1 C um a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreţia lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.

¡Cómo nubló, en su ira el Señor a la hija de Sion! Ha arrojado del cielo a la tierra la gloria de Israel, y no se ha acordado del estrado de sus pies en el día de su ira.

2 S tăpânul a spulberat fără milă toate locuinţele lui Iacov. În furia Lui, a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda; a aruncat la pământ, în ocară, regatul şi pe conducătorii lui.

El Señor ha devorado, no ha perdonado ninguna de las moradas de Jacob. Ha derribado en su furor las fortalezas de la hija de Judá, las ha echado por tierra; ha profanado al reino y a sus príncipes.

3 Î n mânia Lui aprigă, a retezat întreaga putere a lui Israel. La apropierea duşmanului, Şi-a retras dreapta de la el; El a ars în Iacov, ca o văpaie ce mistuie totul în jurul ei.

Ha exterminado en el ardor de su ira todas las fuerzas de Israel; ha echado atrás su diestra en presencia del enemigo; y se ha encendido en Jacob como llamas de fuego devorando todo en derredor.

4 A semenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul şi Şi-a pregătit dreapta; asemenea unui duşman, a distrus tot ce era plăcut privirilor. Şi-a revărsat mânia ca un foc peste cortul fiicei Sionului.

Ha entesado su arco como enemigo, ha afirmado su diestra como adversario y ha matado todo lo que era agradable a la vista; en la tienda de la hija de Sion ha derramado su furor como fuego.

5 S tăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş: l-a spulberat pe Israel, i-a spulberat toate palatele şi i-a distrus fortăreţele. S-au înmulţit bocetele şi vaietele în mijlocul fiicei lui Iuda.

Se ha vuelto el Señor como enemigo: ha devorado a Israel, ha devorado todos sus palacios, ha destruido sus fortalezas y ha multiplicado en la hija de Judá el lamento y el duelo.

6 Ş i-a devastat Locuinţa ca pe o grădină, şi-a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile şi Sabatele. În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat pe rege şi pe preot.

Y ha tratado con violencia a su tabernáculo, como a cabaña de huerto; ha destruido su lugar de reunión. El Señor ha hecho olvidar en Sion la fiesta solemne y el día de reposo, y ha rechazado en el furor de su ira al rey y al sacerdote.

7 S tăpânul Şi-a respins altarul, Şi-a abandonat Lăcaşul. A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.

El Señor ha rechazado su altar, ha despreciado su santuario; ha entregado en manos del enemigo los muros de sus palacios. Gritos se han dado en la casa del Señor como en día de fiesta solemne.

8 D omnul a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului. El a întins o linie de măsurat şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere. El a făcut întăritura şi zidul să plângă, astfel că ele suferă împreună.

El Señor determinó destruir la muralla de la hija de Sion; ha extendido el cordel, no ha retraído su mano de destruir, y ha hecho que se lamenten el antemuro y el muro; a una desfallecen.

9 P orţile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse. Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri, Legea nu mai este, iar profeţii ei nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul.

Se han hundido en la tierra sus puertas, El ha destruido y quebrado sus cerrojos. Su rey y sus príncipes están entre las naciones; ya no hay ley; tampoco sus profetas hallan visión del Señor.

10 B ătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuţi; şi-au presărat ţărână deasupra capului şi s-au îmbrăcat cu saci. Fecioarele Ierusalimului îşi pleacă capul în pământ.

En tierra están sentados, en silencio, los ancianos de la hija de Sion. Han echado polvo sobre sus cabezas, se han ceñido de cilicio. Han inclinado a tierra sus cabezas las vírgenes de Jerusalén.

11 O chii mei s-au sfârşit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb; ficatul mi se varsă pe pământ, deoarece fiica poporului meu este zdrobită; copiii şi cei alăptaţi sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

Mis ojos se consumen por las lágrimas, hierven mis entrañas; mi hiel se derrama por tierra, a causa de la destrucción de la hija de mi pueblo, cuando niños y lactantes desfallecen en las calles de la ciudad.

