mi hijo amado; quizá a él lo respetarán.”

14 D ar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!»

Pero cuando los labradores lo vieron, razonaron entre sí, diciendo: “Este es el heredero; matémoslo para que la heredad sea nuestra.”

15 Ş i l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Aşadar, ce le va face stăpânul viei?

Y arrojándolo fuera de la viña, lo mataron. Por tanto, ¿qué les hará el dueño de la viña?

16 V a veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“ Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“

Vendrá y destruirá a estos labradores, y dará la viña a otros. Y cuando ellos oyeron esto, dijeron: ¡Nunca suceda tal cosa!

17 D ar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului.» ?

Pero El, mirándolos fijamente, dijo: Entonces, ¿qué quiere decir esto que está escrito: “ La piedra que desecharon los constructores, esa, en piedra angular se ha convertido ”?

18 O ricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

Todo el que caiga sobre esa piedra será hecho pedazos; y aquel sobre quien ella caiga, lo esparcirá como polvo. El pago del impuesto al César

19 C hiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă. Tributul datorat Cezarului

Los escribas y los principales sacerdotes procuraron echarle mano en aquella misma hora, pero temieron al pueblo; porque comprendieron que contra ellos había dicho esta parábola.

20 A u început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului.

Y acechándole, enviaron espías que fingieran ser justos, para sorprenderle en alguna declaración a fin de entregarle al poder y autoridad del gobernador.

21 A ceştia L-au întrebat: – Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

Y le preguntaron, diciendo: Maestro, sabemos que hablas y enseñas rectamente, y no te guías por las apariencias, sino que enseñas con verdad el camino de Dios.

22 S e cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?

¿Nos es lícito pagar impuesto al César, o no?

23 E l însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

Pero El, percibiendo su astucia, les dijo:

24 – Arătaţi-mi un denar! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt? – Ale Cezarului, au răspuns ei.

Mostradme un denario. ¿De quién es la imagen y la inscripción que lleva? Y ellos le dijeron: Del César.

25 E l le-a zis: – Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

Entonces El les dijo: Pues dad al César lo que es del César, y a Dios lo que es de Dios.

26 A stfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut. Despre înviere

Y no podían sorprenderle en palabra alguna delante del pueblo; y maravillados de su respuesta, callaron. Pregunta sobre la resurrección

27 A poi au venit la El nişte saduchei, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

Y acercándose a El algunos de los saduceos (los que dicen que no hay resurrección), le preguntaron,

28 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.

diciendo: Maestro, Moisés nos escribió: “ Si el hermano de alguno muere, teniendo mujer, y no deja hijos, que su hermano tome la mujer y levante descendencia a su hermano.”

29 E rau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii.

Eran, pues, siete hermanos; y el primero tomó esposa, y murió sin dejar hijos;

30 C u al doilea s-a întâmplat la fel.

y el segundo

31 A l treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii.

y el tercero la tomaron; y de la misma manera también los siete, y murieron sin dejar hijos.

32 F emeia a murit ultima dintre toţi.

Por último, murió también la mujer.

33 D eci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

Por tanto, en la resurrección, ¿de cuál de ellos será mujer? Porque los siete la tuvieron por mujer.

34 I sus le-a răspuns: – Copiii veacului acestuia se însoară şi se mărită,

Y Jesús les dijo: Los hijos de este siglo se casan y son dados en matrimonio,

35 d ar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita,

pero los que son tenidos por dignos de alcanzar aquel siglo y la resurrección de entre los muertos, ni se casan ni son dados en matrimonio;

36 c ăci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

porque tampoco pueden ya morir, pues son como ángeles, y son hijos de Dios, siendo hijos de la resurrección.

37 I ar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

Pero que los muertos resucitan, aun Moisés lo enseñó, en aquel pasaje sobre la zarza ardiendo, donde llama al Señor, el Dios de Abraham, y Dios de Isaac, y Dios de Jacob.

38 O ri El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

El no es Dios de muertos, sino de vivos; porque todos viven para El.

39 A tunci unii dintre cărturari I-au zis: – Învăţătorule, bine ai zis!

Y algunos de los escribas respondieron, y dijeron: Maestro, bien has hablado.

40 C ăci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare. Al cui fiu este Cristos?

Porque ya no se atrevían a preguntarle nada. Jesús, Hijo y Señor de David

41 E l însă i-a întrebat: – Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David?

Entonces El les dijo: ¿Cómo es que dicen que el Cristo es el hijo de David ?

42 C ăci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea,

Pues David mismo dice en el libro de los Salmos: El Señor dijo a mi Señor: “ Sientate a mi diestra,

43 p ână voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!»“

hasta que ponga a tus enemigos por estrado de tus pies.”

44 A şadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

David, por tanto, le llama “Señor.” ¿Cómo, pues, es El su hijo? Advertencia contra los escribas

45 A poi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor:

Mientras todo el pueblo escuchaba, dijo a los discípulos:

46 „ Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese.

Cuidaos de los escribas, a quienes les gusta andar con vestiduras largas, y son amantes de los saludos respetuosos en las plazas, y de ocupar los primeros asientos en las sinagogas y los lugares de honor en los banquetes;

47 E i devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

que devoran las casas de las viudas, y por las apariencias hacen largas oraciones; ellos recibirán mayor condenación.