1 O profeţie. Cuvântul Domnului spus lui Israel prin Maleahi. Întâietatea lui Iacov

Profecía de la palabra del Señor a Israel por medio de Malaquías.

2 „ V-am iubit! zice Domnul. Dar voi întrebaţi: «Cum ne-ai iubit?» N-a fost Esau fratele lui Iacov? zice Domnul. Şi totuşi pe Iacov l-am iubit,

Yo os he amado —dice el Señor —. Pero vosotros decís: ¿En qué nos has amado? ¿No era Esaú hermano de Jacob? —declara el Señor —. Sin embargo, yo amé a Jacob,

3 d ar pe Esau l-am urât! I-am prefăcut munţii într-o pustietate, iar moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.

y aborrecí a Esaú, e hice de sus montes desolación, y di su heredad a los chacales del desierto.

4 D acă cei din Edom ar zice: «Suntem doborâţi, dar ne vom întoarce şi vom rezidi ruinele!», atunci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: « Ceea ce vor rezidi ei, voi dărâma Eu! Şi vor fi numiţi: ‘Teritoriul Răutăţii’, ‘Poporul pe care Domnul este indignat pentru totdeauna’.

Aunque Edom dice: Hemos sido destruidos, pero volveremos y edificaremos las ruinas, el Señor de los ejércitos dice así: Ellos edificarán, pero yo destruiré. Y los llamarán territorio impío y pueblo contra quien el Señor está indignado para siempre.

5 V eţi vedea lucrul acesta cu ochii voştri şi veţi zice: ‘Mare este Domnul, până şi dincolo de hotarele lui Israel!’»“ Un cuvânt de mustrare pentru preoţi

Vuestros ojos lo verán, y vosotros diréis: Sea engrandecido el Señor más allá de la frontera de Israel. Reprensión a los sacerdotes

6 „ Un fiu îl cinsteşte pe tatăl său şi un sclav dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama faţă de Mine? vă spune Domnul Oştirilor vouă, preoţilor, care dispreţuiţi Numele Meu. Voi însă spuneţi: «Cum Ţi-am dispreţuit noi Numele?»

El hijo honra a su padre, y el siervo a su señor. Pues si yo soy padre, ¿dónde está mi honor? Y si yo soy señor, ¿dónde está mi temor ? —dice el Señor de los ejércitos a vosotros sacerdotes que menospreciáis mi nombre —. Pero vosotros decís: “¿En qué hemos menospreciado tu nombre?”

7 A ducând pe altarul Meu hrană pângărită! Dar voi întrebaţi: «Cum Te-am pângărit ?» Spunând că masa Domnului este de dispreţuit!

Ofreciendo sobre mi altar pan inmundo. Y vosotros decís: “¿En qué te hemos deshonrado?” En que decís: “La mesa del Señor es despreciable.”

8 C ând aduceţi ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar când aduceţi animale şchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău? Încearcă să-i aduci astfel de daruri guvernatorului tău! Va fi el oare mulţumit de tine? Te va lua el în seamă? zice Domnul Oştirilor.“

Y cuando presentáis un animal ciego para el sacrificio, ¿no es malo? Y cuando presentáis el cojo y el enfermo, ¿no es malo? ¿Por qué no lo ofreces a tu gobernador ? ¿Se agradaría de ti o te recibiría con benignidad? —dice el Señor de los ejércitos.

9 Ş i acum, imploraţi-L pe Dumnezeu să-Şi arate bunăvoinţa faţă de noi! „Vă va lua El în seamă de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri ? “, zice Domnul Oştirilor.

Ahora pues, ¿no pediréis el favor de Dios, para que se apiade de nosotros ? Con tal ofrenda de vuestra parte, ¿os recibirá El con benignidad? —dice el Señor de los ejércitos.

10 „ O, de ar închide careva dintre voi porţile Templului, ca să nu mai aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nici o plăcere în voi, zice Domnul Oştirilor, şi nu voi accepta nici un dar din mâinile voastre!

¡Oh, si hubiera entre vosotros quien cerrara las puertas para que no encendierais mi altar en vano! No me complazco en vosotros —dice el Señor de los ejércitos— ni de vuestra mano aceptaré ofrenda.

11 C ăci de la răsăritul soarelui şi până la asfinţitul lui Numele Meu este mare printre neamuri! Şi în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, şi se aduc daruri curate, căci Numele Meu este mare printre neamuri, zice Domnul Oştirilor.

Porque desde la salida del sol hasta su puesta, mi nombre será grande entre las naciones, y en todo lugar se ofrecerá incienso a mi nombre, y ofrenda pura de cereal; pues grande será mi nombre entre las naciones —dice el Señor de los ejércitos.

12 D ar voi Îl profanaţi spunând: «Masa Stăpânului este pângărită şi rodul ei este o hrană de dispreţuit! »

Pero vosotros lo profanáis, cuando decís: “La mesa del Señor es inmunda, y su fruto, su alimento despreciable.”

13 V oi ziceţi: «Ce osteneală!» şi vă strâmbaţi la ea, zice Domnul Oştirilor. Apoi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav! Da, astfel de daruri aduceţi! Să le primesc Eu din mâinile voastre? zice Domnul.

También decís: “¡Ay, qué fastidio!” Y con indiferencia lo despreciáis —dice el Señor de los ejércitos — y traéis lo robado, o cojo, o enfermo; así traéis la ofrenda. ¿Aceptaré eso de vuestra mano? —dice el Señor.

14 B lestemat să fie înşelătorul care are în turma sa un mascul sănătos şi care, deşi jură că-l va aduce pe acesta, totuşi îl jertfeşte Stăpânului pe cel cu meteahnă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul Oştirilor, şi Numele Meu este de temut printre neamuri!“

¡Maldito sea el engañador que tiene un macho en su rebaño, y lo promete, pero sacrifica un animal dañado al Señor! Porque yo soy el Gran Rey —dice el Señor de los ejércitos— y mi nombre es temido entre las naciones.