12 E i zic către mamele lor: „Unde este pâinea şi vinul?“ şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor, pe drumurile cetăţii, dându-şi ultima suflare la pieptul mamelor lor.

Dicen a sus madres: ¿Dónde hay grano y vino?, mientras desfallecen como heridos en las plazas de la ciudad, mientras exhalan su espíritu en el regazo de sus madres.

13 „ Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar şi cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va putea vindeca?

¿Cómo he de amonestarte ? ¿A qué te compararé, hija de Jerusalén? ¿A qué te igualaré al consolarte, virgen hija de Sion ? Porque grande como el mar es tu ruina, ¿quién te podrá sanar ?

14 P rofeţii tăi au avut pentru tine viziuni false şi amăgitoare; nu ţi-au scos la iveală păcatele, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ţi-au spus oracole false şi înşelătoare.

Tus profetas tuvieron para ti visiones falsas y necias, y no manifestaron tu iniquidad para que regresaras de tu cautiverio, sino que vieron para ti oráculos falsos y engañosos.

15 T oţi trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră şi dau din cap în faţa fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea perfectă a frumuseţii şi bucuria întregului pământ?!“

Baten palmas contra ti todos los que pasan por el camino; silban y mueven sus cabezas contra la hija de Jerusalén, diciendo: ¿Es ésta la ciudad de la cual decían: “La perfección de la hermosura, el gozo de toda la tierra ”?

16 T oţi vrăjmaşii tăi îşi deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâşnesc din dinţi şi spun: „Am înghiţit-o! Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“

Han abierto contra ti su boca todos tus enemigos; silban y rechinan los dientes, dicen: La hemos devorado. Ciertamente este es el día que esperábamos; lo hemos alcanzado, lo hemos visto.

17 D omnul a înfăptuit ceea ce plănuise; Şi-a împlinit cuvântul pe care îl poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă, a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi şi a înălţat puterea duşmanilor tăi.

El Señor ha hecho lo que se propuso, ha cumplido su palabra que había ordenado desde tiempos antiguos; ha derribado sin perdonar, ha hecho que se alegre el enemigo sobre ti, ha exaltado el poder de tus adversarios.

18 S trigă către Stăpânul, o, zid al fiicei Sionului! Lasă lacrimile să curgă ca un râu ziua şi noaptea! Nu-ţi oferi nici un răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

Su corazón clamó al Señor: Muralla de la hija de Sion, corran tus lágrimas como un río día y noche, no te des reposo, no tengan descanso tus ojos.

19 R idică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor! Varsă-ţi inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care sunt leşinaţi de foame la capătul fiecărei străzi.

Levántate, da voces en la noche al comenzar las vigilias; derrama como agua tu corazón ante la presencia del Señor; alza hacia El tus manos por la vida de tus pequeños, que desfallecen de hambre en las esquinas de todas las calles.

20 P riveşte, Doamne, şi ia aminte! Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva? Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor, copiii pe care i-au dezmierdat?! Să fie ucişi preoţii şi profeţii în Lăcaşul Stăpânului?!

Mira, oh Señor, y observa: ¿a quién has tratado así ? ¿Habían de comer las mujeres el fruto de sus entrañas, a los pequeños criados con cariño? ¿Habían de ser muertos en el santuario del Señor el sacerdote y el profeta ?

21 B ăieţii şi bătrânii zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi; fecioarele şi tinerii mei au căzut răpuşi de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.

Yacen por tierra en las calles jóvenes y viejos; mis vírgenes y mis mancebos han caído a espada. Has matado en el día de tu ira, has hecho matanza, no has perdonado.

22 A i chemat teroarea peste mine, din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare! În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat, nici n-a supravieţuit! Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine i-a nimicit vrăjmaşul.

Como en día de fiesta solemne convocaste mis terrores de todas partes; y no hubo en el día de la ira del Señor quien escapara ni sobreviviera. A los que crié y mantuve, mi enemigo los exterminó.