1 I ov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

Moreover Job continued his parable, and said,

2 „ O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

Oh that I were as in months past, as in the days when God preserved me;

3 C ând candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

When his candle shined upon my head, and when by his light I walked through darkness;

4 C ând eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

As I was in the days of my youth, when the secret of God was upon my tabernacle;

5 c ând Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

When the Almighty was yet with me, when my children were about me;

6 c ând mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

When I washed my steps with butter, and the rock poured me out rivers of oil;

7 C ând mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

When I went out to the gate through the city, when I prepared my seat in the street!

8 c ei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

The young men saw me, and hid themselves: and the aged arose, and stood up.

9 c onducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

The princes refrained talking, and laid their hand on their mouth.

10 g lasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

The nobles held their peace, and their tongue cleaved to the roof of their mouth.

11 O ricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

When the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it gave witness to me:

12 p entru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

Because I delivered the poor that cried, and the fatherless, and him that had none to help him.

13 O mul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

The blessing of him that was ready to perish came upon me: and I caused the widow's heart to sing for joy.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

I put on righteousness, and it clothed me: my judgment was as a robe and a diadem.

15 e ram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.

16 e ram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

I was a father to the poor: and the cause which I knew not I searched out.

17 Z drobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

And I brake the jaws of the wicked, and plucked the spoil out of his teeth.

18 Î mi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Then I said, I shall die in my nest, and I shall multiply my days as the sand.

19 R ădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

My root was spread out by the waters, and the dew lay all night upon my branch.

20 g loria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

My glory was fresh in me, and my bow was renewed in my hand.

21 T oţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

Unto me men gave ear, and waited, and kept silence at my counsel.

22 D upă ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

After my words they spake not again; and my speech dropped upon them.

23 E i mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

And they waited for me as for the rain; and they opened their mouth wide as for the latter rain.

24 C ând îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

If I laughed on them, they believed it not; and the light of my countenance they cast not down.

25 L e alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.

I chose out their way, and sat chief, and dwelt as a king in the army, as one that comforteth the mourners.