1 C um a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreţia lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.

How hath the Lord covered the daughter of Zion with a cloud in his anger, and cast down from heaven unto the earth the beauty of Israel, and remembered not his footstool in the day of his anger!

2 S tăpânul a spulberat fără milă toate locuinţele lui Iacov. În furia Lui, a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda; a aruncat la pământ, în ocară, regatul şi pe conducătorii lui.

The Lord hath swallowed up all the habitations of Jacob, and hath not pitied: he hath thrown down in his wrath the strong holds of the daughter of Judah; he hath brought them down to the ground: he hath polluted the kingdom and the princes thereof.

3 Î n mânia Lui aprigă, a retezat întreaga putere a lui Israel. La apropierea duşmanului, Şi-a retras dreapta de la el; El a ars în Iacov, ca o văpaie ce mistuie totul în jurul ei.

He hath cut off in his fierce anger all the horn of Israel: he hath drawn back his right hand from before the enemy, and he burned against Jacob like a flaming fire, which devoureth round about.

4 A semenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul şi Şi-a pregătit dreapta; asemenea unui duşman, a distrus tot ce era plăcut privirilor. Şi-a revărsat mânia ca un foc peste cortul fiicei Sionului.

He hath bent his bow like an enemy: he stood with his right hand as an adversary, and slew all that were pleasant to the eye in the tabernacle of the daughter of Zion: he poured out his fury like fire.

5 S tăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş: l-a spulberat pe Israel, i-a spulberat toate palatele şi i-a distrus fortăreţele. S-au înmulţit bocetele şi vaietele în mijlocul fiicei lui Iuda.

The Lord was as an enemy: he hath swallowed up Israel, he hath swallowed up all her palaces: he hath destroyed his strong holds, and hath increased in the daughter of Judah mourning and lamentation.

6 Ş i-a devastat Locuinţa ca pe o grădină, şi-a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile şi Sabatele. În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat pe rege şi pe preot.

And he hath violently taken away his tabernacle, as if it were of a garden: he hath destroyed his places of the assembly: the Lord hath caused the solemn feasts and sabbaths to be forgotten in Zion, and hath despised in the indignation of his anger the king and the priest.

7 S tăpânul Şi-a respins altarul, Şi-a abandonat Lăcaşul. A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.

The Lord hath cast off his altar, he hath abhorred his sanctuary, he hath given up into the hand of the enemy the walls of her palaces; they have made a noise in the house of the Lord, as in the day of a solemn feast.

8 D omnul a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului. El a întins o linie de măsurat şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere. El a făcut întăritura şi zidul să plângă, astfel că ele suferă împreună.

The Lord hath purposed to destroy the wall of the daughter of Zion: he hath stretched out a line, he hath not withdrawn his hand from destroying: therefore he made the rampart and the wall to lament; they languished together.

9 P orţile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse. Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri, Legea nu mai este, iar profeţii ei nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul.

Her gates are sunk into the ground; he hath destroyed and broken her bars: her king and her princes are among the Gentiles: the law is no more; her prophets also find no vision from the Lord.

10 B ătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuţi; şi-au presărat ţărână deasupra capului şi s-au îmbrăcat cu saci. Fecioarele Ierusalimului îşi pleacă capul în pământ.

The elders of the daughter of Zion sit upon the ground, and keep silence: they have cast up dust upon their heads; they have girded themselves with sackcloth: the virgins of Jerusalem hang down their heads to the ground.

11 O chii mei s-au sfârşit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb; ficatul mi se varsă pe pământ, deoarece fiica poporului meu este zdrobită; copiii şi cei alăptaţi sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

Mine eyes do fail with tears, my bowels are troubled, my liver is poured upon the earth, for the destruction of the daughter of my people; because the children and the sucklings swoon in the streets of the city.

12 E i zic către mamele lor: „Unde este pâinea şi vinul?“ şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor, pe drumurile cetăţii, dându-şi ultima suflare la pieptul mamelor lor.

They say to their mothers, Where is corn and wine? when they swooned as the wounded in the streets of the city, when their soul was poured out into their mothers' bosom.

13 „ Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar şi cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va putea vindeca?

What thing shall I take to witness for thee? what thing shall I liken to thee, O daughter of Jerusalem? what shall I equal to thee, that I may comfort thee, O virgin daughter of Zion? for thy breach is great like the sea: who can heal thee?

14 P rofeţii tăi au avut pentru tine viziuni false şi amăgitoare; nu ţi-au scos la iveală păcatele, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ţi-au spus oracole false şi înşelătoare.

Thy prophets have seen vain and foolish things for thee: and they have not discovered thine iniquity, to turn away thy captivity; but have seen for thee false burdens and causes of banishment.

15 T oţi trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră şi dau din cap în faţa fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea perfectă a frumuseţii şi bucuria întregului pământ?!“

All that pass by clap their hands at thee; they hiss and wag their head at the daughter of Jerusalem, saying, Is this the city that men call The perfection of beauty, The joy of the whole earth?

16 T oţi vrăjmaşii tăi îşi deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâşnesc din dinţi şi spun: „Am înghiţit-o! Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“

All thine enemies have opened their mouth against thee: they hiss and gnash the teeth: they say, We have swallowed her up: certainly this is the day that we looked for; we have found, we have seen it.

17 D omnul a înfăptuit ceea ce plănuise; Şi-a împlinit cuvântul pe care îl poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă, a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi şi a înălţat puterea duşmanilor tăi.

The Lord hath done that which he had devised; he hath fulfilled his word that he had commanded in the days of old: he hath thrown down, and hath not pitied: and he hath caused thine enemy to rejoice over thee, he hath set up the horn of thine adversaries.

18 S trigă către Stăpânul, o, zid al fiicei Sionului! Lasă lacrimile să curgă ca un râu ziua şi noaptea! Nu-ţi oferi nici un răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

Their heart cried unto the Lord, O wall of the daughter of Zion, let tears run down like a river day and night: give thyself no rest; let not the apple of thine eye cease.

19 R idică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor! Varsă-ţi inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care sunt leşinaţi de foame la capătul fiecărei străzi.

Arise, cry out in the night: in the beginning of the watches pour out thine heart like water before the face of the Lord: lift up thy hands toward him for the life of thy young children, that faint for hunger in the top of every street.

20 P riveşte, Doamne, şi ia aminte! Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva? Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor, copiii pe care i-au dezmierdat?! Să fie ucişi preoţii şi profeţii în Lăcaşul Stăpânului?!

Behold, O Lord, and consider to whom thou hast done this. Shall the women eat their fruit, and children of a span long? shall the priest and the prophet be slain in the sanctuary of the Lord?

21 B ăieţii şi bătrânii zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi; fecioarele şi tinerii mei au căzut răpuşi de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.

The young and the old lie on the ground in the streets: my virgins and my young men are fallen by the sword; thou hast slain them in the day of thine anger; thou hast killed, and not pitied.

22 A i chemat teroarea peste mine, din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare! În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat, nici n-a supravieţuit! Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine i-a nimicit vrăjmaşul.

Thou hast called as in a solemn day my terrors round about, so that in the day of the Lord 's anger none escaped nor remained: those that I have swaddled and brought up hath mine enemy consumed.