1 Î n cel de-al patrulea an al domniei împăratului Darius, Cuvântul Domnului a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, adică luna Chislev.

Y sucedió que en el año cuarto del rey Darío vino la palabra del Señor a Zacarías el cuarto día del mes noveno, Quisleu.

2 C ei din Betel îi trimiseseră pe Sareţer şi pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului

La aldea de Betel había enviado a Sarezer, a Regem-melec y a sus hombres a implorar el favor del Señor,

3 ş i să-i întrebe pe preoţii din Casa Domnului Oştirilor şi pe profeţi: „Trebuie să plângem în luna a cincea şi să postim la fel cum am făcut atâţia ani?“

y a hablar a los sacerdotes que eran de la casa del Señor de los ejércitos, y a los profetas, diciendo: ¿Debemos llorar en el mes quinto y abstenernos como lo hemos hecho durante tantos años?

4 A tunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

Entonces vino a mí la palabra del Señor de los ejércitos, diciendo:

5 „ Vorbeşte întregului popor al ţării, precum şi preoţilor şi spune-le: «Când aţi postit şi v-aţi tânguit în lunile a cincea şi a şaptea, în timpul acestor şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?

Habla a todo el pueblo de la tierra y a los sacerdotes, y di: “Cuando ayunabais y os lamentabais en el quinto y el séptimo mes durante estos setenta años, ¿ayunabais en verdad por mí ?

6 I ar când mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi înşivă mâncaţi şi beţi?

“Y cuando coméis y bebéis, ¿no coméis y bebéis para vosotros mismos?

7 N u sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii din vechime, când Ierusalimul era locuit şi în pace, alături de cetăţile din jurul lui, iar Neghevul şi zona deluroasă erau şi ele locuite?»“

“¿No son estas las palabras que el Señor proclamó por medio de los antiguos profetas, cuando Jerusalén estaba habitada y próspera con sus ciudades a su alrededor, y el Neguev y la tierra baja estaban habitados?”

8 C uvântul Domnului a venit din nou la Zaharia şi i-a zis:

Entonces vino la palabra del Señor a Zacarías, diciendo:

9 „ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Înfăptuiţi judecată dreaptă şi fiecare să arate bunătate şi milă faţă de semenul său!

Así ha dicho el Señor de los ejércitos: Juicio verdadero juzgad, y misericordia y compasión practicad cada uno con su hermano.

10 N u asupriţi pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac şi nici unul să nu gândească rău în inima lui împotriva semenului său!»

“No oprimáis a la viuda, al huérfano, al extranjero ni al pobre, ni traméis el mal en vuestros corazones unos contra otros.”

11 « Dar ei au refuzat să asculte, şi-au întors spatele cu încăpăţânare şi şi-au astupat urechile ca să n-audă!

Pero ellos rehusaron escuchar y volvieron la espalda rebelde y se taparon los oídos para no oír.

12 Ş i-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea şi cuvintele pe care le trimitea Domnul Oştirilor prin Duhul Său, prin profeţii din vechime. Şi astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oştirilor.

Y endurecieron sus corazones como el diamante para no oír la ley ni las palabras que el Señor de los ejércitos había enviado por su Espíritu, por medio de los antiguos profetas; vino, pues, gran enojo de parte del Señor de los ejércitos.

13 C ând Eu am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei vor chema, nici Eu nu voi asculta, zice Domnul Oştirilor.

Y sucedió que, como yo había clamado y ellos no habían querido escuchar, así ellos clamaron y yo no quise escuchar —dice el Señor de los ejércitos—

14 I -am împrăştiat asemenea unei furtuni printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau, iar ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai trecea prin ea şi nu se mai întorcea prin ea. Şi au prefăcut astfel ţara cea plăcută într-o pustietate.»“

sino que los dispersé en torbellino entre todas las naciones que no conocían. Y la tierra fue desolada tras ellos, sin que nadie fuera ni viniera; convirtieron la tierra deseable en desolación.